1,760 matches
-
la început câțiva fulgi rari ca niște ghemotoace de bumbac, apoi tot mai mari și mai deși, cădeau în fața noastră ca o perdea prin care de abia ne mai vedeam colegii, unii își țineau în continuare umbrelele deschise, ceea ce ne stânjenea și mai mult mișcările, în sfârșit, am ajuns în vestiar și acolo era un soare strălucitor, Un soare în vestiar, rosti întrebător Marçal, În momentul acela nu mai era vestiar, ci un fel de câmpie, Și astea au fost senzațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu fie observată trecând și am interzis să fii trezit În fiecare dimineață. Să nu te Îndoiești nici o clipă, acest pavilion este casa ta, vreau să ții minte acest lucru. Dar trebuie să-ți vorbesc despre această femeie. Omar e stânjenit. N-a gustat deloc felul În care prietenul său a rostit „această femeie“, n-are nici un chef să-și discute dragostele. Deși nu-i spune nimic celui mai În vârstă, chipul său se Întunecă vizibil. Știu că vorbele mele te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răceală, nu Întârzie să le Înțeleagă pricina. Îndreaptă spre carte o privire bănuitoare, ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă-mă! Eram atât de nerăbdătoare să te revăd, Încât nu mă gândeam că sosirea mea ar putea să te stânjenească. Îi desparte o tăcere grea, pe care Khayyam se grăbește s-o destrame. — E cartea asta, nu-i așa? Adevărat, nu mă gândisem să ți-o arăt. Am ascuns-o Întotdeauna În prezența ta. Dar persoana care mi-a dăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi, pur și simplu, acela de a te afla acolo. Hotărârile vor fi luate și Împlinite de alții! — Altfel spus, tu vei fi adevăratul vizir, iar stăpâna ta, adevăratul sultan, asta Îți dorești, nu-i așa? Cu ce te-ar stânjeni? Vei avea parte de onoruri, fiind totodată lipsit de griji, ce ai putea râvni mai mult? Terken Hatun intervine, pentru a nuanța cuvintele ei. Djahane traduce: — Stăpâna mea spune: pentru că oamenii asemenea ție Întorc spatele politicii, suntem atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câțiva agricultori și un guvernator desemnat de Nizam al-Mulk, un brav castelan pe nume Mahdi Alauitul, care nu se Îngrijește de altceva decât de apa sa de stropit, de recolta de nuci, struguri și rodii. Tulburările din imperiu nu-i stânjenesc somnul. Hasan a Început prin a trimite câțiva tovarăși, fii ai locului, care se strecoară În garnizoană, predică și convertesc. Câteva luni mai târziu, aceștia sunt În măsură să-l anunțe pe maestru că terenul e pregătit și că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a capului, o umbră de răceală - Fazel corespundea, În totalitate, imaginii pe care mi-o alcătuise despre el exilatul din Istanbul. Aveam să devenim cei mai buni prieteni din lume. Dar cel dintâi contact fu distant, limbajul său direct mă stânjeni și mă tulbură. Ca atunci când am vorbit despre Mirza Reza. Voi face tot ce-mi stă În putință ca să vă ajut, dar nu vreau să am nimic de-a face cu acest nebun. E un martir În viață, așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trimit puloverul prin poștă? — Nu! spun, oripilată. E al tău, ca să‑l porți. E un cadou. — Mulțumesc, spune Tarquin. Îți mulțumesc... foarte mult, Becky. Face un pas spre mine și îmi dă un țoc pe obraz, iar eu îl bat stânjenită pe mână. În clipa în care dispare pe ușă, mă trezesc sperând să aibă noroc la petrecere și să‑și găsească pe cineva. Merită. Mașina lui Suze se îndepărtează și mă duc la bucătărie să îmi fac un ceai, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la intrarea În galeriile muzeului de artă din Viena, Antonio Canova l-a reprezentat viguros și irezistibil. Tezeu nu e Însă un gînditor și nici un poet. E obișnuit să meargă la țintă fără să-și pună Întrebări care să-l stînjenească. Intrînd În labirint, se consideră Învestit cu o misiune, dar aceasta se reduce la uciderea Minotaurului; nu pornește la drum cu sentimentul că și labirintul este o fiară, mai mult, că adevărata fiară nu e atît Minotaurul, cît