1,618 matches
-
mai grele. Datorită acestei compoziții și a temperaturilor ridicate, pe Soare nu există o crustă (scoarță) solidă, și nici materie în stare lichidă, toată materia solară fiind în întregime în stare de plasmă și gazoasă. Soarele face parte din clasa spectrală G2V. "G2" înseamnă că: Sufixul "V" (citit 5) indică apartenența Soarelui la grupul majoritar al stelelor aflate în secvența principală. Aceasta înseamnă că își generează energia prin fuziunea nucleară a nucleelor de hidrogen în heliu, și că se află în
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
deoarece dacă suprapunem două astfel de surse nu se observă nimic. Cu ajutorul acestor surse de lumină se poate realiza doar iluminarea globală a spațiului înconjurător. Pentru transmiterea luminii prin fibră optică este necesar ca sursa să fie coerentă, iar lungimea spectrală să fie cât mai mică. Interferența este suprapunerea a două sau mai multe unde și combinarea lor în una singură, iar coerența este interferența a două unde care au aceeași lungime și un defazaj constant între ele. Undele electromagnetice se
Telecomunicație () [Corola-website/Science/297129_a_298458]
-
Simbolurile D și T (în loc de H și H) sunt folosite pentru deuteriu și tritiu, dar P este utilizat pentru fosfor, deci nu se poate folosi pentru simbolizarea protiului. IUPAC acceptă atât ambele variante, dar H și H sunt preferate. Emisia spectrală a atomului de hidrogen este caracterizată prin linii spectrale date de formula lui Rydbeg. Studiul liniilor spectrale este important în mecanica cuantică și la studiul prezenței hidrogenului pentru determinarea deplasării spre roșu. Există doi izomeri de spin ai moleculei de
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
folosite pentru deuteriu și tritiu, dar P este utilizat pentru fosfor, deci nu se poate folosi pentru simbolizarea protiului. IUPAC acceptă atât ambele variante, dar H și H sunt preferate. Emisia spectrală a atomului de hidrogen este caracterizată prin linii spectrale date de formula lui Rydbeg. Studiul liniilor spectrale este important în mecanica cuantică și la studiul prezenței hidrogenului pentru determinarea deplasării spre roșu. Există doi izomeri de spin ai moleculei de hidrogen care diferă prin spinii relativi ai nucleului. În
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
utilizat pentru fosfor, deci nu se poate folosi pentru simbolizarea protiului. IUPAC acceptă atât ambele variante, dar H și H sunt preferate. Emisia spectrală a atomului de hidrogen este caracterizată prin linii spectrale date de formula lui Rydbeg. Studiul liniilor spectrale este important în mecanica cuantică și la studiul prezenței hidrogenului pentru determinarea deplasării spre roșu. Există doi izomeri de spin ai moleculei de hidrogen care diferă prin spinii relativi ai nucleului. În forma de ortohidrogen, spinii celor doi protoni sunt
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
există liber în natură, ci doar sub formă de combinații chimice deosebit de stabile. În stare liberă, reacționează violent cu apa și ia foc în aer la temperaturi de peste 115°C. La temperatură obișnuită lăsat în aer fumegă. Datorită liniilor sale spectrale din domeniul culorii galben, conferă unei flăcări culoarea galben. Pentru industrie, compușii cei mai importanți sunt: clorura de sodiu (NaCl), carbonatul de sodiu (NaCO), bicarbonatul de sodiu (NaHCO), salpetrul de Chile (NaNO), soda caustică (NaOH), boraxul (NaBO·10HO), tiosulfatul de
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
în silvină, împreună cu aluminiul în criolit (NaAlF), sau sub formă de azotat în salpetrul de Chile (NaNO, azotat de sodiu), reprezentând 2,6% din masa scoarței terestre. În apa marină, ionii de Na îi însoțesc pe cei de Cl. Liniile spectrale D ale sodiului se găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare. Sodiul metalic se obține prin electroliza clorurii de sodiu (NaCl) în topitură, metodă mai ieftină decăt electroliza hidroxidului de sodiu (NaOH). Metode de obținere: O mulțime de compuși ai
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
Sistemul de clasificare spectrală Harvard este un sistem de clasificare unidimensional (în funcție de o singură mărime). Temperatura de la suprafață a stelelor variază de la aproximativ 2.000 - 40.000 K. Fizic, clasele indică temperatura din atmosfera stelară și sunt în mod normal, enumerate de la cea mai
Clasificarea spectrală Harvard () [Corola-website/Science/317240_a_318569]
-
vede în tabelul următor: , după temperatură, se bazează pe liniile de H sau Seria Balmer emise de către o stea. a fost dezvoltată la Universitatea Harvard în 1912 de către Eduard C. Pickering și Annie Jump Cannon. Stelele sunt grupate în clase spectrale de la cea mai caldă (clasa O) la cea mai rece (clasa S) Clasa spectrală este indicata printr-o literă majusculă, în ordinea următoare: <br><br> Fiecare clasă spectrală are 10 subdiviziuni, notate cu cifre arabe de la 0 la 9. Spre
