9,106 matches
-
modă veche, în tuș, care înfățișa un pește foarte urât. Într-o străfulgerare, mi-am amintit cartea trimisă de domnul Nimeni și scârbosul, sinuosul luxofag ascuns în ea. Aproape c-am aruncat Peștii insoliți de pe masă într-o tresărire de spaimă. Dar aceasta era camera Primului Eric Sanderson, iar aceasta era cartea Primului Eric Sanderson. Uitându-mă țintă la coperta veche și șifonată, gheața din minte mi se subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere se umflau și se alungeau din masa învolburată, apoi erau absorbiți sau alunecau înapoi înăuntru. Mai rău, mingea întunecată mi se părea familiară, un insuportabil rău de greutate și spaimă. — Ce-i înăuntru? — Un Gloom. M-am întors spre doctor. — Luxofagi, vigofagi și aptifagi, spuse el. Cu miile. Iar cei mari din mijloc sunt panofagi, reginele bancului. O colonie precum aceasta se cheamă Gloom. Un tremur de repulsie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și o podoabă buclată de păr cărunt pe piept citea un roman din acela de spionaj, pe care numele autorului e scris mare și-n foiță de aur, ocupând jumătate din copertă. Însă Clio nu era nicăieri. Un fior de spaimă îmi străbătu ceafa. M-am hotărât să mă întorc în tabără. Cortul nostru dispăruse. Hamacul dispăruse. Gențile ei, gențile mele, totul. M-am uitat la celelalte locuri de campare ca să văd dacă nu mutase cumva totul cât eu fusesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva, pentru că doctorul duse un deget la buze în semn de șșș. Apoi am auzit și eu, un murmur, un zgomot aproape sub marginea inferioară a auzului uman, dar crescând, prinzând putere. Fața doctorului se relaxă într-o expresie de spaimă vlăguită. — Termină, îmi strigă, fluturând frenetic din mână. Mergi prea departe. Mergi prea departe, trebuie să încetezi. — Dar nu... Am ridicat paharul ca și când asta ar fi putut dovedi ceva. — Eu nu fac nimic. Doctorul se întoarse spre Scout și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Mai repede, Omule de Tinichea. Haide, trebuie să ne apropiem de el. Înaintând viforos, aerul mă lovi, cămașa pălmuindu-mi arsurile de soare. Am împins și mai tare maneta și motorul scoase un sunet ca un animal mare cuprins de spaimă. Înaintea butoiului, la suprafață ieși altceva, un triunghi întunecat de înotătoare și-n spatele lui o alta, mai subțire, coada ludovicianului. — Iese la suprafață. Eric, iese la suprafață. Ne trebuie viteză mai mare. Haide. — Dar nu pot... motorul. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
subsuoaré, cé se transformé Încetul cu Încetul Într-un porc. Era un gînd cu totul strașnic și pe cît de strașnic, pe atît de absurd. Dar a fi absurd sau imposibil Încé nu Înseamné a nu putea sé producé spaimé. Spaimă se menținea În trupul lui Șasa că o bilé de fier Într-o sticlé cu dop, sau ca o bulé de aer Într-o sticlé cu apé, care se mișcé dintr-o parte În alta a sticlei, atunci cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lui Șasa că o bilé de fier Într-o sticlé cu dop, sau ca o bulé de aer Într-o sticlé cu apé, care se mișcé dintr-o parte În alta a sticlei, atunci cînd o apleci, la fel cum spaimă lui Șasa se ducea dintr-o parte În alta a trupului. - Ce faci aici, Șasa? - Nimic... Era un sentiment Îngrozitor. Și parcé oasele pieptului nu ar fi fost ale lui, ci ar fi fost niște oase stréine care-i intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Celelalte țări cu reprezentare diplomatică în Argentina (menționate mai sus) aveau deja statutul de "țări asociate". Lansarea ideii înființării grupului a fost primită cu reticență. A fost nevoie de convorbiri repetate, purtate cu delicată grijă, pentru a îndepărta clișee și spaime vechi ("iar pata roșie din Centrul Europei?", "iar grup, iar reuniuni obligatorii, iar rotație?" etc.) și pentru a convinge că era vorba de o structură nouă, în acord cu realitățile istorice și cu aspirațiile țărilor noastre de a adera la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
