2,663 matches
-
afectat, sub pălărie. — Sanpei! Mă Întrebam cine era. Ei, e ceva timp de când nu ne-am văzut. Pari sănătos, ca de obicei. Ironiei i se răspundea cu ironie. Amândoi erau oameni pe care Îndatoririle Îi aduseseră În teritoriul inamic, ca spioni. Fără o asemenea Îndrăzneală și stăpânire de sine, n-ar fi fost pe măsura ocupației lor. — E un adevărat compliment. Sanpei părea, și el, foarte relaxat. Ar fi fost nechibzuit și vulgar să facă mare caz fiindcă găsise un spion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spioni. Fără o asemenea Îndrăzneală și stăpânire de sine, n-ar fi fost pe măsura ocupației lor. — E un adevărat compliment. Sanpei părea, și el, foarte relaxat. Ar fi fost nechibzuit și vulgar să facă mare caz fiindcă găsise un spion inamic pe teritoriul său. Dar, privindu-l cu ochii unui hoț, știa că până și ziua-n amiaza mare umblau hoți, așa că nu era deloc surprinzător. Acum două nopți, ai poposit la Templul Eirin, iar ieri ai tras cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spuse Nobunaga. — Sunt surprins, stăpâne. Le vedeți pe toate. Acest munte e destul de Înalt ca să supraveghez cel puțin zece provincii. Dar există cineva care-ți cunoaște comportarea chiar mai amănunțit decât mine. Ai idee cine e? — Pesemne ați pus un spion pe urmele mele. Soția ta. — Glumiți! Nu cumva ați cam băut azi, stăpâne? — Poate că sunt beat, dar nu prea mă Înșel În ceea ce spun. O fi locuind soția ta la Sunomata, Însă, dacă-ți Închipui că e departe, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un asemenea cataclism? — De fapt, tocmai a avut loc un eveniment foarte dramatic. Adineaori am primit vestea, dar... — Ce fel de eveniment dramatic? — Ei! Știrea Încă n-a ajuns la urechile lumii dar, de vreme ce a fost auzită de agerul meu spion, Watanabe Tenzo, cred că s-ar putea să fie adevărat. — Despre ce e vorba? Este incredibil, dar s-ar putea ca steaua călăuzitoare a provinciei Kai să fi apus, În sfârșit. — Cum! Shingen? — În Luna a Doua, a atacat Mikawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
indiferent cu ce era Îmbrăcat. — Cum? De la Myoko o ai? Îl fixă dintr-o dată Nobunaga pe Ranmaru cu o privire neobișnuită. E călugăriță, deci e firesc să circule prin mai multe temple, dar nu trebuie să se lase amăgită de spionii călugărilor-războinici care Încă mai Înalță blesteme Împotriva mea. Poate că ar fi mai bine să aștepți momentul potrivit și să-i trimiți un avertisment. Întotdeauna are foarte multă grijă. Chiar mai multă decât mine, stăpâne. Nobunaga se aplecă, studiind atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nefavorabilă. Luna trecu și sosi a patra zi din Luna a Doua. La Katsuyori ajungeau știri Îngrozitor de neliniștitoare: Nobunaga dăduse, pe neașteptate, ordin ca trupele Oda din Azuchi să se mobilizeze, iar el Însuși plecase deja din Omi. Un alt spion aduse o nouă veste proastă: — Forțele lui Tokugawa Ieyasu au plecat din Suruga; trupele lui Hojo Ujimasa au părăsit Kanto; iar Kanamori Hida a pornit de la castelul său. Cu toții merg spre Kai și se spune că Nobunaga și Nobutada și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-i fie oferit și Înaintase respectuos, În genunchi. — Nu pentru tine e, Katsutoyo, ci pentru Genba, spuse Katsuie, retrăgându-și ceașca. Se răspândise vestea că acest fleac era un motiv de nemulțumire pentru Katsutoyo, iar știrea ajunsese și la urechile spionilor din alte provincii. Sigur aflase și Hideyoshi. Înainte de a-i preda Nagahama lui Katsutoyo, Hideyoshi trebuia să-și mute familia Într-o nouă reședință. — Ne vom muta la Himeji, foarte curând. E o iarnă blândă și se găsește pește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
manifestat un interes binevoitor față de mine și sunt sigur că, atunci când vor afla că vă susțin pe dumneavoastră, stăpâne, se vor strecura afară din Nagahama și mă vor căuta aici. De asemenea, ar trebui să sosească, În curând, rapoartele de la spionii pe care i-am trimis. Pe lângă asta, aș dori să ofer o strategie de a-l Învinge pe Hideyoshi, Încheie el, cu o expresie care arăta cât de mult se Încredea În reușita acestuia. — Trebuie să ai mare, mare grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o dată, traseul la Sakamoto și, de astă dată, trecu prin Koga, În Iga, și Își continuă drumul spre Ise. Acolo, părăsi Drumul Mino și o apucă pe cel ce ducea În Owari. De la castelele secundare ale lui Nobuo și ale spionilor săi din Ise Începură să fie trimise depește după depește, aproape ca și cum un stăvilar s-ar fi spart, pe neașteptate, În mai multe locuri, lăsând să se reverse apele mâloase ale unui râu turbulent. — E armata principală a lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Londrei pentru tot restul vieții. *1803 În mai