5,679 matches
-
Ion Idor, la fabrica lui Iancu Anastase de pe Luncă. Aici, după timpul de lucru, portarul fabricii era unul Zoltan, ungur de nație și mă lăsa cu câte-o legăturică de țepuși mai mici, bune de foc, cât puteam duce în spinare. Eram coleg de clasă cu fiul său, Carol. Vara mergeam aproape în mod obișnuit la fân, la polog la Nicolae Dăncilă, un om înstărit prin bună chivernisire și venit de prin părțile Rășinarilor Sibiului, în Purcăreț. Bătrânul oier, mă simpatiza
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
O dată ce au salutat-o, ei, oamenii politici și oamenii de afaceri, ba, chiar si autsiderii au un subiect neutru pe care să-l foarfece. ,,Nebună,, de La Diligenta! Mărțina nu se sinchisește de bârfe. Surâde. Trece printre ei, stâlpii societății, cu spinarea dreapta, cu umerii liniari și burtă supta. Rece, rigidă că o stareța de mănăstire. Femeia merge în sens invers decât o fac ceilalți”. Faptul că eroina merge întrucâtva împotriva curentului în fața oamenilor, este destul de edificator. Oamenii comuni înțeleg destul de greu
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
fata deja doarme. Terezia a început să descarce sacoșele grele de cumpărături. O durea sufletul de mama fetei, dar și de fiica acesteia, Andreia, autistă de la naștere. "La vremurile astea, atât de anapoda, să mai duci și această cruce în spinare... Numai mamă să nu fii!” Îi trecu prin fața ochilor chipul blând al fetei când s-a întors de la spital, acum vreo lună în urmă. A venit la tanti Terezia și a cuprins-o cu brațele, strângând-o cu multă duioșie
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
cu multă duioșie. Apoi a sărutat-o, ca și cum i-a fost dor de atâtea zile cât a stat la spital. Nu poate să vorbească, abia de scoate câteva onomatopeie. Dar are o inteligență ascunsă. O trece un fior pe șira spinării gândindu-se ce urât a făcut ultima oară când a chemat-o vecina să-i dea o mână de ajutor, s-o liniștească pe copilă. Doamne, cum se mai zbătea! Scăpa ochii peste cap, se încovoia, se răsucea, dădea din
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
Rasfrangere > TRENUL CU ȘAPTE VAGOANE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Poem de Al.Florin ȚENE Trenul cu șapte vagoane De două zile mă poartă gândul în spinare Pe vârful degetelor urcând în clopotniță Dimineața lovește bronzul cu raza de soare Iar înserării îi pune luna botniță. De trei zile mă identific cu-o idee Aerul ia forma cuvântului spus, Gândul sădește în ograda ta o azalee Purtându
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
în gând a cincea zi Gândul pe umeri tot mă poartă, Iar gara rămasă în câmpii Rodește-n brazde altă soartă. De șapte zile mă simt un vagon, Gândul pufăie speranțe când eu îs mut, Simt că mă duce-n spinare de-acum un ton, Dulăii ideilor spre el le-asmut. Duminică gândul îl slobozesc, Dar el cruce se face în mine, Iar stâlpii ideilor metafore înverzesc În trenul pentru care gara nu mai vine... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Trenul
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
prin năframa de protecție cu care-mi legasem ochii. Maestrul a dat tonul. Restul este poveste”. Iar la sfârșit, prozatoarea a putut spune despre propriul laborator de creație: “Mie nu-mi rămân decât amintirea bucuriei, frisonul aproape cosmic pe șira spinării urcând, ajungând în creierul mic și îndemnându-mă: Scrie! Melania Cuc are darul extraordinar de a se transpune în asemenea măsură încât, pe măsura scrierii, ea trăiește viețile personajelor, le vede, comunică adeseori cu aceștia și împrumută din stările lor
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Viflaim. Momentul săvârșirii din viață a mătușii Maria este de o perfecțiune care atinge sublimul. E ca un act de credință. Era ca și cum un mire și-ar fi sărutat mireasa pe tot corpul; de sus în jos și de la șira spinării la umeri ... calm, curat, cald ca un semn de fertilitate ce începe prin sacrificiu. Am lăsat din mâinile mele cu unghii vopsite chimic să cadă peste bolnavă capătul așternutului aspru. Nu mai era de mine acolo! Rândul meu de-a
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Lui am zărit-o ca-n vis, apoi am simțit-o puternică și bine înfiptă în sinarea mea încă neplecată de toată greutatea vieții. M-a durut fizic atunci coloana ființei, mâna Sa mi-a julit chiar măduva din șira spinării împotriva dorinței. M-a tras ca din iad; ne-a salvat, mamă și copil, de roțile care veneau, veneau cu frânele-n vânt... (Duminică fără Iisus). Ceea ce e cu totul remarcabil în proza Melaniei Cuc este amestecul de gravitate cu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