peste noi". Asta era amenințarea forte a anilor șaptezeci. "Intră Rușii!" Dacă scriem contra lor, dacă pomenim de Basarabia, de Bucovina, de Nistru-Tisa, de Doină, dacă, dacă, dacă, INTRĂ RUȘII! Știu acuma. Accentul cărții-dialog trebuie pus pe exasperanta gîndire unică, spaima tuturor minților normale. Cum a fost posibil, cum s-a putut ca mai tot să devină tabu politic. Strategii, mecanisme, proces. Tano a reușit s-o surprindă pe Șichy. S-a lipit de fotoliu, cît să ajungă cu limba după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că n-a vrut să-i observe cineva pupilele topite de spaimă. Mie mi-a rămas frigul care mușcă anual la aceeași dată: 4 noiembrie. "Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată, Iordana". S-a ținut de cuvînt. Bunica Leonora mergea la cimitir după ce i s-a dus bătrînul. Se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la perechea de turturele, doar așa, ca să mă contrazică, afurisitul: ,,'Ștele tău de muiere!" Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor de mică. Nu vreau să par mai complexată decît sînt, dar spaimele mele existențiale de acolo se trag, de la despărțiri. De tata, de mama, de Iordan, de Brăduț... Poate de-asta mi-ar fi plăcut să trăiesc într-un sat anistoric. Poate de-asta știu pe de rost sfîrșitul basmului eminescian, Făt-Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o nefericire de origine obscură, care mă bîntuie mai puțin, mai mult de-o săptămînă, cînd "fiecare zi i-o limbă străină"‡‡‡. Simt în ceafă ceva rece, o gură de armă și mi-e din ce în ce mai greu să-mi depășesc cotidian spaima, cum ne învață R. W. Emerson. Chiar într-o seară ca asta, în urmă cu... (cîți, Cristoase, cîți ani sînt din '65 pînă...?) a murit tata. Mama a suportat greu toate despărțirile de Victor al ei. Peste ultima n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi avut? Cum să fi concurat cu G. Călinescu? Le-a fost mai simplu să-l interzică. La cursuri, îi ridiculiza pe proletculți. Dar cartușele trase-n el, din aprilie pînă-n iunie '48, în "Contemporanul", l-au înfricoșat. Titlu de spaimă: Confuzia valorilor în critica noastră literară. Cui nu-i era frică de Vitner? Călinescu suferea dentistul Vitner i-a pus diagnosticul de boli contagioase: "doctrină antirațională", "rămășițe idealiste", "teoretician al formelor în descompunere ale artei burgheze". Vitner l-a "epurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sunt așa de tinere, dar în iureșul dansului par foarte atrăgătoare. Zmeul Zmeilor se ridică de la masa de joc și trage un răcnet: Maaattt!!! Învârte măciuca prin aer cu mâna stângă ca pe-o sfârlează pe deasupra capului Priculiciului, încremenit de spaimă. Am bănuit eu că, în fapt, Zmeul este într-adevăr foarte puternic și, în principiu, și destul de inteligent. De când a intrat în modernitate, citește cu regularitate "Magazinul istoric" și mă provoacă la discuții principiale despre fenomenul istoric. Nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
povară, după ce-am reușit să ies la suprafața apei, m-a lovit un fulger ascuțit ca un fierăstrău și m-a despicat exact pe la jumătate. Cele două fețe ale mele, ce pentru prima oară exprimau același lucru, cuprinse de spaimă și deznădejde, au început să fie purtate de ape fiecare în altă direcție, fiecare cu perechea ei de mâini și de picioare luptând cu disperare contra curentului. Au mai trecut câteva zile. Ploile s-au oprit, cerul s-a limpezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cavaler ratat. Lancea și sabia lui sunt internetul, celularul și metroul. Singurele instrumente de care se ajută să iasă din suficiența de zi cu zi. El nu admite și nu-și recunoaște iubirea pentru Pulcheria pentru că îi e frică. O spaimă existențială, pe care nu o poate înțelege nici el, îl apucă de câte ori ar vrea să depășească mijloacele electronice