KorAP: Find »[drukola/base=sparge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...444 >

11,094 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

că bine și plecară să mai cumpere niște înghețate. Patru-cinci capete se aplecară curioase din balcoane. Takamura își începu munca: încercui spațiul în care urma să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ și pietriș, opri buldozerul, coborî din el și începu să dea târcoale găurii pe care o făcuse. - Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei. - Mersi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
palma mea revenise la culoarea ei obișnuită și spatele Anei era plecat la serviciu. Așa că am dat de mâncare pisicii, am observat ironia din numele cartierului în care locuiam, am dat un telefon la primărie să anunț că s-a spart conducta de apă caldă și m-am răzbunat pe nedreptatea din lume fiind și eu nedrept cu ea, la rândul meu. 15-16 martie 2005 TANZMUSIK Iată acolo sus, pe deal, palatul de cristal încins la muchii cu plastilină. Scheletul aparține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
palmă mi-a zguduit creierul. Moment în care am cedat nervos în fața unui Eu ascuns, nemaivăzut, nemaitrăit niciodată, care de atunci mă conduce pe drumuri năpraznice către locuri turbate. L-am nimerit pe Alexandru Gheorghe cu un pumn în gură, spărgându-i buza. Un alt pumn a urmat, în viteză, oprindu-se în arcada să stângă. Cum părea amuzat de stilul meu, m-am încumetat să îl atac cu un șir de lovituri în cap, încununate de nebănuite succese și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
am învins pe toți (circa patru), în lupte cumplite pentru ei. În clasa a zecea am început să umblu prin baruri, căutând nod în papură tuturor celor care păreau mai răi și mai puternici decât mine. Am rupt nasuri, am spart guri, am scos dinți, probabil că am fisurat și câteva cranii. Da, cam așa a început totul. Am ajuns acum la performanțe uluitoare. Dar să vedem cum s-o termina. Sunt chiar curios. 10-11 februarie 2005 EVANGHELIA DUPĂ MARINESCU Muzica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Își puse geanta de plajă sub cap și colțurile de sus ale prosopului și le prinse la subsuori. Înfundă căștile walkmanului adânc în urechi, își puse ochelarii de soare, deschise cartea la pagina 231 și continuă să citească. Valul se sparse la treizeci și șase de centimetri de picioarele lui Aurel. Forța, suflul spargerii îl ridică pe acesta în aer, la fix un metru și șapte centimetri deasupra solului. Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
absolut degeaba, eram mult mai puternic. Eram chiar mai puternic decât de obicei. - Taci, i-am spus cu o voce liniștită. Taci, te rog. Nu-ți fac nimic. Dar ea continuă să țipe. I-am dat un cap în față, spărgându-i buzele. Îi ridicasem fusta. I-am smuls și chiloții, rupându-i, și mi-am băgat genunchii între picioarele ei. M-am mai mișcat puțin, fără să țin cont de urletele (destul de jalnice, de altfel) pe care le scotea fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
m-am băgat în pat. Gândindu-mă la cele întâmplate, mi-am dat seama că făcusem o greșeală uriașă. Ar fi trebuit s-o omor, dacă tot o violasem. Aș fi putut s-o strâng de gât sau să-i sparg capul cu levierul pe care-l aveam în portbagaj. Așa... Știa cum arăt, știa ce mașină am, îi spusesem numele meu mic și la ce facultate studiam... Nu avea cum să nu mă găsească. Am rămas treaz toată noaptea, așteptând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
covorul cu motiv floral. - Ne mai vedem? a întrebat lipsită de speranță. - Nu. Dar ia restul ăsta de plăcintă ca amintire. Să-l pui în vitrină. A luat plăcinta și și-a îndesat-o în sutien, după care a ieșit spărgând lacătul pe dinăuntru, cumva. Iar eu m-am întors la palat să scriu Constituția pe luna mai. 29 septembrie 2004 TRĂDĂTORUL Music from the Miramax Motion Picture Gangs of New York Îmi venea să-l omor, deși îmi era cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
căciulile împopoțonate pe care le purtau pe cap. - Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o vază. Se ridicase în picioare și vâjâia cu o sabie imaginară prin aer. - ...uite-așa m-am învârtit deodată și am tăiat șapte capete de turci, după care am aruncat sabia, în zbor a mai spintecat 14 maimuțoi de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
vreți să zbierați, ieșiți pe balcon, zău! Chiar nu poate omu’ să-nchidă ochii zece minute? Dacă nu terminați îmi fac mutație la romani, vorbesc serios, și nu mai pupați voi femeie în următorii cinci sute de ani! Și-ați spart și vaza aia, dă-o-n mă-sa de treabă! - Scuză-ne, Cati, zise Mihai Viteazul rușinat. Vaza eu am spart-o, să știi, dar îți iau alta... - Da, Cati, nu te supăra, uite ieșim acum pe balcon, zise Mircea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mutație la romani, vorbesc serios, și nu mai pupați voi femeie în următorii cinci sute de ani! Și-ați spart și vaza aia, dă-o-n mă-sa de treabă! - Scuză-ne, Cati, zise Mihai Viteazul rușinat. Vaza eu am spart-o, să știi, dar îți iau alta... - Da, Cati, nu te supăra, uite ieșim acum pe balcon, zise Mircea cel Bătrân. Iartă-ne... - Ei, bine, lasă, cu vaza nu-i nimic, luăm alta, dar vă rog eu să vorbiți mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Iar din rărunchii avionului am descins eu, eu cu părul scurt, eu îmbrăcat în jeanși și tricoul echipei Aston Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
sau nimic, e clar? - ... - Și până marți citești cel puțin două cărți. Un Mishima și un Evtușenko. Sau i-ai citit deja? - Nu... - Bine. A, și asta e pentru pisoi, l-am anunțat dându-i un brânci în gură și spărgându-i buza de jos. Ai înțeles? - Da, domnule... - Bine, pa. Am ieșit din cameră plin de voie bună. Doamna Popescu privise scena din pragul ușii. - Ce om ești! a zis plângând de fericire. Ce om tare și bun! Cum... nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ne transportă acasa. Voi avea chiloți! Căpitanul mi-a dat o medalie, Crucea Curajului sau cam asa ceva. 08.01. Am ajuns. Mama a plâns de bucurie, m-a îndopat cu bunătăți. La mine în cameră, totul înghețat, s-a spart o fererastră la începutul lui noiembrie. Și chiloții sunt înghețați. Trei perechi. Mama i-a pus la uscat pe sobă. 09.01. Chiloții au ars. Am țipat la mama și a făcut un infarct. La înmormântare va veni și fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