Clasificarea spectrală Harvard () [Corola-website/Science/317240_a_318569]
-
Balmer emise de către o stea. a fost dezvoltată la Universitatea Harvard în 1912 de către Eduard C. Pickering și Annie Jump Cannon. Stelele sunt grupate în clase spectrale de la cea mai caldă (clasa O) la cea mai rece (clasa S) Clasa spectrală este indicata printr-o literă majusculă, în ordinea următoare: <br><br> Fiecare clasă spectrală are 10 subdiviziuni, notate cu cifre arabe de la 0 la 9. Spre exemplu după A9 urmează F0. Mai exista și următoarele clase speciale: Clasa W sau
Clasificarea spectrală Harvard () [Corola-website/Science/317240_a_318569]
-
Eduard C. Pickering și Annie Jump Cannon. Stelele sunt grupate în clase spectrale de la cea mai caldă (clasa O) la cea mai rece (clasa S) Clasa spectrală este indicata printr-o literă majusculă, în ordinea următoare: <br><br> Fiecare clasă spectrală are 10 subdiviziuni, notate cu cifre arabe de la 0 la 9. Spre exemplu după A9 urmează F0. Mai exista și următoarele clase speciale: Clasa W sau WR o reprezintă stelele Wolf-Rayet superluminoase, în special neobișnuite, pentru că acestea au heliu în
Clasificarea spectrală Harvard () [Corola-website/Science/317240_a_318569]
-
obține ecuația neliniară Schrödinger cu intercțiune atractivă sau repulsivă. O abordare alternativă folosește direct sistemul Zaharov-Shabat și următoarea transformare Darboux: care lasă invariant sistemul. Aici, formula 14 este o altă matrice inversabilă, soluție a sistemului Zakharov-Shabat (diferită de formula 15) având paramertul spectral formula 16: Începând cu soluția trivială formula 18, prin iterații succesive, se obțin soluții cu "n" solitoni. Soluțiile sistemului se găsesc printr-o varietate de metode, de exemplu metoda înmumătățirii intervalelor. Ecuația Schrödinger neliniară este invariantă Galilean în următorul sens: Dând o
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
margini și detalii când sunt folosite cu MFC-uri de culoare pură. În orice caz, interpolarea liniară poate obține rezultate foarte bune când este combinată cu o MFC spațio-spectrală (pancromatică). Algoritmi de demozaicare mai sofisticați exploatează corelația spațială și/sau spectrală a pixelilor în cadrul unei imagini color. Corelație spațială este tendința pixelilor de a adopta valori de culoare similare în cadrul unei mici zone omogene a unei imagini. Corelație spectrală este dependența dintre volorile pixelilor unor planuri de culoare diferite într-o
Demozaicare () [Corola-website/Science/319611_a_320940]
-
spațio-spectrală (pancromatică). Algoritmi de demozaicare mai sofisticați exploatează corelația spațială și/sau spectrală a pixelilor în cadrul unei imagini color. Corelație spațială este tendința pixelilor de a adopta valori de culoare similare în cadrul unei mici zone omogene a unei imagini. Corelație spectrală este dependența dintre volorile pixelilor unor planuri de culoare diferite într-o regiune mică a imaginii. Acești algoritmi includ: S-a arătat recent că super-rezoluția și demozaicarea sunt două fețe ale aceleiași probleme și este rezonabil să fie adresate într-
Demozaicare () [Corola-website/Science/319611_a_320940]
-
imaginii captate de senzor sunt apoi convertite într-o imagine complet color (cu intensități ale tuturor celor trei culori primare reprezentate la fiecare pixel) de către un algoritm de demozaicare ce este croit pentru fiecare tip de filtru de culoare. Transmitanța spectrală a elementelor MFC alături de algoritmul de demozaicare determină împreună redarea culorilor. Randamentul cuantic al benzii de trecere a senzorului și anvergura sensibilității spectrale a MFC-ului sunt în mod tipic mai largi decât spectrul vizibil, așadar se pot distinge toate
Matrice de filtre de culoare () [Corola-website/Science/319618_a_320947]
-
pixel) de către un algoritm de demozaicare ce este croit pentru fiecare tip de filtru de culoare. Transmitanța spectrală a elementelor MFC alături de algoritmul de demozaicare determină împreună redarea culorilor. Randamentul cuantic al benzii de trecere a senzorului și anvergura sensibilității spectrale a MFC-ului sunt în mod tipic mai largi decât spectrul vizibil, așadar se pot distinge toate culorile vizibile. Sensibilitatea filtrelor nu corespunde în general cu funcțiile de potrivire a culorii CIE, deci se cere o traducere a culorii pentru
Matrice de filtre de culoare () [Corola-website/Science/319618_a_320947]
-
din pigmenți. Asigurarea că coloranții au proprietățile mecanice corecte—cum ar fi ușurința de aplicare, durabilitatea și rezistența la umezeală și alte intemperii—este o sarcină provocatoare. Aceasta creează dificultate, în cel mai bun caz, în reglarea fină a sensibilității spectrale.". Dat fiind faptul că MFC-urile sunt depozitate pe suprafața senzorului de imagine la CPAL (capătul posterior al liniei, stagiile mai târzii de pe parcursul liniei de fabricație a circuitelor integrate), unde un regim al temperaturii scăzute trebuie observat cu strictețe
