3,241 matches
-
-se ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,/ Toate trec ca floarea spulberată,/ Veștejit de-al toamnei mele frig,/ Nu voi mai fi tânăr niciodată... Hotărât lucru! căzuse într-o pasă de melancolie. Da! Dar de ce? Pentru că începea să compare prezentul cu trecutul, chiar apropiat? Va asculta chiar în seara aceea, își promise
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
catafracților i-au tăiat mai apoi retragerea acestuia. Văzându-se prins între două fronturi, și izolat de restul legiunilor mamă, Publius Licinius s-a sinucis pentru a nu cădea viu în mâna perșilor. Legiunile rămase au fost pur și simplu spulberate de ploaia de săgeți a arcașilor parți și atacului catafracților călare îmbrăcați în armura solz de pește din cap până la copita calului. Restul îl știți ilustre, Crassus a pierit în luptă iar capul lui a fost adus la Roma. Trupele
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
angajează în armata sa pentru a lupta cu turcii, iar rușii construiesc un pod peste Nistru, avansînd în Moldova. Sînt însă decimați de secetă și lipsa de hrană, recoltele fiind arse în 1711 de turcii aflați în retragere. Această catastrofă spulberă speranțele de eliberare a Moldovei de către țar. Cantemir și suita sa se retrage. Prințul primește de la protectorii săi treisprezece sate pentru a se îngriji de propria-i viață. El trăiește cînd la Harkov, cînd la Moscova și Sankt-Petersburg; se însoară
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fiecare generație tentează o limită care nu reprezintă decât un element în seria infinită a limitelor provizorii"8. O "vărsare" în Marele Tot? Sau cum spune "duhul Pământului" în Faust-ul lui Goethe: "Ești tu, cel care-n sufletul meu te spulberi / Pe care-al vieții-adânc te-aruncă-n pulberi"9. Spre neîncetatul echilibru al Marelui Tot originar trimite și această adevărată "definiție" a divinității: "Dumnezeu este vremea însăși cu tot ce se întâmplă în ea, vremea la un loc, asemenea unui izvor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nimic. G. Călinescu îi reproșa că nu mai exprimă "progresul", ci "documentează nimicul".31 În morfologia prafului eminescian, nisipul, pulberea încă mai poate "aștepta" ceva, încă mai poate zvâcni o posibilitate, o încercare: pașii omului, sau vântul care să-i spulbere urmele -, dar "pustiul" nu are consistență: el e o negativitate, el "există" doar dacă îl raportăm la ceva care a fost. Despre acest "punct" al neputinței minții poeților din totdeauna "de a-și închipui creațiunea" sunt de urmărit notele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu ochii la aparat e și dulăul curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin anii șaizeci, casa care ocrotise o lume frumoasă și demnă, după ce căzuse în mîinile rîndașilor veniți la putere, poate chiar ale slujnicei care servise la boiereasca masă, e preluată, scurt timp, de Uniunea Artiștilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e un hulub neprihănit sau e perfidul porumbel al păcii, desenat, prin anii șaizeci, de tovarășul (de drum) Picasso? Reclamă. O fi vrut să evite un cîine? Cu viteză de satelit a ras întîi bornele galben-negre de pe marginea trotuarului, a spulberat gardul din piatră masivă, secular, al bisericii și s-a oprit în curte. Era un Ford. Strada a-ncremenit. Insul a coborît, s-a scuturat ca o găină de colb, și a grăit: sculă americană, dom'le! Mi-a stat pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la un moment dat, prăbușirea (premoniție, fie vorba, deloc tristă...). Nu e de mirare, așadar, impunerea unui ton, chiar dacă surdinizat, discreționar (și) în domeniul culturii, al artelor în speță. Un dialog cu parfum interbelic despre marii colecționari români de artă spulberați de comunism între istoricul Negu Djuvara și istoricul de artă Radu Ionescu este întrerupt (neprofesionist? tendențios?) de imagini cu insipidul cuplu ceaușist în timpul vernisajului noului înființat pe-atunci Muzeu al Colecțiilor, de fapt, crimă culturală în care și-au găsit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încît să nu le recunoaștem panicaților frisonul panicii. Oameni sîntem și doar știm prea bine ce trecut eroic au în spate comilitonii stîngii. Numai să și aruncăm o repede privire asupra răstimpului postbelic în care eșaloanele cu pumnul ridicat au spulberat vechiul regat, populînd cu poftă sangvină pușcăriile și instaurînd, tot cu pumnul, o înfloritoare și, iată, întîrziată republică sovietică. Ce-i puțin? Că atunci polul n-a mai însemnat doar o parte a populației trăitoare pe meleagul strămoșesc, ci toată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de înțeles, de mari piedici. Pe de o parte, alianță cu Turcia, iar pe de altă parte, sprijin popoarelor asuprite de Poartă, în lupta lor pentru emancipare națională, iată o contradicție evidentă. Starea de dezagregare a Imperiului Otoman avea să spulbere iluziile ce se bizuiau pe sprijinul efectiv al Porții sau pe rezultatele binefăcătoare pentru Polonia ale unui război turco-rus. Partida democratică reprezenta însă ceea ce s-ar putea numi radicalismul polonez. Ea concentra pe exponenții celor mai avansate concepții și idei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
