KorAP: Find »[drukola/base=spionaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...110 >

2,733 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

pari absent. Conform materialului, la data respectivă în România își desfășurau activitatea mai multe structuri care trebuiau documentate informativ: - organizații și acțiuni subversive; - organizații de acțiuni „de surpare” a autorității statului; - organizații ale minorităților; - organizații sociale și economice; - problema evreiască. Spionajul, apreciat ca fiind „preocuparea de căpetenie” a tuturor statelor beligerante, a fost definit astfel: „El urmărește preocuparea [culegerea] informațiilor referitoare la situația militară, politică și economică și, ca să le poată obține, caută să știe: cine le deține sau cine le-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
punctați și atrași în colaborare intelectuali români din diferite localități - Cojocna, Apahida, Cluj, Dej, Gherla, Satu-Mare ș.a. - care transmiteau informațiile culese personal sau prin curieri. Prin metode și mijloace specifice muncii de informații, agenții români au aflat că serviciul de spionaj și contraspionaj ungar pentru Ardeal își avea sediul în Cluj, pe strada Regele Carol al II-lea nr. 10, în fostul local al Corpului 6 Armată român, fiind condus de un locotenent-colonel. Punctual, problemele urmările de Poliția Tunel erau, în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
istoric era denaturat și ziare care au publicat articole negative referitoare la România. Serviciul de contrainformații, cu un preponderent rol preventiv, își desfășura activitatea pe baza unui plan bine pus la punct, pentru a descoperi informatorii și curierii serviciului de spionaj maghiar. Printre alte măsuri - colaborarea cu alte organe de siguranță (I.G.J., Corpul Grănicerilor, Direcția Vămilor etc.) - s-a numărat recrutarea și instruirea unor locuitori din comunele Bojul, Cojocna Nouă, Pata și Aiton, care aveau misiunea să semnaleze orice străin își

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
minoritare „din cauza importanței și caracterului lor agresiv” și trebuiau urmărite „cu strășnicie” pentru a stopa propaganda periculoasă siguranței statului. În plus, O.G.I. a menționat că orice act de represiune trebuie să corespundă „unei perfecte legalități” din partea autorităților. - Cazurile de spionaj, terorism, sabotaj, alarmism, defetism, greve și rebeliuni trebuiau urmărite „cu toată perseverența” și anihilate înainte de a produce acte concrete. Pentru neutralizarea acestor acțiuni, O.G.I. a prevăzut că se va acționa „rapid și hotărât” împotriva celor dovediți că au încălcat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Poliția de Informații (sau de Siguranță) reprezintă acțiunea de apărare a ordinei publice și de stat. După natura misiunilor și a scopurilor urmărite această structură informativă a fost clasată în două direcții: 1. Serviciul de informații militar, cu caracter de spionaj și contraspionaj, care „urmărește acțiunea inamicului (probabil sau cu care ne găsim în luptă) în toate ramurile de activitate: politic, social, economic, militar”. 2. Serviciul de informații însărcinat să execute „acțiunea de siguranță cu caracter general și specific polițienesc, adică

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Prahovei și infrastructura din portul Constanța, D.G.P. a ordonat, la 9 aprilie 1941, organizarea unui serviciu de informații acoperit în incinta întreprinderilor de profil. După Dictatul de la Viena (30 august 1940), D.G.P. a sesizat intensificarea acțiunilor întreprinse de serviciul de spionaj ungar la adresa unor obiective din România. Centrele informative ungare din teritoriul cedat au angrenat refugiații maghiari din România sau au constrâns diverși cetățeni români cu funcții în administrația locală să furnizeze date necesare Centralei de la Budapesta. Obiectivele principale au fost

