19,182 matches
-
volumul La raison poétique (Paris, Galilée, 2000, tr. rom. în pregătire) sau în volumul mai recent Réouverture aprčs travaux (Paris, Gallilée, 2007, (tr. rom. în pregătire) privesc această articulație dintre poetic și antropologic. O articulație care enunță limitele omului contemporan: stăpân al tehnicii, al instrumentarului imagologic și, tocmai prin aceasta, deposedat de logos, expediat în impersonalitatea mersului Istoriei, a iraționalului pur. Domnia individualității și schimbarea categoriilor existentului nu prevestesc nimic bun, spune Deguy, întrucât nu oferă decât pustiul lui intellectio: o
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
bani, cum i se aduceau lăzile cu caltaboși, cum se făcea comanda pentru o sută de litri de palincă. Era vorba și de un vițel, de un purceluș, pentru împăratul, cum sunau vocile ce-l revelau ca pe un bun stăpân. Ce scandal, ce hai, câtă izbucnire de patimi, din ce obscure străfunduri, lovind într-un senior al locului ce-și chivernisea pivnița, hambarul, podul, acareturile în fine, cu cele ce urmau a-i îndulci existența în viforoasele săptămâni ale lui
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
suprarealist, are ceva din ce scrie criticul portughez Antonio Beata (1975): "Emoțiile grecului sunt o disciplinare a rațiunii, - adusă de rațiune". Este exact! Elefteriade face o artă cu emoțiile strunite de o minte rece și calculată. Doi critici, pe sărite. "Stăpân pe matematica combinată a culorilor, poet al modalităților coloristice, Elefteriade surprinde înțelepciunea originală a obiectelor ce ni se impun prin forme și culori..." George Cioroianu, Apoziția, München, 1985. Iar Dan Grigorescu, în Dicționarul avangardelor observă: " Tablourile lui Elefteriade mărturisesc puterea
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
originalitate de doi bani, care trăiește oricum cîteva minute, cît ziarul, un pseudolimbaj pentru inițiați. Acești cititori firoscoși sînt, firește, tot mai puțini, pe măsură ce poreclele se obscurizează infantil. E ca în "păsăreasca" pe care o practicau cîndva subretele, geloase că stăpînii vorbeau franțuzește fără ca ele să priceapă. O lume de frustrați înconjoară un fenomen frumos în sine ca fotbalul, mînjindu-l cu mici dejecții, precum porumbeii maculează statuile.
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
fărădelegi curente l-au determinat pe I. D. Sîrbu să identifice nomenclatura ceaușistă cu o curte turcească, peste care planează un conducător adulat fără nici o limită, "Suleiman Magnificul", "Genialul", "Infailibilul", "un sultan glorios, domnind, alături de sultana Validé, la înalta Poartă, stăpîn peste un harem de eunuci și primind salamaleik-urile și haraciul tuturor sclavilor din pașalîkurile supuse". Iar la scară locală este vizat Isarlîkul (supranumele Craiovei, imagine inversată a "albei cetăți" a lui Ion Barbu), unde scriitorul își trăia, neresemnat, surghiunul final
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
de atenția sa astfel, revenitor, Adrian Păunescu, Dinu Săraru, o seamă de figuri de panoplie și panopticum, Ion Dodu Bălan, Titus Popovici, cel care scriind sarcastic despre înalți demnitari comuniști, face figura unui lacheu de casă mare, care își bârfește stăpânii după ce aceștia au scăpătat, Ov. S. Crohmălniceanu și chiar Mircea Zaciu sau Andrei Pleșu. Precum și chipuri cărora li se caută taina. Octavian Paler "are o privire de o tăietură stranie, cumva central-asiată. Măruntă, pe jumătate triumfătoare, ca și cum ar iscodi viața
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
Zilele frumoase ale toamnei din anul 1817 își luaseră zborul; iarna se arătase cam de timpuriu", cap. XV: s-a scurs încă un an, în ritm mai degrabă lent; "Trecuse un an de zile de cînd Păturică devenise confident al stăpînului său", cap. XIX: ne aflăm deja în preziua fugii lui vodă Caragea, din toamna lui 1818. Filimon înregistrează, balzacian, numai cronologia semnificativă. Motorul intim al acțiunii, banul, forța ce mișcă lumea, ne coboară și mai adînc în Balzac. Legată de
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
mișcă lumea, ne coboară și mai adînc în Balzac. Legată de bani, se desfășoară și lupta pasională între cele două personaje principale, luptă care nu se mai limitează la dobîndirea averii... Eroul balzacian Dinu Păturică îmbină atracția erotică pentru iubita stăpînului său cu spolierea acestuia din urmă; cele două pasiuni devin mutabile, iar Kera Duduca se transformă în simbol al unei averi care își schimbă stăpînul. Orgoliul și dorința de a urca pe scara socială cît mai sus ajung la Păturică
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