n-a acceptat în general - în ciuda unor contraziceri - ideea potrivit căreia factorul extern ar juca un rol determinant. Dacă pentru unii istorici străini, România modernă era rezultatul unui joc de interese ale marilor puteri („Românie a Congresului”), N. Iorga a spulberat - cum observa un istoric - această falsă imagine, legând istoria de poporul care a făurit-o în decurs de secole. În al patrulea rând, N. Iorga nu a redus istoria relațiilor internaționale la aspectele sale politice sau economice, ci a extins
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
preaderare, lansată de Uniunea Europeană (Essen, 1994). În 1995 s-a constituit o structură guvernamentală specializată Departamentul pentru Integrare Europeană și s-a elaborat un Program național de armonizare legislativă, care urmărea adoptarea acquis-ului comunitar. Speranțele uriașe ale României au fost spulberate de decizia NATO (mai 1997) de a nu include și acest stat în extinderea organizației transatlantice. Guvernul instalat la sfârșitul anului 1996 a decis, chiar în preajma sosirii răspunsului de la Bruxelles (iulie 1997), să abandoneze Strategia de la Snagov pentru pregătirea aderării
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
Aventura experimentală a științei secolului nostru este ca un taifun care mătură totul în calea lui inclusiv teoriile științifice... ale celor care l-au declanșat și îl alimentează irezistibil "12. Obiecția este impor-tantă și nu trebuie eludată. Această obiecție se spulberă la o analiză detaliată a filosofiei lui Lupasco, care depășește de departe, prin generalizările sale, cadrul îngust al fizicii. E drept că filosofia lui Lupasco pleacă de la rezultatele mai generale ale științei contemporane, dar încearcă să extragă din aceste rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
condițiilor de mediu. ¶ Pierre-Simon Laplace propune un model mecanicist-determinist de univers, în care viitorul e perfect previzibil dacă sînt cunoscute toate forțele (masă, poziție, viteza) ce acționează asupra tuturor lucrurilor în orice clipă. Acest vis al lui Laplace va fi spulberat abia în 1927, cînd Heisenberg a formulat principiul incertitudinii/ nedeterminării, care definea limitele fizice ale cunoașterii umane privind procesele din cosmos. ¶ John Wilkinson folosește un motor cu aburi într-un furnal; pînă la sfîrșitul secolului vor exista 24 de astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Năluca străbătînd rătăcitoare A' lui Los adîncuri, sclavul Creației pe care am zidit-o204. Noapte și zi pentru Los trudesc; asculta însă viziunea mea. Zăresc în tine viitorul. O voi aduce jos pe dulcea Vala 300 La-mbrățișările acestei grozavii, si spulbera-voi Trupul pe care l-am zidit; apoi ne contopi-vom iar în fericire; Căci, pîn' ce aste grozavii sădite-n jurul Porților vieții de Veci Nu-s alungate și nimicnicite, nicicînd nu vom putea de Porți din nou să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zaccaria îi însoțește pe evrei și încearcă să le insufle speranța spunându-le că fiica lui Nabucco este prizoniera lor. Oricum el le reamintește că la începuturile credinței Dumnenzeu i-a eliberat din robia egipteană. În mod similar Dumnezeu va spulberă armata inamica cu aceeași putere și autoritate. Aria Anch'io dischiuso un giorno din actul ÎI Rezumat : Abigaille a găsit un document care probează că ea nu este fiica lui Nabucco, ci a unei sclave care fusese una din soțiile
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la gândurile lui. Cine nu se luptă cu răul dependenței nu va ajunge la bucuria autonomiei și stăpânirii sinelui. Unii susțin că relația maestru-discipol este una accentuat erotică, cu rădăcini sexuale (vezi Freud), În care contrariile se atrag, se Înfruntă, spulberă și ard cu o intensitate enormă. Paideia are În subsidiar și tensiuni ce țin de eros. Iubirea și contrariul ei se contrabalansează Într-un vals indistinct, Înfiorător, amenințător. Nu știu cât credit putem acorda acestei ipoteze; este cert Însă că forțele antrenate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