labirintul Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-avea nici o curiozitate să contemple acele fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceea ce simțea și, în loc să urce în mașină și să plece, a venit să discute cu mine în seara asta, să vadă dacă și eu simt ceva sau doar el e dus cu pluta, iar dacă ceea ce mi-a spus mă stânjenește, să-i spun numaidecât și el o să plece și n-o să mă mai deranjeze niciodată. În cele din urmă se oprește. Aș fi vrut să continue așa la nesfârșit. Niciodată în viața mea n-am mai auzit o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bem! zice el, turnându-și o porție zdravănă. Zâmbindu-și, ciocnesc paharele. Părăsesc în grabă terenul și mă aciuez pe un scaun pe lângă Davey, de unde puteam să urmăresc mai bine evenimentele. Nu aș fi vrut în nici un caz s-o stânjenesc pe Daisy. Ce se întâmplă? întreabă Davey. În câteva cuvinte, îl pun la curent cu mersul lucrurilor. Pare îngrijorat. Am văzut că Vanessa l-a monopolizat pe Finn, zice el, și situația mi s-a părut... să zicem... sugestivă... Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui particular, nu ? — Se pare că n-a mai avut nici o relație de la moartea lui Pete Laidler, spune Artemis pe un ton sec. Așa că mă cam Îndoiesc că ai avea vreo șansă. — Ghinion, Caroline, spune Nick râzând. Mă simt destul de stânjenită de faptul că asist la discuția asta. Poate ar trebui să părăsesc Încăperea și să mă Întorc după ce termină. Dar, pe de altă parte, poate că chestia asta n-ar face decât să atragă atenția asupra mea. O clipă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iubește nimeni. Se construiește mult, haotic și scump. Se repară tot timpul, dar fără rezultat. Cele câteva cartiere centrale cu case boierești, frumoase presărate cu biserici monumentale, răspândesc Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
1848 - unde acțiunea revoluționară fusese înăbușită în fașă -, ca emisari ai celor două mari puteri garante, generalul rus A. O. Duhamel și comisarul otoman Talaat Efendi. Ei au ajuns în capitala Moldovei bântuită de holeră, iar activitatea lor a fost stânjenită datorită acestei triste împrejurări. Nicolae Bălcescu, care se afla atunci la Focșani - după izbânda revoluției în Țara Românească -, îi scria prietenului său și luptătorului Alexandru G. Golescu (Arăpilă, Negru), la 25 iunie/7 iulie, pe un ton destul de deprimat: "Sînt
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
partizan fervent al acestei instituții. Într-o faimoasă comunicare prezentată, în 1894, la Congresul internațional de medicină de la Roma, el își susținea cu fermitate convingerile: Aceste carantine constituie pentru persoanele suspecte o măsură de apărare eficace, științific îndreptățită, care, deși stânjenește într-o oarecare măsură relațiile [interumane], trebuie părăsită numai atunci când poate fi înlocuită printr-o alta, tot atât de eficace". Babeș condamna fără echivoc tactica adoptată de oficialitățile noastre, în 1893: "Romînia care, pe baza conferinței de la Dresda, a renunțat la sistemul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu-mi dau seama cât m-am schimbat, pentru că aici, la voi, oglinzile sunt acoperite, toate... * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai trăit scena asta la fel! Ei În jurul mesei Întinse, pentru botez, pentru parastas, pentru nuntă, zâmbind stânjeniți În tăcere, și tu strigând, nervos: Eu sunt, doar c-am luat niște kilograme În plus când am trecut de la țigări la pipă! Dar nici atât de gras n-am ajuns, ca să nu mă mai recunoașteți! S-au ridicat de pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prizonierii nu mai văzuseră un ofițer de câteva săptămâni, iar acesta era tânăr și lipsit de experiență, lucru care se putea vedea chiar și din felul în care își potrivise mustața, luând prea mult din ea în partea stângă. Era stânjenit ca un școlar care pășește prima oară pe scenă pentru a primi un premiu și vorbea repezit, ca să arate o tărie pe care, de fapt, nu o avea. — Noaptea trecută au fost uciși niște oameni în oraș, spuse el. Adjunctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