și să se lase antrenat în această relație cu ce l-a înzestrat natura. Pulcheria își dă seama însă de semnificația iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sine. El nu face decât să se prefacă, adică să joace teatru, cum ar veni. Se preface acasă în fața soției, a copiilor, se preface pe scenă, deși el are mereu un singur rol de jucat peste tot. E strivit de spaime, prejudecăți și de imposibilitatea de-a admite singurul lucru autentic din viața lui, iubirea pentru Pulcheria. Acum, că a concedat să-l admită în fața ei, i s-a făcut din nou frică. Nemernicul! Impostorul! Scena 12 sau 1 (Marius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care mă duce uneori cu mașina la desen împreună cu fetița lui. Dar femeia aceasta robustă, cu sâni mari și apăsători ca pietrele, funcționează ca un tată pentru mine; ne jucăm badminton și freezby pe plajă, înotăm împreună în larg, spre spaima mamei. Îmi dă pe șest bani de înghețată, se uită atent și prelungit după alte femei și fumează ca un turc. Nu-mi pot imagina de ce această prezență abundentă și exuberantă, cu sânii și fesele atât de mari și rotunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi așa de urât mă vezi, cucoană? Ia ține niște complimente din partea comitetului de plajă! Dar în loc să izbească, spre uimirea și spaima prietenelor, își lasă senzual bastonul asupra trupului mlădios al mamei și începe s-o pipăie sau mângâie cu capătul lui falic și brusc domesticit. Mama, înmărmurită și ea pentru o clipă, se desprinde subtil de sub mângâierea insistentă, sare într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar fi călcat pe nori, mai mult ca o alunecare. A privit stupefiată dincolo de fereastră, unde nu exista nimic, absolut nimic, dincolo de acea lumină difuză de auroră, ce-i dădea o acută senzație de sufocare. Se simți cuprinsă de o spaimă îngrozitoare, să fii prizoniera propriei tale camere, singura în care-ți puteai găsi odinioară refugiul! S-a trezit brusc, de data aceasta cu visul foarte clar, stăruind ca o amenințare în mintea ei. A continuat să zacă o vreme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
definită într-un anumit context geografic, dar limbajul este proteic. Dacă frâiele conștiinței și-ar da drumul, limbajul ar fi în fiecare clipă altul un Babel, ce ar cuprinde cuvinte amestecate din alte limbi. Dacă n-am fi crispați în spaima comunicării, am exprima, probabil, același lucru în mii de formule lingvistice în funcție de starea conștiinței noastre din acel moment. Dar cine să ne mai înțeleagă? Pentru că deraierile noastre de conștiință nu sunt și ale celorlalți, sau ar putea fi numai acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
țeseau în jurul ei. Și ochii ei larg deschiși nu priveau decât zarea cum se apropie, nu se încrucișau cu privirile piezișe ale rechinilor cu ochii albaștri. Până când strigătul meu mut sau surd, pe care nu l-am putut percepe pentru că spaima mi-a paralizat fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a întâlnit cu cea a armatelor de rechini ce-o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat perdeaua de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat perdeaua de ceață ce învăluia plaja, a umplut cerul și marea. Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării și ochiul albastru al armatei de rechini s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumină albă și difuză. Copilul meu încă doarme. Mă trezesc cu această senzație oribilă de răceală, de frig ce-mi paralizează spinarea, mă simt ca și cum port în cârcă un iceberg uriaș. E ceva prins de spatele meu, ceva inexplicabil. O spaimă neînțeleasă îmi cuprinde fiecare mădular. Nu mă pot mișca, îmi aud respirația greoaie pompând în urechi. De altfel, nu sunt nici măcar sigură că e vorba de respirația mea. De spaimă, aproape că nu mai respir, dar ceva gâfâie în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]