12,817 matches
-
ar avea alte sentimente ar putea să păstreze cucerirea, stabilind garnizoane puternice în principalele puncte ale țării respective și lăsînd, astfel, poporul să se bucure de toată libertatea. Nesăbuiți cum sîntem, vrem să cucerim totul, ca și cum am avea timpul să stăpînim totul, ca și cum viața noastră ar fi fără sfîrșit; timpul se scurge însă prea repede și adesea, cînd gîndești că nu lucrezi decît pentru tine, nu lucrezi de fapt decît pentru succesori nedemni sau ingrați. CAPITOLUL VI [Despre statele noi, pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a masacrat pe elvețienii Papei, din răzbunare pentru cei cîțiva elvețieni care-i aduseseră o ofensă mamei sale. I-a ruinat pe cardinali și pe oamenii bogați pentru a-și satisface cupiditatea. A smuls Romagna ducelui de Urbino, care o stăpînea, și puse să fie omorît temutul Dorco, ajutorul lui. I-a asasinat, printr-o trădare oribilă, pe prinții care i se păreau că duc o viață contrară propriilor sale interese. A pus să fie înecată o doamnă din Veneția, de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
deposedase de averi, pentru ca noul papă să nu se servească de ei împotriva lui. Vedeți cascada crimei? Pentru a ține piept cheltuielilor, risipei, trebuie să dispui de averi; pentru a le avea trebuie să-i deposedezi pe cei care le stăpînesc, iar pentru a te bucura de ele în siguranță trebuie să-i extermini raționamentul este același cu al tîlharilor de drumul mare. Pentru a otrăvi niște cardinali, Borgia îi invită să ia masa la tatăl lui: Papa și cu el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
majoritatea oamenilor sînt porniți către ingratitudine, cameleonism, disimulare, lașitate și avariție; iubirea este o legătură care obligă, pe care răutatea și josnicia omenească au făcut-o foarte fragilă; în timp ce teama de pedepasă asigură mult mai bine supunerea oamenilor; oamenii sînt stăpîni pe bunăvoința lor, dar nu-și pot stăpîni frica; un principe prudent va depinde mai mult de el decît de ceilalți. Nu spun că nu există oameni ingrați și prefăcuți pe lumea asta; nu neg faptul că severitatea este uneori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lașitate și avariție; iubirea este o legătură care obligă, pe care răutatea și josnicia omenească au făcut-o foarte fragilă; în timp ce teama de pedepasă asigură mult mai bine supunerea oamenilor; oamenii sînt stăpîni pe bunăvoința lor, dar nu-și pot stăpîni frica; un principe prudent va depinde mai mult de el decît de ceilalți. Nu spun că nu există oameni ingrați și prefăcuți pe lumea asta; nu neg faptul că severitatea este uneori foarte utilă; dar susțin că un rege a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
țările nordice, ale goților și vandalilor, care au invadat atît de des țările meridionale. În timpurile vechi nu se cunoșteau, dintre ocupații, în Suedia, Danemarca, și în cea mai mare parte a Germaniei, decît agricultura și vînătoarea; pămînturile arabile erau stăpînite de un anumit număr de proprietari, care le cultivau și care se puteau hrăni de pe urma lor. Dar cum rasa umană a fost dintotdeauna foarte fecundă în aceste climate reci, se întîmplă că existau de două ori mai mulți locuitori decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
toate acțiunile strălucite și vioaie, ca și prin resursele obținute din cuceriri. Dacă, în anul 1704, Principele Elector al Bavariei și mareșalul de Talleyrand n-ar fi ieșit din Bavaria ca să înainteze pînă la Blenheim și Hoghstet, ar fi rămas stăpîni pe întreaga Suabie, căci armata aliaților, neputînd subzista în Bavaria din lipsă de hrană, ar fi fost obligată să se retragă spre Main și să se despartă. Fu, deci, o lipsă de circumspecție care s-ar fi impus în acel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au încheiat în acest mod, fără știrea Imperiului și a Puterilor Maritime: înțelegerea s-a făcut la un conte*, ale cărui pămînturi se află pe malul Rhinului. Victor Amedée, principele cel mai abil și cel mai prefăcut din vremea sa, stăpînea mai bine ca oricine arta de a-și disimula planurile. Europa a fost înșelată de mai multe ori de rafinamentul vicleniilor sale; printre altele, atunci cînd mareșalul de Catinat, în haine de călugăr și sub pretextul că lucrează la salvarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceasta, mai puțin drepte. Cînd grandoarea excesivă a unei Puteri este gata să se reverse și amenință să înghită lumea, este prudent să-i opui diguri și să oprești cursul furtunos al unui torent, atîta timp cît îl mai poți stăpîni. Vezi că se adună nori, se apropie furtuna, fulgerele o vestesc. Suveranul pe care acel pericol îl amenință, neputînd face față singur vijeliei, se va uni, dacă este înțelept, cu toți aceia pe care același pericol îi pune în aceeași
