3,144 matches
-
a căror influență asupra vieții plantelor este hotărâtoare. Fenomenul social și cultural cunoscut sub numele de "matriarhat" este legat de descoperirea culturii plantelor comestibile de către femeie. Femeia a fost prima care a cultivat plantele alimentare, devenind așadar în chip firesc stăpâna ogoarelor și a recoltelor. Puterile magico-religioase și, prin urmare, predominanța socială a femeii au un model cosmic: Pămîntul-Mamă. În alte religii, creația cosmică sau, cel puțin, desăvârșirea ei sânt rezultatul unei hierogamii între Zeul-Cer și Pămîntul-Mamă. Acest mit cosmogonic este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din Porto, a topitorilor din Olhao, a lucrătorilor fabricilor de conserve din Setubal și a măcelarilor; în noiembrie, greva cizmarilor din Braga; în sfârșit, în decembrie, greva funcționarilor tramvaielor electrice, a cofetarilor, bucătarilor și lucrătorilor din portul Lisabonei. Strada era stăpâna absolută a politicii interne. Strada, orientată - firește - de Afonso Costa sau oamenii lui. Criza pe care o îndurau toate țările europene, în urma marelui război mondial, era exacerbată în Portugalia de luptele politice și de dezmățul conducerii. La 21 ianuarie 1920
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care îl auzi fu strigătul surorii sale peste nechezatul lui Rutilan, în vreme ce pământul acoperit cu iarbă și coroanele copacilor se năpusteau asupra lui, legănându-se în toate părțile. Urmă o izbitură groaznică și își pierdu cunoștința. Frediana, în schimb, rămase stăpână pe sine. Deși suferise lovituri în mai multe părți ale trupului, sări aproape imediat în picioare, odată cu calul, ce fornăi puternic. Nu era vreme să vadă în ce stare se găsea Waltan, care zăcea nemișcat lângă ea. Primul său gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sărut pecetlui împăcarea. O clipă mai târziu, urcară amândouă scara, ținându-se de mână și aproape alergând, și intrară în marele tricliniu, unde oaspeții sosiți între timp discutau între ei și degustau băuturi întăritoare, așteptând cu nerăbdare să primească salutul stăpânei casei. 7 în marea sală a tricliniului, banchetul se apropia de sfârșit. Curând, invitații aveau să-și ia rămas bun, unul după altul, de la gazda lor și să se întoarcă, în lecticile comode, fiecare la casa lui, escortați de trena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
palate albe, plantații înverzite pe palmieri, caravane de cămile și, de ce nu, sclavi musculoși, cu piele de abanos și cu pubisul foarte sumar învelit. îi datora o vizită - fusese invitată de el la o verișoară și prietenă din copilărie a stăpânei casei - frumoasa Placidia Maximina, care acum, plătind tributul unor prea abundente libații cu vin, stătea întinsă cu fața în jos pe canapea și se ținea de gura vasului cu ambele mâini, de parcă s-ar fi agățat de parapetul unei corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
proiectau sumbru pe pereți umbre gigantice. Cei doi soldați, singurii pe care Cilonus îi luase cu el, îl priveau cu teamă din grădină, așteptându-i ordinele. Alături de ei, cu un felinar în mână, apăru repede Clemantius, care o chemă pe stăpâna sa: — Hunii sunt în sat, domina! Sunt oameni care au scăpat și fug încoace. Emerentianus se întoarse spre scară: — Trebuie să plecăm, spuse cu hotărâre. Cilonus îl ținu de un braț. — Să plecăm? strigă. Unde? Jos nu mai e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Au ucis-o. Sunt deja în grădină. Alarmat, libertul aruncă o privire la fugarii care încă mai intrau prin poarta din curte și trase imediat inevitabila concluzie a acelei vești. Atunci, trebuie să închidem imediat! Fără să mai aștepte aprobarea stăpânei, ieși și ordonă servitorilor care încă mai păzeau mai departe marea poartă rezervată trecerii carelor să o închidă imediat și să vină la redută, după care, cu gesturi largi ale brațelor, îi îndemnă pe toți fugarii ce reușiseră să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
perfectă. Clemantius dădu să răspundă pentru domina, dar aceasta îl opri cu un gest al mâinii: deși era cât se poate de înspăimântată, nu era omul care să recurgă la mijlocitori. Pe un ton ferm, îi răspunse barbarului: — Eu sunt stăpână aici. Cu mine trebuie să vorbești. Dezorientat, barbarul schimbă o privire stupefiată cu consilierii săi. Se auziră venind dinspre ei câteva râsete. După o scurtă consfătuire, omul îi vorbi Hippolitei: — Dacă ieșiți de acolo, rămâneți toți în viață. Prăbușirea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