se mai limitează la dobîndirea averii... Eroul balzacian Dinu Păturică îmbină atracția erotică pentru iubita stăpînului său cu spolierea acestuia din urmă; cele două pasiuni devin mutabile, iar Kera Duduca se transformă în simbol al unei averi care își schimbă stăpînul. Orgoliul și dorința de a urca pe scara socială cît mai sus ajung la Păturică iraționale, du-cîn-du-l la prăbușire - tot ca în Balzac! De aceeași sursă este la Filimon apetența pentru material, bogăția costumelor și a obiectelor, varietatea felurilor de
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Nivelul programelor a scăzut până la limita promiscuității (deh, în Calea Dorobanți trebuia să se țină cont de țâțele goale și de fundurile acoperite cu ațe de la celelalte canale!), în schimb comanda politică justifica discreta dar nerușinata atribuire de fonduri. Atunci când stăpânii sunt gangsteri la drumul mare - așa cum s-a întâmplat mai mereu în viața politică românească de după 1990 -, slugile sunt măcar niște borfași lipsiți de scrupule. Atitudinea normală a unor factori decizionali responsabili ar fi fost următoarea: desființarea televiziunii de stat
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
de gen sau de imaginea ceremonială, organizarea lumii, ordinea ei evidentă și chiar o anumită complicitate cu eternitatea intră în categoria numitorului comun al imaginii. Melancolic sau nu, revoltat și eroic sau mîhnit și întunecat de compasiune, Baba este acum stăpînul unei materii ordonate și al unei lumi, atît cît se poate, sigure. Chiar dacă nu întotdeauna fericită, ba din contra, de cele mai multe ori surpată în sine pînă la suferință, această lume este, totuși, una perfect definită și incontestabilă în realitatea ei
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
1957; a doua, cu modificări și adaosuri, în 1963; a treia ediție, cu alte ajustări, intră în 1966 în "Biblioteca pentru toți", ceea ce înseamnă o performanță de consacrare). S-ar zice că Grigore e, dacă nu un întemeietor, atunci primul stăpân al locului, invidiat și respectat ca atare. Dar mai mult decât atât, el e martorul extinderii mahalalei: Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
ins fără biografie (nu se cunosc originile lui), așezat într-o căsnicie formală, fără dragoste. Al doilea capitol, Iepe de șișic, aduce în prim-plan lumea hoților de cai, avându-l ca șef pe Bozoncea, respectat de ceilalți ca un "stăpân". Al treilea capitol, Lume, lărgește perspectiva la întregul peisaj social al mahalalei. Camera de imagine se rotește cinematografic, fluxul de cadre ale prezentului este întrerupt de proiecții nostalgice spre întemeiere și întemeietorii locului. După primii veniți, s-au statornicit în
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
narative disparate. Două direcții principale coagulează lumea Cuțaridei. Una ține de cârciumarul Stere. Prin el și ceilalți negustori ne facem o idee despre profitorii de pe urma sărăciei generale și evoluția lor capitalistă. Cealaltă direcție epică îl are ca protagonist pe Bozoncea, stăpânul hoților, îndrăgostit de Didina. Rivalitățile mocnite îi vor aduce în cele din urmă detronarea, moartea și furtul iubitei. Lumea stabilă a săracilor și a negustorilor este alternată cu lumea mobilă și violentă a hoților. Groapa iese în epoca postbelică, nu
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
observație la un preadolescent de unsprezece ani! Am rătăcit, în schimb, aproape numaidecât după primire, o teză la limba latină la care luasem nota doi minus. Să nu le fi pomenit acum, s-ar fi scufundat pentru eternitate în neant. Stăpân pe nota lui, profesorul trecea prin viață senin și imperturbabil. Generații de elevi ai săi, ajunși pe posturi însemnate, lăcrimau, amintindu-și-l. (Se făcea rar operații pe ochi.) Salarizarea - vai, capitolul nu poate fi evitat - era de așa natură
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
față de propriul eșec, aceeași goană după țapi ispășitori, aceeași pierdere a simțului realității, aceeași nevoie de răz-bu-nare, aceeași obsesie a virilității, același sentiment compensator de superioritate, fuziunea distrugerii și a autodistrugerii, și dorința compulsivă de a ajunge, prin escaladarea terorii, stăpîn peste viața celorlalți și peste propria moarte." (p. 75) Conștiința unui asemenea perdant e chinuită de o frustrare cu neputință de alinat. El suferă din cauza unui rău pe care presimte că nu-l poate înlătura, și anume din cauza certitudinii că
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