reizbucnește războiul cu Franța. Amenințarea privind o posibilă invazie franceză a Angliei explică nervozitatea autorităților care îl arestează pe Blake pe coasta din Sussex, după toate aparențele văzînd în el un posibil spion. ¶ Statele Unite cumpăra Louisiana de la Napoleon, care o cumpărase de la Spania. Apare a doua ediție a lucrării An Essay on the Principle of Population de T.R. Malthus, în care se spune că "sobrietatea morală" ar putea preveni suprapopularea prin înfometarea oamenilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dirijate de Vatican, centrul spiritual și organizatoric al „reacțiunii” clericale din întreaga lume. Potrivit logicii Războiului Rece, Vaticanul era parte a lagărului „imperialist”, iar „agenții” săi erau implicați în cele mai fanteziste „conspirații”, fiind asociați chiar cu „banda titoistă de spioni și asasini” care ar fi acționat în județele de la frontiera cu Iugoslavia. în condițiile în care, la sfârșitul lunii iunie 1950, a izbucnit războiul din Coreea, tonul antioccidental al propagandei comuniste de la București a crescut, iar justiția „populară” (în speță
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în care, la sfârșitul lunii iunie 1950, a izbucnit războiul din Coreea, tonul antioccidental al propagandei comuniste de la București a crescut, iar justiția „populară” (în speță Tribunalul Militar București) a instrumentat între 28 și 30 iunie 1950 „procesul grupului de spioni și trădători”, farsă judiciară ce implica Nunțiatura și în urma căreia reprezentanții diplomației pontificale (internunțiul Gerald Patrick O’Hara, secretarul John C. Kirk și Guido del Mestri, auditor) au fost siliți să părăsească România, la 7 iulie. Deși diplomații Sfântului Scaun
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
încă o dată de mișcarea accentuată antititoistă inițiată de însuși Rakosi, prin procesul lui Rajk, ce a provocat o ascuțire a conflictului, trecerea lui într-o nouă etapă, când Moscova proclama Iugoslavia țară condusă nu doar de revizioniști, dar și de „spioni și ucigași”). Nu e deci de mirare că Tito și anturajul său, apropiindu-se de URSS, în același timp continua să se distanțeze accentuat de conducerea maghiară. Este adevărat că, la începutul anului 1955, la adresa lui Imre Nagy au fost făcute
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
germani, iar cei din urmă predați comandamentului sovietic sau înaintați lagărului de prizonieri din Focșani. La 1 noiembrie 1944, Inspectoratul General al Jandarmeriei a emis ordinul circular nr. 155.596, în care se preciza că ostașii germani ascunși erau considerați spioni, iar locuitorii care îi tăinuiau sau favorizau erau pasibili de pedeapsa cu moartea, conform articolului 500 din Codul Justiției Militare. Ordine similare aveau să fie emise de către Jandarmerie în lunile următoare, dar și de Marele Stat-Major și structurile informative ale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
american (era căsătorit cu o americancă), circulase prin țară sub pretextul operațiilor comerciale cu cherestea. Renunțase în același an la pașaportul american în favoarea unuia german, intrând în serviciul Gestapo-ului. Era considerat „foarte inteligent” și poliglot, calități ideale pentru un spion. în ianuarie 1945 i se eliberase o autorizație de către Serviciul Controlul Străinilor din Prefectura Capitalei. Tot în aceeași lună făcuse o călătorie la Sibiu și Brașov, unde luase contact cu „numeroși agenți și germani”. Parașutiștii 5.1. Comandamentul de la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că acțiunile GEG și legionare de infiltrare în România au determinat intervenția directă a sovieticilor în afacerile României. Reacția sovietică poate fi înțeleasă prin observarea structurii de comandă sovietică. Stalin era un suspicios rus tradițional, care avea o obsesie față de spioni și dușmani ascunși, exemplul cel mai clar al acestei manifestări fiind Marea Teroare din anii ’30. Potrivit lui Hrușciov, Stalin pierduse contactul cu realitatea, iar suspiciunea lui a crescut după invazia germană, în 1941. Sovieticii erau preocupați să-și asigure spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
document de la AMR, fond „D.C.I.”, dos. 503, f. 2). Vezi și Constantin Lățea, op.cit., p. 187. `n 1943, s-a `nființat `n cadrul NKVD o nouă structură care și-a luat numele de la sloganul de război „Șmert Nemețkim Șpionam” („Moarte spionilor germani”). Sub sigla „SMERNESK” lupta s-a dus `n special `mpotriva germanilor, dar și a altor servicii secrete. Ulterior, și-a schimbat denumirea `n „SMERȘ”, acronim de la simplificarea sloganului anterior `n „Șmert Șpionam” („Moarte spionilor”). Stalin a acordat o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