perfect liniștit, Reinwalt parcurse cu o lungă privire amenințătoare semicercul oamenilor săi, apoi se întoarse spre Mabertus. — Ai grijă, îl avertiză. Dacă nu mi-l aduci, pot oricând să mă întorc aici și să vă pedepsesc, pe tine și pe stăpâna ta, cu cele mai cumplite chinuri. — Trebuie să te încrezi în cuvântul meu, așa cum și eu o să mă încred în al tău. Taciturnul luă din nou frâele în mână și, întorcându-și calul, încuviință cu gravitate: — Bine, conchise el. Facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copiliță cu obraji frumoși Privește cu ochi mari și curioși Și-atunci mi-aduc încet aminte Cum ne-adunam copii în curte Și ne-nfigeam cu toții ca un roi În jocurile știute doar de noi. Suflet de copil cu inima stăpână, Cu ochii obosiți și mămăliga-n mână, O roată toți formam de prichindei La strachina de lemn doar cu mujdei. Cum iarna mai mergeam câteodată Pe albia Tanacului de altădată Și m-avântam crezând că- i înghețată, Dar nu era
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
zâmbind unei amintiri, unei așteptări? Adela era în cerdac cu doamna M... Treceam la poștă. Am salutat. Ea, cu o înclinare din cap abia perceptibilă, mi-a zâmbit toată. E o spontaneitate, uneori, o uitare de sine în femeia asta, stăpână pe faptele ei până la calcul, care îmi dezarmează "psihologia". Muzica militară cânta Lucia de Lammermoor. Sextetul, armonizat de ecoul lui trimis de dealuri, plutea în aerul cald și umplea 1 Carillonner - a face zgomot, a hârâi (fr.). valea. Cerul albastru-închis
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tulburătoarea asimetrie a gurii când zâmbește. 1Pielea, creierul, nervii... toate acestea merg laolaltă (fr.). Glasul celălalt, sonor și categoric, e al femeii cu umerii largi, cu ușoara și ușor impertinenta acvilinitate a nasului. (Și al femeii care simte că e stăpînă?) Îi vorbesc necontenit de prietenia mea. În realitate mint ori, mai exact, îmi fac iluzii. Prietenia e încredere reciprocă, e comuniune între suflete, dar ceea ce e gândul meu de fiecare moment și interesul capital al vieții, tocmai aceea ascund de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o femeie neajutorată ca mine? - Nu ești chiar atât de neajutorată pe cât pari, răspunse cu blândețe Extraterestrul. Aș vrea să fiu și eu tot atât de neajutorat ca tine, dragă Mașa, adăugă el. Cuvintele acestea avură darul s-o mai liniștească pe stăpâna casei, care devenise totuși extrem de suspicioasă cu privire la intențiile vizitatorului. Mașa era Încă o femeie În puteri, care reușea să ducă greul gospodăriei de una singură. La ce ar fi avut nevoie de ajutor!? De la Întoarcerea din străinătate și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
piardă cunoștința. Dar În cele din urmă se obișnui cu duhoarea ce se Înălța la intervale de timp aproape regulate din trupul vizitatorului.... - Deci un fel de fum? repetă ea cuvintele Extraterestrului. - Da, un fel de fum, Întări acesta... „Doamne, Stăpâne a toate cele ce sunt, auzi-mă pe mine, nevrednica Ta slujitoare, și dezleag-o pe roaba Ta de toate legăturile Satanei și, dacă este legată În cer sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
i se termina c-un barbișon de tablă, ca la faraoni. Evlampia probabil nu-și dădea prea bine seama de modificările pe care le suferise organismul ei: rumega În continuare un smoc de fân și se uita cu nedumerire la stăpâna ei, așteptând ca aceasta să-și termine treaba pe care o-ncepuse. Mașa o studie ceva mai bine, iar sub privirea sa cercetătoare trăsăturile Evlampiei continuau să se transforme. Încetul cu Încetul, botul său ascuțit se rotunji, căpătând o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unor doage. Grinzile de deasupra, ca și scândurile ce alcătuiau tavanul se curbaseră și ele spre exterior, astfel că grajdul aducea acum cu pupa unei corăbii, privită din interior. Evlampia stătea cu gâtul răsucit la spate, privind-o țintă pe stăpâna sa. Privirea ei aproape că o hipnotiza pe Mașa-Mașa. Trăsăturile Evlampiei se schimbaseră vizibil. Capra era de nerecunoscut. Mașa-Mașa văzu cu consternare cum botul Evlampiei ia forma unui chip uman. Sub privirea sa pierdută, se metamorfozau nu numai capul Evlampiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
