3,995 matches
-
cinci oițe și vreo douăzeci de capre și, cum un vânt rece bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiaseră pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
E cineva acolo? întreba tare. Se întâmpla ceva în acea casă și nu știa dacă ea era destul de tare pentru a intra într-o aventură care friza SF-ul. Dar nu putea renunță, trebuia să știe tot. O pisica mai speriată decât ea, trecu fulgerător pe lângă picioarele ei. Răsuflă ușurată: - Potaia naibii! Se simțea miros de scorțișoară. Tavanul era din geamuri. Privi luna rotundă. Nu era prietena ei, nu înțelegea de ce toți poeții o elogiau. Doar o cățea rece. Chestie de
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
ea. -Pe Luncă!- îi răspunse Norocel. -Și tu cine ești?- întrebă ea, curioasă, parcă nici nu l-ar mai fi cunoscut. -Norocel! Cine să fiu?... -Doamneee, am câteodată niște căderi în gol încât uit tot! Avea ochii tulburi și fața speriată. Norocel se alarmă. O luă și-i frecă obrajii și mâinile și plecară mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un șarpe uriaș spre Iazuri; zarea se întunecase sub umbrișul boltit al sălciilor
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
7) Pe la groapa plină de mistere s-au mai perindat multe echipe și multe elicoptere care au filmat și fotografiat, au măsurat și răsmăsurat totul. Dimineața zăceam încă la pat, în camera mea de la cabană, cuprins de febră și sfârșeală, speriat și deznădăjduit. Aiuram cu totul și nu mă mai interesau nici misterele cosmice, nici echipele de cercetători, nimic. În schimb, cu tăria care mi-a mai rămas, îmi aruncam gândurile la frumoasa mea Adelina, pe care o aveam necontenit în fața
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
cu așa vânat, îl certă, chiar aspru: Dintr-ăștia-mi ești ? Mănânci păsări din scorburi? Las’ că te aranjez eu ! La care, pisoiul, certat, dădu drumul la păsărica din gură, care găsi drumul prin ușă, prin tindă și zbură, încă speriată, departe, în livadă, așezându-se pe o creangă, de unde tipa ascuțit. Avusese noroc, nu ca multe alte păsări prigonite de pisici. Știind că în copacul acela este un cuib, Ionuț, ros de curiozitate, se duse pe furiș, să nu-l
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
legea nu-i de glumit... Ei au puterea, nu noi... - Aha, așa este, din păcate... Ai dreptate, femeie! Și ce nume punem copilului, te-ai gândit? a schimbat el subiectul, surprinzând-o total pe biata femeie care s-a uitat speriată la el. Da cum, Doamne să mă gândesc, că abia am simțit că va fi, omule! Și nici nu știm de-o fi fată ori băiat... - Să fie băiat, Ioano! a întrerupt-o Vasile, nemulțumit. Băiat o să fie, am eu
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
pe toți? Asta vrei?... Pune-ți, naibii, lacăt la gură și lasă partidu', lasă Ceaușescu, lasă tot! Auzi tu la mine? s-a rățoit femeia la bărbatul său, care o privea contrariat pe sub sprâncene, mirat că-i vorbește atât de speriată. „Ce-o fi cu muierea asta, Doamne? De când are ea o așa frică și nu-mi spune care-i baiu? O fi având și ea dreptate, nu zic ba, dar... ea a fost curajoasă mai tot timpul... De când s-a
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
bine că sunteți aici? Bine, mulțumesc... Trebuie să vă spun ceva, le spune el și își duce mâna în dreptul inimii. -Ce e? Te doare ceva? îl întreabă Elia, grijulie. -Nu, nu. Nu e nimic... -Tată, stai jos... îi spune Tina speriată. -Nu-i nimic. Iată ce voiam să vă spun. Voi sunteți familia mea și mă bucur că suntem împreună. Eu și voi, copiii mei... Așezat pe scaun, Felix oftează cu mâna pe piept. -Tată, ce s-a întâmplat? îl mângîie Tina
JOCUL DE-A VIAŢA 5 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381928_a_383257]
-
în cursul zilei, la fast-food: ”Un meniu, aici! Aripioare picante!” A doua zi, din nou la lucru. Eugen auzi limba în care vorbeau câțiva noi clienți. O femeie tânără exclamă „I am from Chile! „.. Tânărul privi spre ea și recunoscu speriat, poza de la închisoare. Ĩncremeni pentru câteva minute... picioarele nu i se mai puteau deplasa. Și când își reveni, fugi în camera din spatele încăperii, unde se pregăteau preparatele.” Doamne, nu se poate! Chilanca! ”. Coșmarul său reîncepea... Oare voi scăpa de ea