de cel Bun, îndeajuns?ori numai mă înșel, fără să știu, cu vorbele din vis?... XXVI. ELOGIU SARPELUI-OM, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011. ELOGIU ȘARPELUI-OM - Ra, parcă aud ploaia bătând în spinarea deșertului și înțeleg, prea târziu, vina acestuia - clipe grele pentru nisipurile de aur! și, mai ales, pentru șarpele - om, ascuns în adậncuri - și-mi mai aduc aminte că era, odată, pe acolo,...un faraon...iar în împărăția lui, mult prea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
și-mi mai aduc aminte că era, odată, pe acolo,...un faraon...iar în împărăția lui, mult prea vestită și numeroasă, supușii se jucau de-a războiul cu leii - ... Citește mai mult ELOGIU ȘARPELUI-OM- Ra, parcă aud ploaia bătând în spinarea deșertuluiși înțeleg, prea târziu, vina acestuia -clipe grele pentru nisipurile de aur!și, mai ales, pentru șarpele - om, ascuns în adậncuri -și-mi mai aduc aminte că era, odată,pe acolo,...un faraon...iar în împărăția lui,mult prea vestită și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
și curat, oile pășteau liniștite iarbă grasă, brânza ieșea mai bună, ograda era plină de păsări, grădina noastră de legume râdea în soare, iubirea intra pe ușă, pe geam, ca un parfum. vara, abia așteptam vacanța. cu tălpile goale la spinare (nu simțeam colbul fierbinte și nici durerea când mă tăiam în vreun ciob) mă opream la gârlă, plecam doar atunci când mi se făcea foame și sete și nu mă opream în bucătărie ci în movila de pepeni de lângă fântână aduși
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
de ani, la 30 , ș.a.m.d. Acum tăișul s-a tocit, nu mai simt decât răceala lamei. Prezentul mai surâde, îi răspund. Iubirile, năluci de foc și umbre se duc și le privesc picioarele trandafirii în tălpi, simt în spinare cum îmi suflă Îngerul Morții, nu-l iubesc, nici el pe mine, de ce nu mă mai lasă-n pace? Cum spune un copil - nu vreau. Prin geana dimineții, pătrunde o nouă zi, eu o primesc, așa cum orice nouă dragoste nu
VIAŢA ÎNSĂŞI de BORIS MEHR în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355227_a_356556]
-
potențială cursă a destinului Coborând de pe soclu, statuia se pierduse în anonimatul străzii O mină de întrebări pentru enigma unui răspuns veșnic în apropierea noastră Ce folos că primejdia e bună, dacă paza e rea? Pentru prostia capului, mănâncă bătaie spinarea Ieri a căzut în curtea domnului învățător o bucată de satelit omorându-i soacra și purceaua Norocul lui că purceaua era asigurată! Referință Bibliografică: De la cauză la efect / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07
DE LA CAUZĂ LA EFECT de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355574_a_356903]
-
în colțul gurii. “-Colega, avem sedința de la 9. Să mergem!” Încadrată între cei doi colegi, pornesc pe coridoarele intortocheate ale Palatului Dicasterial. Îmi este deschisă ușa sălii unde are loc ședința și un fior de frivolitate mă cuprinde pe șira spinării. Din tot personalul, de 51 de oameni, doar 16 suntem femei. Privirile voluptoase ale unor bărbați trecuți de prima tinerețe, sau privirile pline de stimă și sete de cunoaștere ale proapeților veniți, te fac să te simți, ca femeie, între
CA DE LA FEMEIE LA FEMEIE (PRIMUL CAPITOL) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355565_a_356894]
-
prin București, să nu te găsesc, să sparg ușa și pe urmă să-mi fie teamă că nu pot să o încui! Îmi spuse Giulia înțelegătoare dar, nu aveam poftă de sechestrarea mea, benevolă, așa că ne-am luat picioarele în spinare și le-am condus în stație. Lor le convenea să-și care piciorușele, erau frumoase dar mie îmi tremurau mai mult de furie decât frig, și care erau ale unui băiat obișnuit, adică puțin crăcănate, păroase și cu golul inerent
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
spune că ți-a fost menit în astă lume S-aduni în spate saci de-nțelepciune. La început mlădiță, apoi un pom pe rod Chiar între generatii din tine face pod, În suflet, rămâi macul în lanuri înflorit Dar la spinare gârbov, cu părul rar, albit. Mai sună clopoțeii, dragi amintiri ce dor, Iubiri demult uitate ce seamană și-azi dor. Cu chipuri grațioase , femei desăvârșite, Ce viața le-a menit de tine-a fi iubite. Preastrălucite stele și parfumate flori
BĂTRÂNEŢEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355619_a_356948]
-
Una-i charta, alta-i vrerea Și muniția e lipsă Dacă ne-a lipsit puterea Să ieșim dintr-o elipsă! Fiecare pentru sine Dar niciunul pentru toți Dacă furtul cade bine Și la paznici și la hoți! Câte bețe pe spinare Pentru scărmănat cojocul Ne promise zâna care Ne-a făcut să-ndrăgim jocul? Toate astea laolaltă Și-altele ascunse încă Ne-au adus cu plugu-n baltă Și țânțarii ne mănâncă Cine vina și ponosul S-ar grăbi să ni le
BATE VÂNT, SE FACE RECE de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355701_a_357030]
-
lată, urme de văi. Se-ntunecă clipele înghesuite în buzunare, mâinile-mi scapă din vedere oamenii. Se ridică oasele din rădăcini și se mișcă. Poveștile se deșiră prin cuvinte amestecate, apele nu mai contenesc, trec pârleazul, vine durerea dusă-n spinare ca o zdreanță de moarte. Ziua e pusă pe butuci, așteaptă apă în deșert pustiul își extinde orizontul. Soare, arșiță, câinii nu mai latră, nisipul, nisipul ne mănâncă. Referință Bibliografică: Vară de nisip / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VARĂ DE NISIP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346165_a_347494]
-
4) POEME Autor: Ștefan Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 904 din 22 iunie 2013 Toate Articolele Autorului TUDOR Tudore, țărâna ta Stătea-n aer și cânta Clănțănea din dinți lumea Și venea un cal pe zare Cu un munte în spinare Trecea muntele trecea Și țărâna ta stătea Tot în ceruri și cânta IDEEA Bălcescu este forma dintre apus și țară Ea e însăși ideea dintr-o lume străină Și când apusul trece prin fața lumii noastre Umbra lui se vede pe
BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346150_a_347479]
-
noapte a dat un îngheț cu viscol și ger așa de strașnic, că dimineața, pe trotuare se și făcuse ghețuș. Ce-aș mai fi stat acasă, să privesc de la fereastră peisajul, dar trebuia să ajung la datorie! Cu vifornița-n spinare, am pornit-o către metrou. Am mers cu grijă, căci gheața era numai bună să aluneci pe ea. Mai ținându-mă de un gard, mai tupilându-mă pe lângă un zid, iată-mă-s la gura de metrou. Aici, cald și
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
hotărî să-i bântuie și el pe alții, să le mai împrumute oleacă din depresia lui, că, dacă omul nu-i generos nici măcar în ultima zi a anului, când să mai fie? Zis și făcut. Își luă ușurel picioarele la spinare și nimeri fix în ușa prietenului său de-o viață - Lică. Ăsta, singur ca și el, se bucură să-l vadă și îl întâmpină c-o mină fericită: - Bine-ai venit, măi Jeane, ce bine-mi pare să te văd
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU SARPELUI-OM Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU ȘARPELUI-OM - Ra, parcă aud ploaia bătând în spinarea deșertului și înțeleg, prea târziu, vina acestuia - clipe grele pentru nisipurile de aur! și, mai ales, pentru șarpele - om, ascuns în adậncuri - și-mi mai aduc aminte că era, odată, pe acolo,...un faraon...iar în împărăția lui, mult prea
ELOGIU SARPELUI-OM de ION MARZAC în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356252_a_357581]
-
șarpele - om, ascuns în adậncuri - și-mi mai aduc aminte că era, odată, pe acolo,...un faraon...iar în împărăția lui, mult prea vestită și numeroasă, supușii se jucau de-a războiul cu leii - - Ra, parcă aud ploaia bătând în spinarea deșertului și cred în întoarcerea intempestiva a lu Enlil, (ascultând rugile înțelepte ale Sfinxului!), si ca umană reptilă urca-va glorioasa pe tron. Referință Bibliografica: Elogiu sarpelui-om / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20
ELOGIU SARPELUI-OM de ION MARZAC în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356252_a_357581]
-
transmisă „dușmanului de clasă” în țară. . Apoi Marin Preda avusese curajul să vorbească despre unele probleme insolubile ale societății socialiste. În convorbirile cu Florin Mugur, Marin Preda critica anumite aspecte negative ale societății socialiste, cum era agricultura care rămăsese pe spinarea militarilor și elevilor. Și nu numai atât. În cercuri intime el avea gura slobodă vorbind despre culisele ceaușiste. Era printre singurii scriitori care vizitase Franța și, împreună cu Eugen Simion, văzuse cum trăiesc capitaliștii. De altfel, Eugen Simion are și o
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]