1,684 matches
-
lor atenție a fost orientată către pregătirea pentru viață a nu mai puțin de douăsprezece generații de școlari fiecare. Așa că n-au ținut cornute și nici animale de tracțiune, ci doar grăsuni pentru carne, păsări felurite, oi și capre pentru stână, pești în heleșteu, albine în stupină. În schimb, cuibul lor era inegalabil, exemplar, dotat cu toate utilitățile moderne și tradiționale trebuincioase, lucrat cu gust până la cel din urmă detaliu, din interioare și de la anexe, grădină, livadă, împrejmuiri. Că doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
valea Hatnuței, în numai doi-trei ani, s-a cuibărit tristețea și pustia. Priveliștea înfloritoare de altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe au rămas pustii. Arar câte o bătrânică așteaptă înlăcrimată în gura porții sau la fereastră nu știe ce anume și nici pe cine, că au plecat cu toții. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că și eu te strigam în felul acesta?... - Da, dar mai rar. Când ați devenit director și apoi din clasa șasea m-ați avut elev la română. V-am spus că tatăl meu, odihnească-se în pace, mă lua la stână de pe la vreo doi ani, de primăvara până toamna când se desfăcea turma. Pășteam oile și le dădeam la strungă, apoi, când am crescut mai mare, am învățat să le mulg și să le tund. Când a venit vremea să merg
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care suferea mult, fiind bolnavă. N-avea nici 40 de ani când și-a dat duhul. Fără dragostea ei și cum tata era tot mai înrăit, m-am hotărât să-mi caut norocul în altă parte. Am lăsat oile și stâna din sat într-o zi, după o ceartă cu tata. Mi-am luat lumea în cap, plecând, cum zic unii, unde vezi cu ochii. - Și unde ai ajuns? - Unde? Departe ca să nu fiu găsit ușor. Aflasem că în Dobrogea, în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Uneori mergeam pe câmp, mai ales primăvara, când începeau lucrările la prășit și scriau lucrarea de control pe sapă sau pe mapa profesorului. Dacă îmi aduc bine aminte, și vreau să-mi confirmi, cred că s-a mers și la stână, la tine. Sunt sigur că am fost și eu la stâna tatălui tău. Parcă îl văd. Un om slăbănog, cu o mustață stufoasă, de parcă era un smoc de lână de oaie lipită sub nas. 76 - Tot ce ați spus este
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prășit și scriau lucrarea de control pe sapă sau pe mapa profesorului. Dacă îmi aduc bine aminte, și vreau să-mi confirmi, cred că s-a mers și la stână, la tine. Sunt sigur că am fost și eu la stâna tatălui tău. Parcă îl văd. Un om slăbănog, cu o mustață stufoasă, de parcă era un smoc de lână de oaie lipită sub nas. 76 - Tot ce ați spus este adevărat. Dar așa cum vam mărturisit doar din clasa a șasea am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să lucrez la un mare abator de sacrificat ovine. De mic învățasem să tai miei, iar în Dobrogea la marele proprietar de oi, pot spune că mă specializasem și la tăieri și la tunsul mecanic al oilor, nu ca pe la stânele noastre cu foarfecul. După ce am primit actele, mi-am luat rămas bun de la „tatăl” Abdullah, căci așa-i mai spuneam, m-am urcat în avion cu direcția Canberra, capitala Australiei. Ajuns pe pământul făgăduinței, la serviciul de primire a imigranților
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul îi povestea despre puterea și nemurirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește în barba mea, sunt eu însumi!". Cu poftă nelegiuită se împreuna cu oile ciobanilor. Urând lupii care atacau stânele, îi prindea cu mâna goală, le lega strâns botul, o falcă de alta cu nojițe, le prindea apoi pe bot inima mustindă și sângerândă a unei oi masacrate și le dădea drumul slobozi să turbeze și apoi să crape de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îmbogățit orizontul cultural-științific. Uitam să amintesc un lucru esențial: am constatat cu uimire că și eu am hoinărit pe aceleași meleaguri bătătorite repetat de mata. Și eu am străbătut locurile dintre Herculane - Râmnicu-Vâlcea și Făgăraș, am înnoptat și eu pe la stânile din munte cu aceeași emoție de a face cunoștință cu urșii și că, undeva în apropierea lacului Capra din Făgăraș, am asistat la un fenomenal și feeric apus, astrul zilei urma să dispară în speranța unui nou răsărit. În acel
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
păstor bătrân, bătrân de tot, care nu credea în Dumnezeu, pe nume Crăciun, cu femeia lui, Baba Iova. F: Moș Crăciun nu credea în Dumnezeu?! Bunicul: Pe atunci nu credea. B: Și?! Bunicul: Și acest păstor ave, Ave, măre, ave Stâne de oi multe, Multe și cornute, Cu lână mițoasă Ca firul de mătasă... F: Era bogat!... Bunicul: Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău. Pauză cu fundal muzical specific, de trecere la scena II Scena II
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și de umbre prelinse din noaptea ce începea. Luna, pepene rotund și poleit, săltă lin peste marginea Baisei. Nicanor tresări de împărăteștile arcuiri ale Pepenoaicei. Feri în lături curpenii și rostogoli, mai încolo, pe ceilalți pepeni, mari cât căldările de la stână, dar părând niște stârpituri, pe lângă făloșenia Pepenoaicei. Apoi, bătu, adânc, în pământ, priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea fi patrulat de către câinele din legătoare. Bătu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zbierând, ocărând și afurisind cu glasuri ascuțite, se dedau, cu toatele, la hărțuirea muncitorului cel săritor la nevoie. După ce, cu învălmășeală asurzitoare de glasuri vesele, luând hotărâri neprecupețite, îl încolțiră și-l obosiră cu tertipuri din cele ce se folosesc la stână, pentru alegerea berbecilor din turma de oi, nu