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
eu am să i-o respect. Am să o găsesc pe Anemona, chiar dacă trebuie să răscolesc toate apele de pe pământ, picătură de picătură! Uraganul stârnit de mânia lui Algus ridică un val de nisip și de scoici de pe fundul oceanului. Speriată, Coral părăsi palatul regelui mării, fără să își dea seama că, puțin în urma ei, se strecurau Perluță și Steluța. Căluții de mare nu aveau simțurile delfinilor-informatori, dar se puteau strecura ca niște umbre în cele mai mici locuri, așa încât nu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
mică, dacă mai râzi, să știi că te ciufulesc, te apuc de nas, îți rup urechile. -Dacă nu știți plugușorul, ce să vă fac? -Să taci! Că te dau afară dezbrăcată. Ai să mori de frig! Ai înțeles? A tăcut speriată Floricica, dar a murmurat : -Da...da... eu nu te spun lu’ mami? -Dacă mai apuci. Până vine mama... afară-i frig, mori imediat. Și noi o să spunem că tu ai ieșit afară fără voia noastră. Ca să o convingă a tras
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
din acea sâmbătă a începtului de octombrie. Natura se întrecea în culori. Verdele se ascundea timid printre nuanțe de galben, maro și roșu, îmbrăcând copacii în straie de gală. Pe jos covorul de frunze al toamnei se împletea prin iarba speriată că-și pierde apusa tinerețe, acuzând norii că nu au mai picurat de două zile nicio lacrimă, agățându-se cu disperare de orice scânteie de verdeață. - Niciodată nu am văzut atâta culoare, a șoptit Daria. - Natura și-a pictat chipul
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
și-a orașului, era foarte rea de gură și nu se punea nimeni cu ea. O pufni râsul pe stradă de una singură, gândindu-se la ,,piticoata bombată'' cum îi spunea Vasile și râse din tot sufletul, apoi se opri speriată să nu o vadă cineva. Nu era nimeni, așa că răsuflă ușurată și își continuă drumul spre ,,Costeluș'' și familia lui. Între timp, și căpitanul își văzu de drum, gândindu-se la ale lui și lăcrimând. Apoi se bucură cu adevărat
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
Cățelușul și vreo doi câini alergară lătrând spre cei trei, lăsându-i pe ceilalți lângă zid, agitându-se. Dorina, văzând câinii furioși, alergând spre ei, făcu cale întoarsă în fugă spre bloc, înjurând de mama focului. Văzând-o că fuge speriată, câinii o luară după ea, dar căpitanul strigă: - Cățelușuleee! Vino-ncoace! Și voi, lăsați-o-n pace, n-o mușcați! Câinii îl ascultară, dar în loc să se întoarcă spre el și Sile, o luară la fugă spre zid, unde ceilalți lătrau
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
voia lor trupurile li se-ngemănară. La început bărbatul îi simți corpul rece ce părea lipsit de fiorul vieții și buzele de gheață, apoi un val de căldură îl învălui și în locul ochilor ei văzu doi tăciuni aprinși. Surprins și speriat, încercă să se desprindă, dar pădurea și cerul se rotiră în jurul său.” Romanul te captivează, stârnindu-ți dorința arzătoare de a afla răspunsul întrebărilor. Cine este tânăra, care este adevărul despre cavaler? Este tânărul ursitul fetei? „- Nu-s nici vrăjitoare
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
-nalță rugăciuni... Se-aud cântări de cinstire, se înfiorează întreaga fire. Se-aprind lumânări, se luminează inimile și gândurile. Se cântă Prohodul. Îngerii triști cântă cu noi! Clopotul bate. Pe cer trec nori alungați de vânt. Păsări tresar din somn speriate. Printre unde sonore și foșnet de aripi, lumânările noastre, unite într-o singură lumină mare. Învăluiți în propria lor lumină, Îngerii se află printre noi! Înconjurăm biserica împreună cu preoții, purtători ai sfântului Epitaf - pânza catifelată cu înmormântarea lui Hristos pictată
VINEREA MARE A PATIMILOR LUI HRISTOS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380340_a_381669]
-
-Acum, da. -Acum?! Ce vrei să spui cu acum? Înainte nu? Când ne-am căsătorit, nu mă iubeai? -Nu. Îmi plăceai, dar nu te iubeam, m-ai făcut să te iubesc, tu ai făcut posibil. El se simți dărâmat, apoi speriat. Se gândi la toate femeile cu care o înșelase, și în fiecare o căutase pe ea, căutase pasiunea ei, iubirea ei, pentru că niciodată nu o înțelesese, nu putuse ajunge la sufletul ei, nu-i putuse afla gândurile. "Doamne, dacă află