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
precoce a fertilității. Să amintim în mod special "prefeminismul" prețioaselor 2 din secolul al XVII-lea (transformarea mentalităților și atitudinilor feminine), individualismul filosofic, politic și economic care s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea (pretenția individului de a-și stăpâni propriul destin și propria sa descendență), diversele opțiuni juridice și instituționale care au marcat trecerea de la secolul al XVIII-lea la secolul al XIX-lea (Codul lui Napoleon și eliminarea dreptului primului născut, ceea ce implica un risc de fărâmițare a
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
randamentele asociate cu investiția în capitalul uman, familiile preferă calitatea copiilor (regim de creștere modern). Creșterea capitalului uman suscită o creștere mai mare a progresului tehnic ce mărește, la rândul său, randamentul educației. O dinamică înțeleaptă bazată pe o fertilitate stăpânită duce la o creștere regulată (Galor și Weil, 2000). În rezumat, declinul fertilității pe termen lung și creșterea capitalului uman (copii de calitate) în economiile dezvoltate se explică prin schimbările de prețuri relative induse de o creștere a costului timpului
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
competitivității firmelor. Creșterea cotizațiilor patronilor apasă asupra costului muncii, iar factorul capital este mai sensibil la diferențialul de răspundere fiscală. Pe lângă asta, Uniunea economică și monetară impune o politică de ortodoxie bugetară autorităților naționale care trebuie de acum înainte să stăpânească cheltuielile publice. Or, ceea ce crește cel mai rapid sunt cheltuielile sociale și, printre ele, cheltuielile cu pensiile. Deschiderea economiilor și corolarul ei, integrarea piețelor financiare, fac sistemul prin repartiție prost adaptat constrângerilor și oportunităților lumii actuale. Mișcările internaționale de capitaluri
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
asupra cheltuielilor de sănătate cere numeroase precauții. Îmbătrânirea nu duce în mod mecanic la o creștere a acestor cheltuieli. A anticipa sarcinile de sănătate este un lucru complex căci asta face să intervină un număr important de factori imposibil de stăpânit. Pragul de intrare în sânul bătrâneții este împins fără încetare din cauza ameliorării stării de sănătate a celor trecuți de 60 de ani. Problema de a ști dacă această ameliorare se explică prin cheltuielile de sănătate angajate în trecut nu este
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
În regimul absenței vederii. Dar se intră și În labirintul imaginației orbilor și al felului lor de a visa, se urcă În acest turn al sensurilor lui Babel și se iese pe scara de incendiu. Apoi, nu m-am putut stăpîni să nu scriu romanul Demonul confesiunii, foarte probabil primul din literatura română redactat cu ajutorul unei voci electronice, povestire În care apare ca personaj secundar, Însă cu suficient rol catalizator, orbul Andrei Cuc. — Bine-ai venit, măi Andrei Cuc, mă Întîmpină
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rușii, iar acum vin peste Ardeal. Frontiera era păzită de regimente de grăniceri În rîndurile cărora mulți erau români. Soldații au Început să dezerteze pe capete. S-a pornit o debandadă de bătălie pierdută pe care n-o mai putea stăpîni nimeni. Unii se bucurau că vine sfîrșitul războiului, alții se văicăreau că-i vor jupui rușii. Deportații la muncă au Început să evadeze. Costin printre primii. Valeriu Ruba a rămas mai la urmă, reținut de reputația lui de căpetenie a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
războiului, explozia unei mine lunguiețe și lucitoare, numai bună de dat de-a dura pe cîmp ca o jucărie mult dorită de copiii păzitori de capre. Cu urechile și cu cele cinci degete de la mîna stîngă neatinse, a ajuns să stăpînească trompeta ca un vraci și să conducă o formație de estradă la București. Orb și ciung cum era, pe la Începutul anilor ’, a forțat gratiile Cortinei de Fier și a aterizat În cele din urmă În Statele Unite. Acolo, alte cortine, alte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au trecut pe lîngă mine un bărbat și o femeie, s-au oprit la vreo doi metri și s-au pus pe șușotit. Să fie el?... Să nu fie?... Se uitau insistent și vorbeau despre mine. Mă recunoscuseră, dar erau stăpîniți de stinghereală, nu știau cum ar trebui să mă abordeze. Nici eu nu-i Încurajam. Bărbatul și-a dres vocea, credeam că va Îndrăz ni. Dar nu. Au mai șopotit Între ei și s-au Îndepărtat. Cam În același loc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
