2,110 matches
-
a Încălzit un lighean de apă În care s-a spălat pe cap și s-a ras, apoi s-a Îmbrăcat cu hainele sale cele mai bune și m-a Întrebat dacă eram gata. Trebuia să iau Împărtășania cuvenită după spovedanie. Eu m-aș fi lipsit bucuroasă de ea, dar nu-l puteam face pe tata de râs fața de preot. „Acoperă-ți capul cu șeva“, mi-a spus tata examinându-mă, Înainte să plecăm. „De ce ?“, am Între- bat eu cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
morpurgo - Imigranții Alex. leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă Tudor CĂlin Zarojanu - Mass Media Insider liviu Antonesei - Victimele inocente și colaterale ale unui sângeros război cu Rusia Tatiana Niculescu Bran - În Țara lui Dumnezeu Adrian Chivu - Strada Tatiana Niculescu Bran - Spovedanie la Tanacu Andrei ruse - Soni Daniela Zeca - Omar cel orb Florin irimia - O fereastră Întunecată Simona Sora - Hotel Universal Corina Sabău - Dragostea, chiar ea o. Nimigean - Mortido Doina ruști - MĂmica la două albăstrele Dan miron - Pata violetă Adina Dabija - Șaman
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a încălzit un lighean de apă în care s-a spălat pe cap și s-a ras, apoi s-a îmbrăcat cu hainele sale cele mai bune și m-a întrebat dacă eram gata. Trebuia să iau împărtășania cuvenită după spovedanie. Eu m-aș fi lipsit bucuroasă de ea, dar nu-l puteam face pe tata de râs fața de preot. „Acoperă-ți capul cu șeva“, mi-a spus tata examinându-mă, înainte să plecăm. „De ce ?“, am întrebat eu cu naivitate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a luat locul o stînjeneală. Dacă atunci ar fi ajuns, dintrodată, lîngă Ingrid, i-ar fi povestit acesteia tot - poate l ar fi iertat, convinsă că o asemenea mărturisire nu pornește decît dintr-un imens regret; dintr-o astfel de spovedanie putea să Încolțească o mare iubire. Păcatul, uneori, purifica, după lepădare; Francisco de Assisi ajunsese chiar sfînt; ce-ar mai fi fost de zis de Maria din Magdala? Dar lucrurile, văzute astfel, denaturau esențialul: fiecare trebuia să dea seamă pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
răstignit. La poalele crucii, unul din fiii săi. O femeie i-l arăta pe Thomas cu degetul: Fiule, iată tatăl tău ! Se trezise speriat, gîfÎind. Avea, uneori, vise neliniștitoare, adevărate coșmaruri unele. Sărise din pat, era singur; ca Într-o spovedanie, dacă Ingrid ar fi fost acolo, i-ar fi mărturisit acesteia cum ajunsese să se Împreuneze cu fiica lui, dar asta ar fi fost o nesăbuință În plus; avea uneori acest impuls: să se spovedească. Îl neliniștea această pornire. Nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vreme, poate pentru totdeauna. Așa ar fi putut să stea lucrurile. Însă Rusoaica nu avea cum să afle vreodată de toată porcăria. Thomas socotise că era mai bine să tacă; nimic, nimănui vreo vorbă despre această poveste. Nici la ultima spovedanie, cînd i se va apropia sfîrșitul. Dacă, pînă atunci, Dumnezeu nu pedepsea cu foc și pucioasă ultima Sodomă, cum se tot ruga bunica. De parcă Domnul s-ar fi luat după o babă. Drept dovadă, nici măcar pedofilii din Biserica zidită tocmai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
stai acolo unde a stat, și precum a stat Isus; să te lipsești de sacrament, însă să nu te lipsești de perspectiva sa. Și Sf. Benedict a trăit timp de trei ani la Speco din Subiaco fără împărtășanie și fără spovedanie, și a fost pentru el inițierea la viața creștină în forma specifică vocației sale monahale. Și-n ziua de azi, în care nu lipsesc forme nostalgice de devoțiuni puțin cam talibane, fratele Charles reprezintă un mare pariu: euharistia și evanghelia
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Indivizii angajați într-o acțiune dialoghează, mai puțin dacă sînt singuri, muți sau dacă situația nu permite: de exemplu, într-o biserică catolică, credinciosul care se roagă singur în fața unui altar, murmura. Dar se vede în particular cu preotul la spovedanie. Clientul unui A.N.P.E. (Agenția națională a forței de muncă), pacientul la medic, elevul în clasă, inspectorul la muncă, ofițerul de poliție, consumatorul la cafenea, toți vorbesc altuia, așteptînd un răspuns. Ei dialoghează deoarece aceasta este o parte intrinseca a
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