HAZARD de NINA DRAGU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380379_a_381708]
-
nu mai cobora până seara. Stătea în vârful lui, mâncând cireșe și privind la valea pitită între pomi și grădini, străjuită în toate părțile de dealuri înalte și păduri. Uneori se punea să cânte împreună cu păsarile, care la început zburau speriate, văzând-o acolo, dar apoi se obișnuiseră, o considerau o altfel de pasăre, mare, ciudată. Ea însăși se simțea așa, o pasăre, și uneori se gândea că dacă și-ar da drumul de acolo, din vârf, ar zbura. -Ce -ai
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
se dărâmă în juru-i. Îi mărturisise că-l iubea, dar de ce totul trebuie să se termine? Ce dacă va pleca? Și el va pleca să studieze, dar se pot întâlni. -Maria, explică-mi, nu înțeleg nimic. -Glasul îi suna febril, speriat, rănit. -Dorian (El tresări, era prima dată că îl chema pe nume),aș vrea să poți înțelege, când eu plec, încheind o etapă din viață, nu mă întorc niciodată la ce a fost, e ca și cum aș vrea să mă întorc
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
o bună bucată de vreme, în fiecare noapte avea același vis: că înfigea cuțitul în soțul ei, și în timp ce-l străpungea în repetate rânduri, sângele lui o împroșca pe față, pe mâini, pe haine. Se trezea lac de sudoare, tremurând speriată, uneori privindu-și mâinile îngrozită. Impactul era cu atât mai mare, cu cât coșmarul era total absurd, o aberație, pentru că ea nu era capabilă să comită asemenea acte de violență. Avea o strângere de inimă chiar și când omora o
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
ales din codru! „M-aș ascunde în desișul pădurii,/ printre crengi uscate,/ m-aș aciui/ ca o ciută fugărită de glonț/ încolăcindu-mă în juru-mi/ mi-aș acoperi fața cu părul/ m-aș face una cu frunzele,/ una cu viețuitoarele speriate/ una cu lutul reavăn/ cu zăpada căzută/ cu liniștea.../una cu pădurea/”. (Una cu pădurea). Volumul se încheie cu un frumos colind: “Colindă-ne Doamne/ fă bolta senină/ pătrunde-ne-n suflet/ adu-ne lumină/ Maria cea sfântă la noapte
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
din păcate, pe Taty nu l- am mai găsit. Dispăruse. L- am căutat disperat prin toate camerele dar Taty meu, cel mai deștept Taty din lume, cel cu care eu povesteam despre atâtea ,,aiureli, cum spunea Mamy, nu mai era. Speriat am întrebat- o pe Mamy strigând cât mă ținea gura. Mamy, unde este Taty meu, de ce nu îl mai găsesc? Întoarsă cu spatele către dormitorului lor, Mamy a îngânat ceva foarte nervos. El știe pe unde umblă, nu pot eu
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
voi putea să ies m-am speriat foarte tare. M-am ridicat de pe scaun să plec. În aceiași clipă s-au ridicat și barbații aceia bărboși. Au venit spre mine. Voiam să fug dar nu aveam unde. M-am trezit speriat. Visez acest vis de trei seri. După efortul ce l-a făcut să ne povestească visul, a amuțit ori poate a adormit. Era înconjurat de un miros greu, mirosul acela pe care il au toti bolnavii de cancer când intră
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
țara mea, în vremea terorii comuniste; întreaga populație trebuia să gândească în modul impus, nepermițându-se a critica imoralitatea comunistă. Inducerea fricii a fost folosită și mai este și astăzi, în mod conștient, ca un „vampirism energetic”, oamenii stresați și speriați fiind mai ușor manipulabili putându-li-se urmări, prevedea intențiile și acțiunile. „Frica ar putea reprezenta cea mai mare problemă de pe planetă”, scria cineva cu ani în urmă - poate și pentru că se cunoștea de-acum că fusese experimentată și reușise
FRICA, PROBLEMA OMENIRII DE ASTĂZI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380592_a_381921]
-
în flăcările-i mistuitoare... Și uite așa, într-o clipă de solitudine interioară, meditând la timpul ce-a trecut că un ”hoinar” pe lângă mine ... aud o bătaie în ușă. Cu inima tresărind, cu gândurile împrăștiate care încotro,asemenea unor păsări speriate, mă apropii, cu pași ușori, de ușă care ma despărțea... de o mirare , o stranie mirare... - Cine-i acolo? Cine mă deranjează în aceste clipe încărcate de-o grea și apăsătoare melancolie? Și, de dincolo, din imediata apropiere, o voce
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]