însoțește uneori până la cantină; nu, am fost aproape-aproape eu însămi. În al cincilea rând, m-am simțit bine. Nu, de fapt, m-am simțit excelent! În al șaselea rând, azi am intrat împreună cu Ben pe internet, și da, am fost stânjenită de faza cu sexul, dar mai important e că i-am arătat lui Ben că am simțul umorului - sau cel puțin asta sper că i-am arătat. În al șaptelea rând, n-am mai mâncat nici o ciocolată de două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
salopetă portocalie imensă mi-a trântit în față o farfurie cu cotlete și gulii. —Mulțumesc, am zâmbit eu cu grație. Dar sunt vegetariană. Și? m-a întrebat ea răsucindu-și buzele à la Elvis. Nu mănânc carne, i-am explicat stânjenită de agresivitatea ei. Ghinionul tău, a zis tipa. Ei, ai face bine să te apuci imediat. —P... poftim? am întrebat-o nervoasă. —O să mănânci ce ți se pune în față, m-a amenințat ea. N-am timp de prostii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a terminat. Josephine i-a spus lui Neil „Păstrează sentimentele“ - indiferent ce-o fi însemnat asta. Apoi, ea și una dintre asistente au luat-o pe Emer de-acolo. Pacienții și cu mine am rămas în Sala Abbot, privindu-ne stânjeniți. Chaquie și Clarence au dispărut bolborosind ceva despre așezatul mesei. Neil stătea cu capul așezat pe brațul scaunului. A ridicat capul și s-a uitat direct la mine cu o expresie imploratoare. I-am aruncat o privire disprețuitoare și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai speli pe dinți? Ba da, am spus eu roșind. — Aha! a exclamat ea. AHA! Totul devine limpede. Ai o periuță de dinți nouă. Una care locuiește în apartamentul lui Luke. O periuță de dinți specială: periuța draaagostei. Am ridicat stânjenită din umeri. Poate. — Eu bag mâna-n foc, a sărit Brigit, urmărindu-mi reacțiile cu viclenie. Bag mâna-n foc că mai ai acolo și un deodorant nou și minunat și un borcan nou și superb de cremă de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i drept, nu! Dar nici tu nu mi-ai spus că ai ceva legături cu Michiduță, așa că nu aveam de unde să știu. După o săptămână îi dăduseră drumul acasă. Avea în jurul torsului un bandaj petrecut peste umăr, care îl cam stânjenea și îl împiedica să se îmbrace, dar nu se plângea. Revenea odată la trei zile pentru a-i fi schimbat pansamentul iar după o săptămână îi scoseseră și firele. Îl durea în continuare umărul și nici nu putea face mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de falnici. Fără îndoială că pădurea era bătrână, acolo oamenii nu intraseră cu topoarele niciodată. Bătrânul știa drumul și, deși nu se vedea nici o potecă pe unde mergeau ei, îl conducea hotărât prin locuri în care drumul nu le era stânjenit de vegetație. La un moment dat le ieși în cale un curs de apă. Un pârâu destul de lat se repezea înspumat la vale printre bolovani acoperiți de mușchi verde. Din loc în loc, mai ales acolo unde albia își schimba direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scria ca să nu vorbească singur - Tudor era copil pe-atunci, ți-am spus că rămăsese astfel până când au trebuit să se mute din Hristo Botev, undeva într-o casă mică, ca-n visurile lui din copilărie, care totuși acum îl stânjenește. Apartamentul uriaș, unde el și cu maică-sa ajunseseră să plătească cinci milioane întreținere, era totuși topos-ul primului roman al lui T., al romanului pe care nu l-ar fi putut publica decât economisind banii de la întreținere, adică mutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
m am îmbrăcat și am ajuns în fața cantinei, dar când a apărut Sini, m-am trezit că o sărut scurt pe buze. N-o mai făcusem niciodată și nu știu ce-mi venise atunci. Ce faci? m-a întrebat puțin stânjenită de gestul meu deplasat. O simțisem aproape din cauza visului de peste noapte și mi-a venit ușor să o mint, spunându-i că mi-a rămas un rest din comportamentul de aseară. O mână mă bătu aprobator pe umăr. Te prinzi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]