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
armatei, depozite militare, măsuri și echipamente de apărare antiaeriană, identificarea aerodromurilor, înzestrarea și dispozitivul unităților de artilerie, evenimentele de la granița româno-bulgară și româno-sovietică etc. Prin măsurile contrainformative derulate la jumătatea anului 1941, au fost identificate cadrele și agenții centrelor de spionaj ungare din Cluj și Oradea, precum și nucleele teroriste din Cluj, Oradea, Târgu-Secuiesc și Târgu-Mureș, care aveau ca zonă de acțiune Transilvania de sud. Șeful centrului din Cluj era consilierul Peterdy, fost șef al Secției Ofensive a Serviciului de spionaj ungar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de spionaj ungare din Cluj și Oradea, precum și nucleele teroriste din Cluj, Oradea, Târgu-Secuiesc și Târgu-Mureș, care aveau ca zonă de acțiune Transilvania de sud. Șeful centrului din Cluj era consilierul Peterdy, fost șef al Secției Ofensive a Serviciului de spionaj ungar, înlocuit cu maiorul Szirty. În subordinea sa, ca ofițeri recrutori, adică cei care elaborau „directivele și sensul”, activau locotenent Gabor Karoly, locotenent Bereczy Vilmos și Rajnay Tibor, iar ca instructor Baczay Ianoș. Activitatea centrului se desfășura în două sedii

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
soțiilor românilor de origine etnică maghiară și femeilor ungare căsătorite cu români. Cele din Ardeal, care au acceptat asemenea misiuni, au fost trimise în România sub pretextul de a-și vizita soții, dar cu sarcini informative bine definite. Serviciul de spionaj ungar a depus „mari stăruinți” pentru a afla și situația producției fabricilor din România, mai ales a celor care lucrau în beneficiul armatei. Aceste date au fost cerute oficiilor diplomatice, care au acționat prin „ungurii devotați”, dar și prin coruperea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
orice mijloace, pentru recâștigarea teritoriilor rămase în componența României. Fiecare membru a primit o misiune, pe care trebuia s-o ducă la bun sfârșit de unul singur. Unii dintre aceștia au fost trimiși în România cu materiale de propagandă, pentru spionaj sau terorism, însă rezultatele nu au fost cele scontate. Spre finalul anului 1942, D.P.S. a stabilit măsurile luate de guvernul de la Budapesta pentru organizarea serviciului de informații și propagandă în România, sub conducerea oficiilor diplomatice. Sub supravegherea consulatelor, fiecare comunitate

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a făcut dovada dezorganizării aparatului polițienesc la care s-a ajuns în urma reformelor puse în aplicare de regimul legionar”. Serviciul Jandarmeriei a anunțat structurile teritoriale, prin Ordinul Circular nr. 36.491/12 noiembrie 1940, despre măsurile întreprinse de serviciul de spionaj sovietic pentru intensificarea acțiunilor subversive în România. Profitând de marea masă de cetățeni români din Basarabia și Bucovina, care doreau să revină în România, sovieticii au recrutat, prin șantaj și amenințări, diferite elemente care au trecut granița ca refugiați sau

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și Bucovina, care doreau să revină în România, sovieticii au recrutat, prin șantaj și amenințări, diferite elemente care au trecut granița ca refugiați sau clandestin. Având în vedere afluența de refugiați, Serviciul Jandarmeriei a apreciat crearea „unei întinse rețele de spionaj” cu ramificații puternice, mai ales în Dobrogea. Pentru prevenirea acțiunilor informative în favoarea U.R.S.S. au fost indicate agenților volanți efectuarea unor măsuri specifice. La 15 noiembrie 1940, generalul de divizie Constantin Z. Vasiliu a semnat Ordinul Circular nr. 35.186

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
vedere curentele sociale extremiste, atât de stânga, cât și de dreapta, sectele religioase și acțiunile șoviniste. Un alt capitol a pus accentul pe urmărirea acțiunilor împotriva siguranței statului și armatei. Au fost cuprinse trecerile frauduloase peste frontieră în scop de spionaj, actele de înaltă trădare și acțiunile cu caracter terorist. Acestea din urmă erau diferențiate între acțiunile „teroriștilor internaționali care sunt recrutați din centrele teroriste internaționale și din rândurile teroriștilor profesioniști” și cele desfășurate de iredentiști. În cadrul lor au fost identificați