li se vlăguiesc puterile, până nu-l tăvăliră prin mocirla cărămizie a dărăpănăturilor și până nu-l lăsară, cu grație și responsabilitate de conștiință, pe seama miliției poporului. Astfel că, după cinstita lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Când Goncea dispărea pentru câteva zile, în oraș se șoptea că, la întoarcerea lui, s-ar putea petrece unele schimbări în mersul revoluției. O echipă de revoluționari patrula pe șoseaua care ducea spre port. De acolo, cam de prin dreptul stânei, plecau barcazurile spre Ghiolul Negru de la Lintițaru. Acolo, în Ghiol, venea din când în când sorbul care te ducea la Chiru din Baltă de unde, mai toată lumea era convinsă de aceasta, veneau toate evenimentele importante din istoria județului. Cel puțin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau speriați. Schelălăiau întărâtați, speriați. - Nu cred că mă gândeam la istorie. Dar singură, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se aplece spre mine. Simțeam cum totul, amintire, viața de până nu demult, gânduri, dorințe pe care le avusesem până atunci, plecau din mine. Pur și simplu mă goleam de toate. Ca un ulcior răsturnat, din care se prelinge apa... Stâna era tot la ieșirea din orășel. Dintotdeauna parcă fusese acolo, pe limba de pământ dintre șoseaua mare, care traversa așezarea, și drumeagul de țară care ducea spre fostul port. Dimineața fusese ședința festivă la liceu. Discursuri, premii, diplome, corul cadrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru a doua oară alegerile și de trei zile petrecea întruna. Plictisit, în cele din urmă, îi lăsă să-și vadă de chef și o luă pe Magda să-l însoțească în vechea lor plimbare spre gara fluvială. Din dreptul stânei prinseră a-i urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându-se pe picioare. Ea a dat să-i alunge, a strâns câteva pietricele, a aruncat după ei, dar ghemotoacele acelea nu se dezlipeau de pașii lor. Le adulmecau urmele, stârniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facă mai pre sus; {EminescuOpI 101} Amândoi vom merge-n lume Rătăciți și singurei, Ne-om culca lângă izvorul Ce răsare sub un teiu; Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi. Mai aproape, mai aproape Noi ne-om strânge piept la piept... O auzi cum chiam-acuma Craiul sfatu-i înțelept! Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Împrejuru-ne s-adună Ale Curții mândre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Streșine vechi casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechiu împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu a forțat regiunile să i se alăture, ci doar le-a arătat că se poate reveni la vremea Imperiului, iar ele au venit la el cum oile rătăcite vin la păstorul care le căută și le arată calea spre stână. Armatele Uniunilor au încercat să-și impună voința în diferite părți, dar au fost întâmpinate cu ostilitate și cu mișcări de rezistență foarte elaborate și au fost puse în încurcătură pentru că nu erau pregătite pentru așa ceva. Au fost cazuri când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de circulație. Singurul obstacol pentru vânt sunt însăși mașinile. (Arborii de pe marginea șoselei au fost defrișati în urma cu 2 ani.Nu se mai folosesc parazăpezi).Așteptăm. Nămeții cresc. Trec 3 camioane cu inscripția TIR .Ne reluăm drumul.Trecem de Popasul Stâna Costești. Vizibilitatea devine zero.Cu viteză redusă conducătorul auto încearcă să ghicească șoseaua.Ștergătoarele funcționează non stop. In localitatea Strîmtura Mitoc un nou dop de circulație.Oprimn în coloană.Câțiva oameni caută să depisteze cauza staționarii. Există și un echipaj
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
drum. O facem cu atenție.Ocolim două mașini care se tractează.In apropierea satului Sălcioara se formează o nouă coloană.Oamenii sunt nedumeriți.Veștile sunt puține și contradictorii. Iși face apariția un agent de circulație de la comuna Banca. Dinspre Popasul Stâna Costești vine un camion echipat cu un plug pentru dezăpezire.Agentul aduce o șufa prevăzută cu cârlige.Timpul trece.Conducătorii auto se agită.Sunt triști.Nu se întreprinde nimic.Cei de la mașina dotată cu plug spun că așteaptă o mașină
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o...lună! Bine făcut, cu statură...înaltă, Cu coarnele-ntoarse și bine...dotat, Împlinea cu plăcere delaolaltă, Menirea sa...de bărbat. Ciobanul calculând ca ciobanii, Cum să-și sporească turma și banii, A mutat semidefinitiv, Frumosu-i berbec...productiv, La o stână enormă, la munte, Cu oi frumoase și multe, De un sort, Din ....import! Din Vest aduseseră...fițe, Le crescuseră...apetisante cornițe, Văzându-se peste-atâta ciopor, Ca un adevărat berbec senior, Nu putea sta...degeaba, Iubăreț, și-a făcut cu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roșcove și smochine din pomul mortului, de se încrucea tata și mama când mă vedeau cu dânsele. Și ca să mă scape de belea, m-au trimes la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiței, unde erau și oile noastre, să șăd acolo până s-a mai potoli boliștea. Însă peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frământat și m-a zgârcit cârcel; și-mi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cârcel; și-mi ardea sufletul în mine de sete, și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în țipetele mele și horăiau mereu. Iară eu mă târâiam cum puteam până la fântână în dosul stânei, și pe nimică pe ceas beam câte un cofăiel întreg de apă. Pot zice că, în noaptea aceea, la fântână mi-a fost masul și n-am închis ochii nici cât ai scăpăra din amnar. Abia despre ziuă s-a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]