n-amvoie să iau parte la sfânta slujbă a sfeștaniei, să mă-ngrijesc de suflet? - Ba ai, cum să n-ai, porc de câine, chiar te laud că te-aidat și tu pe brazdă și pășești către cele bune. Te-aștept la spovedanie și la sfânta împărtășanie. Părintele tutuia pe toți, socotindu-i "fii duhovnicești", iar cu cei mai intimi își îngăduia porecla "porc de cîine". Moș Țuică întrebă, plictisit de așteptare, pe Otilia: - Ascultă, găinușa taichii, n-ai cumva niște țuiculiță, cănu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ocolit puțin, au trecut pe Grivița, în cele din urmă au ajuns la locul de veci al croitorului. Când au început să cadă bulgării, femeia răposatului a picat grămadă la pământ. Preotul se ruga pentru odihna tuturor nelegiuiților morți fără spovedanie: "...și iartă-le lor, Doamne, cele ce-au greșit și ascultă-i, că, de-au făcut strâmbătăți, au plătit, pentru că nu se află bucurie nedesfătată de griji..." După înmormîntare s-au întors la casa văduvei, la praznic. Florica a destupat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce voiau și nu voiau să urmeze căderii lui Ceaușescu” (p. 105). În ciuda „planului” câtorva dintre „actorii” acelor zile, mișcarea s-a definitivat „într-o atmosferă de nepregătire, de confuzie și de nehotărâre” (p. 105). În 1994, când își publică spovedania și când făcea parte deja de multă vreme din altă grupare politică decât Ion Iliescu (fostul său partener principal de revoluție), Roman admite că Iliescu era un „perestroikist întârziat” și că, în acest sens, se poate spune că revoluția a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
clevetitoare: Cine-i păcătosul care ți-a dăruit cartea aceea dăunătoare? Un călător; a șovăit înainte de a mi-o oferi, avea intenția s-o arunce dar până la urmă mi-a încredințat-o mie. Ai grijă să spui adevărul, ești la spovedanie. N-am să vorbesc strâmb niciodată în viață, fiindcă Dumnezeu vede și aude tot. Dacă ar fi rostit numele lui don Terentio l-ar fi nedreptățit pe bunul său prieten, care doar arareori reușea să găsească vreun volum pe care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urmeze pe Lucrețiu, să guste magia moleculelor. Simțea nevoia să-și lămurească înainte de toate o dilemă proprie: natura sau cărțile, scrisul sau viața, rugăciunea sau lectura? Simțea în inimă ceva ca un cheag; rumega în minte vorbele Starețului auzite la spovedanie și revedea complicitatea cu care don Terentio îi împrumutase sau dăruise acele cărți. V Tommaso apărea doar la ceasul de rugăciune obștească sau la ceasul mesei; rămânea tăcut, dus pe gânduri, absent ca o ființă aflată departe și cu totul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sacre și profane; și-n toate aceste peregrinări am învățat tot mai mult și mi s-a confirmat ca adevăr: patientia probat viri doctrinam. Starețul fu descumpănit de această cascadă de cuvinte ale tânărului călugăr; era și nu era o spovedanie, dar cum putuse un copil să parcurgă un drum atât de lung? Ego te absolvo...Ascultă, fiule, n-am să pun să fii izolat, dar lasă deoparte îndoielile, căci ele denigrează frumusețea credinței, nu mai pune totul în discuție, dogmele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lua după Baron, se lăsa dus de propria iscusință, de propria plăcere de a se bucura de societate fără vreo prejudecată sau reținere, fără să se teamă că o să aibă de suferit de pe urma purtărilor lui naturale prin anchete fără capăt, spovedanii și desvinovățiri. Așdar, fra' Tommaso, în ținutul Gerace bântuie ciuma și face victime? Au fost niște zile îngrozitoare. Câmpiile au fost lăsate de izbeliște ca lumea să se ferească de călători; toți ce nu erau din partea locului, erau considerați a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
atent: în ochii multora, eu trec drept un ticălos, sunt, cum să zic?, un infect, ce trebuie evitat. Tommaso asculta în liniște, dar nu își dădea seama despre ce e vorba; omul acela nu-i displăcea; în haosul acelei stranii spovedanii, a acelei grăiri în cascadă, se regăsea ceva intrigant și atractiv laolaltă, mai ales în acea împrejurare. Fusese o zi lungă, iar la gestul săvârșit în Catedrală adăugase fuga de confrați; trebuia să se întoarcă la mânăstire acum, fără întârziere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cel mult zic oftând: "biata creatură mică pătrunsă într-o ditamai creatură". Prin grajduri, prin țarcuri siluiesc animalele să le satisfacă plăcerile, iar de-i privești în timp ce mulg caprele sau vacile e ca și cum ai asista la niște orgasme smintite, la spovedanii. Sigur că e mai bine să trăiești în odăile din palatele napolitane, căci legăturile cu oameni de o asemenea speță pot să te umple de murdărie