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
autorități”, care au urmărit îndeaproape, printr-un sistem de măsuri coordonate în timp și spațiu, astfel că rezultatele nu s-au lăsat așteptate, majoritatea celor lansați fiind capturați sau uciși în cursul schimburilor de focuri cu jandarmii. Urmărirea îndeaproape a spionajului, mai ales la frontiere, s-a soldat cu capturarea a 13 persoane, dintre care 12 erau trimise de sovietici. Cei 12 au fost: Ioan Creangă (capturat la 9 februarie 1941), Vladimir Gribinci (22 martie 1941), Gheorghe Șchiopu (29 martie 1941

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1941), Alexandru Simbirzi (1 iulie 1941) și Vasile Gican (25/26 decembrie 1941). Cel de-al 13-lea se numea Jake Cohn, a fost capturat pe 17 iunie 1941 și lucra informativ în favoarea englezilor. În urma cercetărilor s-a stabilit că spionajul sovietic „s-a servit de agenți recrutați din mijlocul populației de origine română din Basarabia” care, în majoritatea cazurilor, au venit în România sub formă de refugiați. Acțiunile revizioniste maghiare din România s-au desfășurat, cu precădere, în județele Brașov

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
situații speciale în angrenajul statului. 5. Comercianții și industriașii. 6. Meseriașii, muncitorii și lucrătorii. Grevele. 7. Refugiații din teritoriile cedate. 8. Românizarea. 9. Situația economică și agricolă. 10. Curentele politico-sociale. 11. Iredenta maghiară. 12. Iredenta ucraineană. 13. Sectele religioase. 14. Spionajul, terorismul, sabotajul, alarmismul și defetismul. 15. Îndemnurile la rebeliuni. 16. Treceri frauduloase peste frontieră și incidentele de frontieră. 17. Informații din țările vecine. 18. Starea de spirit în Jandarmerie. Ca și în anii precedenți, partea a II-a s-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
rămas României plânge», tendințele fruntașilor maghiari de a se alia cu conducătorii comunităților evreiești din Ardeal ,,în vederea unei acțiuni comune, contra României” și, nu în ultimul rând, activitatea preoților maghiari care reprezintă ,,ca și în trecut, pionii propagandei revizioniste maghiare”. Spionajul maghiar pe teritoriul României reprezenta o realitate pe care I.G.J. n-o ignora, ba mai mult, a acționat pentru identificarea și reținerea celor care aduceau prejudicii statului. Pe 28 decembrie 1942 s-au comunicat, prin Ordin Circular, informații despre unii

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ba mai mult, a acționat pentru identificarea și reținerea celor care aduceau prejudicii statului. Pe 28 decembrie 1942 s-au comunicat, prin Ordin Circular, informații despre unii spionii unguri: evreul Marcus Pferman ,,îndeplinește și oficiul de recrutor pentru biroul de spionaj din orașul Bistrița” propunând mai multor români din Regna (județul Bistrița) „de a face pe informatorii între populația românească”; Lazăr Schiopan „face parte din Serviciul de Spionaj Maghiar”; Anca Toader a fost descoperit, de asemenea, „angajat în Serviciul de Spionaj