război „Șmert Nemețkim Șpionam” („Moarte spionilor germani”). Sub sigla „SMERNESK” lupta s-a dus `n special `mpotriva germanilor, dar și a altor servicii secrete. Ulterior, și-a schimbat denumirea `n „SMERȘ”, acronim de la simplificarea sloganului anterior `n „Șmert Șpionam” („Moarte spionilor”). Stalin a acordat o importanță deosebită acestui serviciu, dovadă că l-a desprins din NKVD și l-a trecut `n subordinea sa directă. La sf`rșitul războiului, SMERȘ se ocupa cu v`narea celor suspectați de colaborare cu inamicul și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
literatura polițistă și de aventuri, care se conduc după schemele clasice, agrementate cu clișeele epocii: diferențele zdrobitoare dintre Est și Vest, contrastele, văzute maniheist, dintre sisteme, din perspectiva cărora românii sunt mereu „cei buni și drepți”, iar occidentalii - „băieții răi”, spionii, criminalii. În cel mai izbutit roman al său, Fiul munților (1979), L. pune într-o lumină mai mult decât favorabilă contraspionajul românesc. În alte cărți - unele publicate sub formă de foileton în reviste pentru tineret, precum „Cutezătorii” - păstrează o ținută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287936_a_289265]
-
spre Occident. Cînd procesul se va inversa, atunci Occidentul va fi pierdut, dar așa-ceva nu se întrevede, oricît ne-am strădui, cu excepția celor care lucrează în multinaționale și sunt obligați să o facă și a diplomaților (incluzînd aici și spionii). Încă nu se cunoaște visul intim al majorității chinezilor și aceasta este o problemă de lămurit. Pînă una-alta, după ce că domină totuși Asia, Africa și are prezențe crescînde pe celelalte continente locuite, China este tot mai prezentă și în Arctica
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Luminile câmpiei, Chișinău, 1952; Ilie-Căciulie, Chișinău, 1956; Struguraș de pe colină, Chișinău, 1956; Tabloul fără un colț, Chișinău, 1956; Lădița lui Ionel, Chișinău, 1958; Însetat de depărtări, Chișinău, 1959; Lume, dragă lume..., Chișinău, 1962; Titirezul, Chișinău, 1962; Gustul pânii, Chișinău, 1964; Spionul, Chișinău, 1964; Versuri, pref. George Meniuc, Chișinău, 1969; Mi-e dor, Chișinău, 1971; Mă caut, pref. Emilian Bucov, Chișinău, 1976; Băieții tatei, băieți..., pref. Nicolae Dabija, Chișinău, 1977; Poezii, pref. Mihail Dolgan, Chișinău, 1981; Mă nasc întruna, îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
operațiunile de spionaj împotriva URSS", cu impact și în Marea Britanie, mai ales când Golițân, nemulțumit de ezitările CIA, a plecat să se stabilească în Anglia, după ce l-a prezentat și pe W. Averell Hariman (cunoscător al adevărului) ca pe un spion al Moscovei. Golițân prezenta independența României ca pe înșelătoria secolului, întrucât Bucureștiul ar acționa exclusiv la comanda Moscovei, ca sluga ei cea mai fidelă. Influența acestei teorii a fost extraordinară, ducând la apogeu "legenda neagră" privitoare la România, legendă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Caraman, probabil cel mai inteligent dintre ei, va fi scos de la naftalină de către Silviu Brucan și Petre Roman și numit șef al spionajului românesc postdecembrist. Petre Roman era chiar extaziat de jocul caramanesc, considerându-l "unul dintre cei mai străluciți spioni pe care i-a cunoscut lumea". Din păcate, nu pentru România. Din pricina lui și a altui kaghebist scos la suprafață, Nicolae Militaru, NATO ne-a ocolit în primii ani postdecembriști. Defecțiunea lui Pacepa, de după "noaptea de la Blair House" din 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
A. de Herz. Are necazuri cu autoritățile germane, pentru că își păstrase cetățenia austro-ungară și se sustrăsese mobilizării. Arestat în iulie 1918, reușește să evadeze și să ajungă la Iași, dar aici are surpriza să constate că este bănuit a fi spion, rămânerea lui în București sub ocupație străină și colaborările la gazetele nemțești făcându-l suspect. Experiența aceasta nefericită, încheiată în noiembrie, când revine în capitală, alcătuiește subiectul romanului Calvarul (1919). După război ține cronica teatrală la „Sburătorul” (1919), unde este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
timp, cercetător la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, condus de Victor Papacostea, iar din 1949 funcționează ca profesor la Liceul Zootehnic din Ciacova (Timiș) și la Liceul de Fete din Timișoara (1951-1953). Arestat, în martie 1953, sub acuzația de „spion titoist”, e condamnat la cinci ani de muncă forțată. Ulterior i se schimbă calificarea infracțiunii în „activitate intensă împotriva clasei muncitoare” și e condamnat la șase ani de temnița grea, cu confiscarea averii. Ieșit din închisoare, se angajează secretar-șef
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]