niciodată. Alain Besançon scrie mult și cel mai adesea fără perdea, și pe deasupra mai ține și conferințe în care repetă neobosit ceea ce îndrăznise să pună pe hîrtie. Iar dacă nu ar avea tonul revoltător de echilibrat al unui om perfect stăpîn pe ceea ce spune, și dacă nu ar fi ghidat de un impecabil simț al măsurii, simț grație căruia Besançon știe să-și amestece perfect adevărurile incomode cu un număr egal de poncife care, convenționale fiind, adorm vigilența supraveghetorilor ideologici ai
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
descurajat") este resortul ascuns al voinței de a învinge, baza strategică, "nimicul" de la care se poate visa "totul"; soluția sinuciderii ori strigătul deznădejdii nu sînt decît expresii ale crizei de autoritate, ale fascinației de a stăpîni planul social: "tonul de stăpîn" pe care și-l impune în relațiile cu ceilalți ("trebuie să arăt din prima clipă că sunt periculos, nu cînd totul e iremediabil"), ambiția de a forma tineri, de a deveni lider al unei "opoziții", al unei grupări care să
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
un intelectual, autor de cărți - în domeniul relațiilor internaționale, pentru care mă pregătisem eu în anii de facultate. Simona, dulce doamnă și distins istoric literar care, printre altele, valorifică opera lui Șerban Cioculescu, începe să marcheze puncte deasupra soțului și stăpânului ei. Iar fiica mea Ilinca posedă un admirabil armăsar arab, unde dorința de a avea un cal mi-a mistuit copilăria. Acum merg la grajduri cu morcovi, dau unul Shaghiei, calul Ilinchii, alt morcov calului doamnei Băsescu săltăreț prin preajmă
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Pavel Șușară Stăpînul cîinilor săi se numea o expoziție pe care sculptorul Gheorghe Marcu a deschis-o, cu mai mulți ani în urmă, la Galeria Simeza. Deși în mod curent este lipsit de semnificație, oscilînd între cochetărie și provocare, titlul are, de data
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
prizonierul docil. în versiunea propusă aici de scriitorul Tom Lanoye și pusă în scenă de Guy Cassiers, militantul comunist care a fost exclus de către naziști revine în teatru, după război, ca nou responsabil politic ce-și exprimă exigențele estetice ca stăpînii de altădată. Ele rămîn aceleași, pentru a le satisface supunerea de rigoare. Și totul se termină în ceață, avîndu-l în centru pe marele actor, Mefisto for ever, Mefisto pentru totdeauna, spirit al răului sfîșiat și incapabil să repete altceva decît
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
mai puțin benefică pentru marele sultan. În anul 1400 izbucnește conflictul cu Timur Lenk, marele conducător Mongol. Conflictul s-a datorat tendințelor expansioniste ale hanului Timur, pe care Baiazid nu le putea accepta, orgoliul său nemăsurat, impunându-l ca singur stăpân al Europei sud-estice și Asiei. După ce Timur Lenk a cucerit Siria, acesta a impus lui Baiazid anumite lucruri. Printre aceste, amintim retrocedarea cetății Kemah, să accepte purtarea brâului și a căciulii ( de fapt, supunerea). Sfătuit de Candarli Ali pașa, care
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
fie dată în grija unor ciobani. Mentalitatea devălmașă și egalitară își face simțită prezența și în stabilirea regulii de distribuire a produselor lactate obținute de la turma comună. Procedeul de împărțire a beneficiilor constă în faptul că, „de față fiind toți stăpânii de oi care și-au dat oile la stâna comună, se face o mulsoare controlată, constatându se care e producția de lapte a fiecărei oi în parte. Proporția deținută de fiecare oaie în totalul laptelui cules se consideră a fi
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
mi-am simțit marginea de ființă a luminii, hotarul întunecat al orbirii lunecând ușor de pe mine, ca o coajă ce mă năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al meu, era mângâierea unui nume ce-și regăsise stăpânul. răsuflarea lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă, pe care, iată, și-l îngăduia, în nemăsurata lui neodihnă. arhanghelul gabriel m-a luat de mână și mi-a rânduit ochii asemeni unor faguri în care, nestingherită, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mai puternic decât noi pentru că deja străin de noi, autonom într-un imaginar care confecționează, aici jos, realitatea. Pe cerul fiecăruia stă ca un zeu fără nuanțe, fără morală, locuit doar de fanatismul care l-a creat. Progenitură ideală, e stăpân pe fiecare dintre noi și va supraviețui tuturor nevrozelor pe care le trăim încercând să devenim aidoma lui. După ce vom crăpa, în amintirea celorlalți va rămâne el și nu noi, va rămâne partea de impostură absolută a fiecăruia, „adevărul“... Cine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]