și de scârbă. Dar atunci când unul ca mine e silit să se amestece cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să călătoresc și să tot călătoresc. Pot să-ți spun un lucru? Durerea și violența nu vin niciodată din afara noastră, sau de pe navă sau din casă sau din Biserică. Vrăjmașii credinței nu sunt persoane de prisos ce se prezintă la spovedanie întâmplător sau din curiozitate. Ai fi tentat să crezi într-o răscoală organizată de acest biet bătrân, acum, pe nava ta? Vrăjmașii lui Dumnezeu s-au dat drept servitorii săi credincioși și în schimb... Mulțumesc, Căpitane. Nu am mai vorbit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vreme să torturezi doar pe câte unul, numai el singur se va chinui, atunci când nu va izbuti, până la urmă, să-și dea duhul. Tortura trebuia să fie un spectacol colectiv. Noi, ceilalți, eram obligați să privim. Și apoi să ascultăm spovedania celui care, cu șalele frânte, cu degetele șiroind din unghiile smulse, cu ochii lăcrimând sânge și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
concentrat de inteligență, rafinament și stil, dar nimeni nu va găsi în el nici măcar urma unui drum către sufletul lui Andrei. Autorul unui document presupus confesiv nu există acolo ca individ. Îmi imaginez uneori, pe fondul acestei inhibiții întreținute, o spovedanie a lui și o bănuiesc devastatoare. M-am întrebat de nenumărate ori dacă, dincolo de experiența unică pe care am trăit-o laolaltă (cea cu Noica), de reperele împărtășite ale unei moralități sociale și de un anumit mod pofticios de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acesta ne veți vorbi altă dată..." Citesc, iată, în 22 două pagini pline cu extrase din presa străină despre filmul lui Lucian Pintilie lansat recent la Paris, După-amiaza unui torționar, având ca punct de plecare cartea Doinei Jela, Drumul Damascului. Spovedania unui torționar. Atât în carte cât și în film este vorba de confesiunea, pare-se unică pe lume, făcută recent de un torționar activ în comunism, în epoca lui Gheorghiu-Dej din anii '50. Ambele, cartea și filmul, spun în esență
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În spațiul privirii de dinaintea "privirii celorlalți" (etica transcendental-modernă) sau în cel al privirii lui Dumnezeu (etica transcendent-tradi-țională), "a ascunde" își pierde sensul: într-o lume a moralei adevărate ori nu ai nimic de ascuns, ori nimic nu poate fi ascuns. (Spovedania este suprimarea voluntară a ascunderii. Ea nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns, ci că nimic nu trebuie ascuns până la capăt.) sâmbătă, 22 iunie " Principiul jurnalului" este unul al spovedaniei (ajung la mine mărturisindu-mă) combinat cu descoperirea de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nimic de ascuns, ori nimic nu poate fi ascuns. (Spovedania este suprimarea voluntară a ascunderii. Ea nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns, ci că nimic nu trebuie ascuns până la capăt.) sâmbătă, 22 iunie " Principiul jurnalului" este unul al spovedaniei (ajung la mine mărturisindu-mă) combinat cu descoperirea de sine a celui care îmi citește mărturisirea (te ajut să ajungi la tine prin mine). Mă ofer mie, dar de fapt mă ofer ție. Rezultatul este un eu lărgit în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tăinuită etc. reprezintă un scandal. În primul caz, acolo se intră cu chei potrivite și cu lanterna în mână, rezultatul prezumat fiind "vindecarea"; în cel de al doilea caz, camera este deschisă prin imperativul curățeniei generale, prin răsucire metanoică, prin spovedanie și lepădare de păcat, rezultatul prezumat fiind mântuirea. În primul caz, te predai altuia (psihoterapeutului) care începe să scormone în tine și ușa se deschide profesionist, printr-o tehnică avansată a spargerii. În cel de-al doilea caz, ești singur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
străvechi. Rolul acestor povestiri este de a salva o lume prin cuvânt, verbul a spune înglobează în el nu doar narația în sine, ci și convenția, codul, atmosfera și ritualul, cunoașterea vieții (acel savoir-vivre), arta conversației. Povestirile vor deveni o spovedanie despre o lume care își mărturisește cu o oarecare libertate carențele, le recunoaște, dar nu manifestă nicio dorință de penitență. În universul boccaccesc există ferma convingere că apreciind binele și frumosul, pledând pentru sinceritate și toleranță a omenescului se poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]