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
spionii unguri: evreul Marcus Pferman ,,îndeplinește și oficiul de recrutor pentru biroul de spionaj din orașul Bistrița” propunând mai multor români din Regna (județul Bistrița) „de a face pe informatorii între populația românească”; Lazăr Schiopan „face parte din Serviciul de Spionaj Maghiar”; Anca Toader a fost descoperit, de asemenea, „angajat în Serviciul de Spionaj Maghiar”; Stegar Iulian ,,lucrează ca agent pe lângă biroul de informații din Bistrița”; Marnaty a contactat diferiți agenți maghiari pe 8 și 9 decembrie 1942 când a vizitat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
spionaj din orașul Bistrița” propunând mai multor români din Regna (județul Bistrița) „de a face pe informatorii între populația românească”; Lazăr Schiopan „face parte din Serviciul de Spionaj Maghiar”; Anca Toader a fost descoperit, de asemenea, „angajat în Serviciul de Spionaj Maghiar”; Stegar Iulian ,,lucrează ca agent pe lângă biroul de informații din Bistrița”; Marnaty a contactat diferiți agenți maghiari pe 8 și 9 decembrie 1942 când a vizitat Ilfa Mare; Marko, cunoscut mai demult, ,,a vizitat pe mai mulți agenți din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1/1943 a fost asemănător cu cel din 1942, doar că obiectivele s-au mărit de la 18 la 21 prin diversificarea unor probleme comune. Astfel, la punctul 10 a apărut ca obiectiv informativ distinct «presa și corespondența», la punctul 15 «spionajul, terorismul, parașutiștii», iar la cel următor «alarmismul și defetismul», acestea două fiind unificate în 1942. «Grevele și sabotajul» (punctul 18) au reprezentat o altă noutate informativă pentru anul 1943. La subcapitolul «raportarea informațiilor» au fost introduse câteva indicații despre culegerea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
rând prin activitatea preoților. La sfârșitul anului 1943, Legiunea de Jandarmi Cluj-Turda a comunicat, pe baza datelor obținute de la agentură, despre intenția de a se împânzi localitățile de graniță cu preoți fanatici, iredentiști, unii aflându-se în solda serviciului de spionaj maghiar. Mutările de preoți erau operate de Comunitatea Maghiară, Episcopia Reformată din Aiud și Episcopia Romano-Catolică din Alba Iulia, aflate într-o strânsă colaborare. Cea mai importantă captură a jandarmilor o reprezintă, indiscutabil, grupul celor trei parașutiști englezi care au

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1/1944 nu a cuprins modificări față de cel din anul precedent, întrucât problemele informative/contrainformative nu au suferit schimbări de substanță în abordare. În luna februarie 1944, în urma unei acțiuni contrainformative a Serviciului Jandarmeriei, au fost arestați 11 indivizi pentru spionaj în favoarea Ungariei, toți din județul Târnava Mică și toți fiind dovediți că se aflau în slujba serviciului de spionaj de la Budapesta. Tot în luna februarie, mareșalul Ion Antonescu a ordonat redactarea unei legi, similare cu cea din Ungaria, privind extinderea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de substanță în abordare. În luna februarie 1944, în urma unei acțiuni contrainformative a Serviciului Jandarmeriei, au fost arestați 11 indivizi pentru spionaj în favoarea Ungariei, toți din județul Târnava Mică și toți fiind dovediți că se aflau în slujba serviciului de spionaj de la Budapesta. Tot în luna februarie, mareșalul Ion Antonescu a ordonat redactarea unei legi, similare cu cea din Ungaria, privind extinderea măsurilor de represiune împotriva celor ce încearcă să treacă frontiera: „Față de legea făcută de unguri împotriva celor care trec

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
comunistă, cu ramificații atât în mediul rural, cât și în mediul urban, pe teritoriul județului Caraș, fiind arestați 28 de indivizi, iar în iulie a fost anihilat un nucleu identificat pe raza județului Timiș-Torontal. Pe măsura apropierii frontului de România, spionajul prosovietic este descoperit pe întreg teritoriul țării. În luna iunie 1944, sunt anihilate grupe de spioni în județele Tulcea, 13 persoane (șapte femei), Tighina, cinci persoane (trei femei), Alba (o persoană), Tutova, cinci indivizi (patru femei), Râmnicu-Sărat, două persoane (soț

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]