glumă: Parcă văd că apare În curând și un țap ispășitor prin preajmă... - N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mai precizez, un mic amănunt: În această sumă se include mobilierul cu apsolut tot ce se află În interior. Pot afirma cu măna pe inimă, Doctore...Propietatea valorează dublu, dacă nu mai mult...Ce părere aveți, prieteni ? Vorbesc greșit?” „Nicidecum stăpâne...” - aprobară la unison cei doi certați cu legea. E bine cunoscut faptul - desigur, de jucători - istoria halucinantă a barbutului și, În general, al tuturor jocurilor de noroc, el nu vine singur, el trebue dirijat, chiar stăpânit! Jucătorul cutezător trebue să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
copaci? — În toate zonele angajăm un student la botanică. În Dutchess County, de exemplu, putem să luăm pe cineva de la Vassar 1. Domnul Sammler nu se putu abține să nu zâmbească. — Feffer ar seduce-o, și pe ea, și pe stăpâna casei. — O, nu. Aș avea grijă să nu scape de sub control. Îl pot ține sub control pe individ. E un om de vânzări de prima mână. Primăvara e un anotimp bun să Începem. Chiar acum. Înainte să se Îndesească frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un om foarte afectuos. Nu vreau s-o vorbesc de rău pe doamna Gruner, dar știți cum era. — Nu foarte demonstrativă. Emil Închise ușa și, ocolind corect mașina, se așeză pe scaunul șoferului. — Ei, era foarte organizată, spuse el. Ca stăpână a casei, de clasa Întâi. Ca trasă cu liniarul. Rezervată. Corectă. OK. Conducea casa ca IBM-ul - pe grădinar, pe spălătoreasă, pe bucătar, pe mine. Doctorul Îi era recunoscător, fiind un puști dintr-un cartier rău-famat. Îl făcea să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pijamaua ei din flanel. A împins cartea într-o parte și și-a băgat picioarele sub burta călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei. Era mulțumit peste poate. Smoky îi aprecia cel mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de lactate. Smoky îi era superior lui Henry din toate punctele de vedere. Avocatul era încarnarea servietei lui de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o lume ce încearcă haotic să zboare. Clipă suntem Alergăm către un timp ce ne cuprinde Venind de nicicând, de niciunde, Navigăm printre site-uri și umbre Către zile tăcute și sumbre. Trăim într-o lume nebună Unde rutina devine stăpână. Dăm din coate prin marile aglomerații, Ne-mpingem și ne răstim unii la alții, Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie Și așa, tot mai des, ne facem viața greoaie. Ne avântăm în bolizi pe autostradă, Renunțăm la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Tot roșii, aprinse de șoapte de dor... Iubitule, strânge-mă-n brațe, să mor... Miroase-a iubire, miroase-a văpaie, Miroase a gheață aprinsă de ploaie, Pe coapse se-așează alene o mână, Se leagă prin semne de-o apă stăpână. Mi-e flacără dorul de tine, iubite, Mi-e carnea pe oase aprinsă-n veșminte, Mi-e gura deschisă, respir o pădure, Cu tufe de zmeuri, de fragi și de mure... Și roată-mi dă gândul, din frunte-n călcâie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de la cafenea. Era În buzunarul .hainei de ploaie Împreună cu un ziar cu comentarii sportive. — Aha!... Expresia feței i se schimbă brusc. Privind-o din nou, oarecum stînjenit, mi-am dat seama că nu-mi place deloc. Era foarte calmă și stăpînă pe sine. ZÎmbetul ușor, aproape indescifrabil, parcă-i era lipit de chip... Părea să exprime o oarecare mulțumire legată de dispariția soțului ei... Sau poate că, după jumătate de an de necazuri și disperare, s-a defectat resortul care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prefăcea dispărut, dar, de fapt, se ascundea În propria-i casă... Ideea era fantastică și nu pe de-a-ntregul imposibilă. Cine-și putea permite să mă Întîmpine la ora aceasta tîrzie cu un „sînteți băut” În loc de salut. De! Ea era stăpîna... dar normal ar fi fost s-o intereseze raportul meu, nu ?... Așa cum ar fi procedat oricare alt stăpînĂ Da, dar nu e adevărat. Doar mă eschivez. Dacă m-ar fi privit cu atenție, și-ar fi dat imediat seama din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]