arăt mai neatîrnat de timpuri, căci găleata cu apă Înghețată a moșului Costin, oricît aș fi Înjurat-o, nimerise În plin și mă trezise din visare. M-am pus cu burta pe carte. Mi-am activat franceza pe care o stăpîneam destul de bine și am Învățat singur engleza. La școală nu o studiam. Refăceam astfel punțile cu instructajele mamei Floare și am putut să mă prezint la examene la franceză și engleză. Moșu’ Ioan n-a apucat să mă vadă. La
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
secolul al XIII-lea), Maria Magdalena aparținea unei familii înstărite. Tatăl ei se numea Syrus, iar mama Eucharia. Era sora lui Lazăr și a Martei. Maria Magdalena era proprietara unui castel din Magdala; Marta deținea casa din Betania, iar Lazăr stăpânea o bună parte din Ierusalim. Scăldându-se în bani, tânăra aristocrată ducea o viață de plăcere și desfrâu, până când Îl întâlnește pe Isus, care o convertește. Extraordinara ei poveste începe însă după înălțarea la cer a Domnului. Împreună cu fratele, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a păcătui”. Substantivul hamartia („păcat”, „greșeală”) apare de șaizeci de ori la Pavel. Hamartia denumește păcatul universal, comun tuturor indivizilor (Rom. 3,23; 7,14; Gal. 3,22). Omul se află hyph’ hamartian („sub păcat”); în același sens, „păcatul îi stăpânește (basileuein) pe oameni”. Hamartia se asociază cu: - blasphemia, hulirea, luarea în deșert a lui Dumnezeu; - apate, „rătăcirea”, „înșelarea” (Evr. 3,13); - epithymia, „pofta egoistă, înclinația spre lucruri pernicioase” (Iacob 1,15); - anomia, „fărădelegea”; păcatul presupune transgresarea unor norme divine (1Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dispară de pe fața pământului?! („Acum e momentul să plângi, acum plângem cu toții; și să te întristezi, căci toți suntem triști; dar tu, tu ești tristă din cauza morții unui singur fiu!” (X, 8). Mustrarea profetului se încheie într-o notă stoică: „Stăpânește-ți durerea și îndură pacostea cu curaj!” (X, 15). Cum femeia nici nu vrea să audă de întoarcerea acasă, lângă bărbatul ei, Ezdra își reia discursul, adâncind și mai mult prăpastia între nenorocirea unei singure persoane și aceea a unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ochii autorului, primele cinci ceruri au o structură asimetrică. Norelli observă cu justețe: „Opoziția și dezechilibrul dreapta-stânga introduc un element de imperfecțiune în primele cinci ceruri, care, deși credincioase lui Dumnezeu, sunt inferioare celorlalte două, din cauza proximității lor cu lumea stăpânită de eroare”127. Cu fiecare cer, chipul lui Isaia se schimbă; mai precis, „slava chipului” său sporește pe măsură ce se apropie de punctul final (6,25). Ultimele două ceruri, al șaselea și al șaptelea, sunt precedate de două zone de „aer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se născuseră și din simplitatea strămoșilor lor.” Acest eveniment a antrenat o serie de catastrofe de ordin psihologic și ontologic. Fiii lui Seth au uitat atunci foarte repede uera physicae philosophiae disciplina moștenită de la strămoși, cunoaștere pe care Adam o stăpânea într-un mod cu totul firesc. Această uitare a fost însoțită de o reconvertire a „științei naturale” spre scopuri cu totul profane: „El (neamul decăzut al lui Seth) institui cu nerușinare arta ciudată a farmecelor, a miracolelor și practicile superstițioase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a lui Barnabeu, citată adineauri, vede în figura dreptului legat fedeleș o profeție a Patimilor Mântuitorului (capitolele VI și VII). - Un ultim caz, Proverbe 3,18. Biblia românească (după TM): „Pom al vieții este ea șînțelepciuneaț pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiți”. LXX: „Pom al vieții este ea pentru toți cei ce o stăpânesc și de nezdruncinat pentru cei care se sprijină pe ea ca pe Domnul”. Varianta Septuagintei se întâlnește ca atare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ultim caz, Proverbe 3,18. Biblia românească (după TM): „Pom al vieții este ea șînțelepciuneaț pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiți”. LXX: „Pom al vieții este ea pentru toți cei ce o stăpânesc și de nezdruncinat pentru cei care se sprijină pe ea ca pe Domnul”. Varianta Septuagintei se întâlnește ca atare la Origen și la Grigore de Nyssa. De altfel, Origen atribuie frecvent numele (epinoia) de „Înțelepciune” lui Isus. Fragmentul respectiv leagă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]