Mma Ramotswe. Începând de mâine vei fi promovată în funcția de detectiv-adjunct. Mma Makutsi se ridică în picioare. Deschise gura să vorbească, dar emoția îi sugrumă glasul. Se așeză, din nou. Mă bucur că ești mulțumită, zise Mma Ramotswe. Ai spart tavanul de sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
nou. Mă bucur că ești mulțumită, zise Mma Ramotswe. Ai spart tavanul de sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar, în momentul acela, nici măcar tavanul din Capela Sixtină n-ar fi putut fi în ochii ei mai splendid, mai plin de speranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Ea dădu din cap a înțelegere. — Am putea șterge ușor cu buretele datoria, zise ea. O să uit de bani dacă faci ceva pentru mine. El se holbă la ea suspicios. — Te duci la o casă unde nu va fi nimeni. Spargi o fereastră de la bucătărie și intri. Nu sunt hoț, o întrerupse el. Nu fur nimic. — Dar nu-ți cer să furi, replică ea. Ce fel de hoț intră într-o casă și lasă ceva acolo. Asta nu se cheamă furt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

vedeți sticla, hârtia, lemnul, piatra, tabla... Ele nu există cu adevărat, n-au fost niciodată, sunt numai pentru c-așa au vrut „Vocile”. Când una dintre „Voci” a spus „sticlă”, voi ați văzut porcăria asta de pahar... Pot să-l sparg... Îl aruncă de podea, dar nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
fost niciodată, sunt numai pentru c-așa au vrut „Vocile”. Când una dintre „Voci” a spus „sticlă”, voi ați văzut porcăria asta de pahar... Pot să-l sparg... Îl aruncă de podea, dar nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-o votcă mică și incidentul a fost depășit. - Acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cu statuia lui Ștefan cel Mare, îi pusese o oală de noapte din porțelan, din alea vechi, boierești, la picioare... A ieșit un căpitan care era de serviciu și l-a luat la rost, l-a alungat patrula, i-au spart oala de noapte, a făcut spume la gură generalul în presă, că asta e bătaie de joc, atingere la onoarea armatei și așa ceva nu e de tolerat. Dup-aia l-au căutat pe Bozo toate televiziunile locale, au întrerupt și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât, dând mâna cu regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații de statuete africane și busturi făcute de artiști contemporani, printre care și-o bucată de marmură, spartă-ntr-un colț, care-ar fi, zicea artistul, potretul lui. Paul e și el regalist convins. - Numai Regele ne-ar fi putut garanta stabilitatea, ne-ar fi scos din caruselul ăsta tâmpit al alegerilor, ne-ar mai fi spălat fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
niște șlepuri, în ritmul ăsta ajunge Sibiul port la mare, am putea schimba imnul pe Valurile Dunării, niște moșnegi au refuzat să se evacueze, să păzească în pod purceaua care făta... Romania-mânca-ți-aș...” Ieftin, dar vesel nevoie mare, râzi de te spargi, până dai în bâlbâială. S-a ales praful de „cei trei Voievozi”, cum ne poreclea lumea în liceu și-n facultate. - Ce-o fi fost în capul babacilor? se tot mira Vlad. Ștefan, Vlad, Mircea... unu’ și unu’... Nu puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit cu bandă pentru pachete, unde-ar fi trebuit să fie broasca i-o gaură umplută cu hârtie igienică. Cineva o scoate binișor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nu putea să-l închidă niciodată. - Ăsta și când doarme se uită la tine... Dar acum nu mă pot mișca, îl văd cum vine de la poartă, unde să fug? Merge cu mâna la cap, nu știu dacă i l-am spart. Aștept. Dacă n-o să mă bată el, o să înceapă maică-mea, o să mă tragă de păr și dup-aia o să țipe vreo oră. O să-și blesteme zilele, că-n loc să facă școală, m-a făcut pe mine, c-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mâine e liber ca-n palmă. A luat târnăcopul din magazie și-a intrat fluierând în casă, „...la gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite, nu te lași pe spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]