Matrice de filtre de culoare () [Corola-website/Science/319618_a_320947]
-
de libertate „îngheață” unul după altul. Conform teoremei echipartiției energiei, energia medie a unui oscilator liniar armonic de frecvență formula 147, în echilibru termic cu un termostat la temperatură T, are valoarea kT, independentă de frecvență. Se obține astfel pentru distribuția spectrală a densității spațiale de energie a radiației termice la temperatură T: (legea Rayleigh-Jeans). Acest rezultat este confirmat de datele experimentale doar la frecvențe joase; creșterea cu pătratul frecvenței se atenuează la frecvențe intermediare, funcția formula 150 atinge un maxim, iar pentru
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
fost creat în întregime de opticianul Carl Zeiss de la institutul GmbH, Oberkochen, Germania. Categoria lungimii de unda a mid-IR va fi măsurată de MIRI (Instrument Infraroșu de mijloc), care conține o cameră mid-IR și un spectometru care are o categorie spectrala de la 5 până la 27 micrometri. MIDI a fost dezvoltat prin colaborarea dintre NAȘĂ și consorțiul european condus de George Rieke (Universitatea din Arizona) și Gillian Wright ( INstitutul de astronomie din MArea Britanie). FGS (senzor fin de ghidare) a fost construit
Telescopul spațial James Webb () [Corola-website/Science/315723_a_317052]
-
πe/mc) și îl părăsește o cantitate de energie πe/mc (I/2 cosθ) neabsorbită și (πe/mc) (ν/c)2Usinθ reemisă. Cantitatea (πe/mcΔν) are dimensiunile unei suprafețe și reprezintă „secțiunea eficace” a oscilatorului pentru o rază cu lărgimea spectrală Δν nu și care poartă energia dE pe unitatea de suprafață în unitatea de timp: I/2 = dE/(dtdSdν)). Fie U energia medie (față de condițiile inițiale posibile) a oscilatorului la echilibru, corespunzătoare intensității I; Ne imaginăm acum o situație apropiată de
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
20 februarie 2009, Paris), a fost un compozitor, muzicolog și profesor universitar francez originar din România. A fost fiul actorilor Jules Cazaban și Irina Nădejde. Absolvent al Conservatorului Național Superior de Muzică din București. Critic muzical și compozitor de muzică spectrală (http://fr.wikipedia.org/wiki/Musique spectrale). Profesor de armonie și scriitură la Conservatorul George Enescu din București (1971-1983), bursier DAAD (1974-75, Germania), participant la cursurile de vară de la Darmstadt (1982-1983), laureat cu premiile I și II la concursurile de compoziție
Costin Cazaban () [Corola-website/Science/315139_a_316468]
-
unda de șoc. Cantitatea absorbită depinde de dimensiunile undei de șoc a primului vânt. Absorbția este limitată și de presiunea magnetică a primului vânt. Primele observații spectroscopice efectuate în Peru, în 1892 și 1903 au evidențiat o serii de linii spectrale de absorbție, dar cu puține indicații asupra emisiei, aceste linii spectrale de absorție ulterior au devenit mai slabe și apoi au dispărut, în timp ce liniile de emisie s-au înmulțit și s-au intensificat. S-au emis mai multe ipoteze legate
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
a primului vânt. Absorbția este limitată și de presiunea magnetică a primului vânt. Primele observații spectroscopice efectuate în Peru, în 1892 și 1903 au evidențiat o serii de linii spectrale de absorbție, dar cu puține indicații asupra emisiei, aceste linii spectrale de absorție ulterior au devenit mai slabe și apoi au dispărut, în timp ce liniile de emisie s-au înmulțit și s-au intensificat. S-au emis mai multe ipoteze legate de variabilitatea proceselor sale fizice. Prima a fost să se considere
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
care specifică limita inferioară la rata de eșantionare (dar este incompletă deoarece nu specifică golurile de deasupra acelei limite, în care se va ivi dedublarea). Alternativ, pentru cazul unei frecvențe de eșantionare date, formule mai simple pentru constrângerile asupra benzii spectrale a semnalului sunt date mai jos. După cum s-a văzut, condiția normală a benzii de bază pentru eșantionarea reversibilă este ca "X"("f") = 0 în afara intervalului deschis: formula 7, și funcția de interpolare reconstructivă, sau răspunsul la impuls al filtrului trece-jos
Subeșantionare () [Corola-website/Science/320061_a_321390]
-
înalte se face pe baza radiației termice a corpului negru, în speță prin formula lui Planck, cu o etalonare într-unul din punctele fixe: unde formula 12 este una din temperaturile punctelor fixe ale argintului, aurului sau cuprului, formula 13 sunt radianțele spectrale ale corpului negru pentru lungimea de undă formula 14 la temperaturile respective, iar formula 15 = 0,014388 m K. Termometrul etalon pentru acest domeniu este pirometrul de radiație monocromatică. Unul din domeniile în care este nevoie de măsurarea temperaturilor foarte înalte este
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]