R. Cehe, Însărcinatul cu afaceri a.i. al Slovaciei la București, ș.a., au dezvoltat pe larg aceste idei, iar academicianul Florin Constantiniu a concluzionat cu tâlc, între altele, că evenimentele din ultimele aproape două decenii din țările central și est-europene au spulberat conducerile statelor invadatoare, în 1968, și conducerea instaurată de ele în Cehoslovacia, confirmându-se, astfel, adevărul adesea uitat, potrivit căruia, uneori și șoarecii îi vin de hac motanului. 9. Modelul social românesc temă actuală Acesta este titlul cărții doctorului în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
întregul angrenaj al structurilor apărute după același model, le-au urmat cu aceeași rapiditate. Dispariția lor nu a necesitat vreo perioadă de pregătire sau de tranziție. Implantate pe un corp care nu suporta o asemenea suprastructură, tot eșafodajul s-a spulberat, la fel de repede, cum a fost și impus. La fel s-au petrecut lucrurile în Europa occidentală, care s-a scuturat rapid de ceea ce o împovărase în timpul "Războiului Rece", de asemenea artificial și nefiresc pentru trecutul ei democratic. Ministerul de externe
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
plante de toate soiurile, „gâze - în gri pastelat, albastru lăptos și galben ca paiul” -, toate cufundate în abur, ceață, colb, rotocoale de fum, căci nu sunt altceva decât tablouri evanescente ale aducerii-aminte: „tot mai stins opal e/ albu-acelor vremi în spulber de petale”. A tradus din Hugo von Hofmannsthal și Henrik Ibsen; este coautor al volumelor Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi (1974-1976) și Simbolismul european (1983). SCRIERI: Figuri ale Antichității clasice în „Infernul” lui Dante, București, 1966; Stelele lui
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
S-ar mai adăuga echilibrul gesturilor, grația unei reverențe, siguranța metodică a manevrării cutiei de prizat tutun, a ceștii de cafea, lornionului, ceasului. Un aer de curățenie, ordine și armonie Îl Însoțește În toți glorioșii săi ani, spre a se spulbera tragic În final. Dar, câtă vreme e pe culmi, el are tot ce Îi trebuie unui bărbat spre a seduce o societate blazată, limfatică, plină de morgă și convenții, care, de fapt, abia așteaptă să fie scoasă din inerție prin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de artă negatoare, este singurul mod prin care esteticul poate fi scos din toate inerțiile. La război, ca la război tc "La război, ca la război " 1914 și ceea ce urmează timp de câțiva ani pe fronturile din primul război mondial spulberă, cu o violență ieșită din comun, nu doar milioane de suflete, ci și de teorii despre viață și moarte deopotrivă. În fața uriașelor hecatombe, flirtul cu agonicul, cu morbidețea, cu devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ai secolului XX le e tot mai greu să iasă În evidență, din simplul motiv că gesturile lor de o gratuitate absurdă nu mai au motivație și ecou Într-o lume intrată În degringoladă, pentru care valorile tradiționale s-au spulberat. Forța de șoc a provocării lor este, În consecință, nulă. Din păcate, numele chemate În ajutor de Delbourg-Delphis sunt puține și cvasinecunoscute. Iar exemplele - destul de inconsistente. Nu mai impresionează pe nimeni că, de pildă, În 1922, Marsen Hartley intră Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca să se sustragă mariajelor plănuite de mamă (cu fiica Doamnei de Staël, Între alte domnișoare din lumea bună), călătorește din nou. Dar În saloanele Parisului se vorbește tot mai insistent despre faptul că marchizul e atras numai de bărbați. Ca să spulbere orice rumoare, se căsătorește cu o tânără și fragilă orfană (ce-i drept, din vechea aristocrație). Imediat după ce i se naște fiul, Astolphe cedează adevăratei chemări și fuge În Anglia cu cel pe care Îl iubește, foarte tânărul Edouard de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
valori se fragilizează, e alterat, bulversat, răsturnat chiar. Coeziunea și coerența reperelor care Îi dădeau individului sentimentul de unitate (cu transcendența, cu natura, cu trecutul, cu ceilalți și nu mai puțin cu sine Însuși) s-au fisurat până la a se spulbera. Cer gol, haos și, În cele din urmă, vid. Cauza de fond a dispersiei și aneantizării eului, care Îi spulberă identitatea, e tocmai cerul gol și acel „Got ist tot” formulat vizionar de Nietzsche. Dar și cerul lăuntric Începe să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]