12,786 matches
-
social, animalul politic a Învins omul natural... biruință tristă și costistitoare... nimeni nu vrea să vadă cât de scump plătim această victorie inutilă, acest triumf mai păgubos decât toate Înfrângerile la un loc... când Dumnezeu i-a dat omului În stăpânire viageră Pământul, Adam și Eva erau hărăziți nemuririi, aveau legământ cu eternitatea și se măsurau cu nesfârșitul; după ce s-a supărat pe ingratitudinea, neascultarea ori, poate, pe insurgența lor de neînțeles și le-a tăiat macaroana veșniciei, ca unor nerecunoscători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atunci, cum era posibil să-și compromită astfel condiția, cum se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a ideii de rău Împins la extrem din rațiuni de exacerbare a contrastului cu orizontul comun de așteptare. Din asocierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În sinea ei, păstra speranța că totuși nu m-a dus mintea să deduc ce era de dedus, iar asta Îmi părea o insultă de neiertat la adresa inteligenței mele. Am admirat Încă o dată - destul de iritat, Între noi fie vorba - teribila stăpânire de sine a acestei Eveline Fontaine, indiferent ce era În realitate: un psiholog redutabil sau un agent Interpol bine antrenat. Nimic din figura ori din comportamentul ei nu trăda nici cea mai ușoară neliniște sau preocupare legată de iminenta demascare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu poate fi o democrație care să-ți arate dumitale de ce ți-a lăsat fata să fugă în lume cu unul, când dumneata țineai fata în beci cu napii. Păi napi îi trebuiau fetei? Și-apoi, dintre toate formele de stăpânire pe care le-a lăsat oamenilor, începând cu grecii care nu credeau în El și terminând cu noi care îi admirăm pe greci, lui Dumnezeu îi displace cel mai mult democrația. Nu că n-ar fi El drept, cinstit, bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pline cu rațe. Tot acolo își avea sălașul și câinele. Uitându-se mai cu atenție, Barzovie-Vodă regretă imediat că romanii se rătăciseră atât de iute în sudul Dunării, nepermițând vespasienelor intrarea lor irezistibilă spre Nord. Natura urma să rezolve ceea ce stăpânirea romană n-apucase să împământenească. între timp, nevasta creștinului, Știucî, pusese un ceaun pe foc și-i invită pe înalții oaspeți moldoveni să ia loc acolo afară, pe niște scăunele nu tocmai frumos lucrate, dar de o mare stabilitate. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doi oameni nu era un lucru lipsit de însemnătate, ca astăzi. Nesiguranța zilei de mâine, iscoadele turcești prezente peste tot, resentimentele ținuturilor mai mici care n-ajunseseră încă state mici, teama că puteai fi săltat în orice moment de o stăpânire despotică - toate acestea împrumutau unei tăceri valențe deosebit de interesante. Și deși vasul plutea lin, economicos, pe Dunăre la vale, deși ziua era luminoasă, caldă, deși păreau a se înțelege bine, tăcerea ivită brusc strecurase între bunul Metodiu și negustorul Georgios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
enorm. Nu mai vorbesc că e sănătos tun, cu un stomac de fier, în stare să înghită orice. Și nu numai bizantinul, dar și ceilalți: e o adevărată plăcere și un motiv de mândrie ca după numai două veacuri de stăpânire să vezi uitându-te în jur bulgari spătoși, valahi falnici, croați îndesați, ruși voinici, ucrainieni încruntați, polaci curajoși. Și toate astea din cauza noastră. însă vedeți, la asta nu se gândește nimeni. Toți se tem pentru niște amărâte de pungi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aranja ținuta, iataganul. Pe maluri se zărea forfota obișnuită într-un asemenea oraș la acel ceas al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire, negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bărbați și femei în pragul agoniei, și ar fi fost de ajuns să sufle ca să stingă flăcăruia atâtor vieți firave dar s-a mulțumit să se așeze și să observe, ca și cum căldura înăbușitoare și lenea ar fi pus dintr-odată stăpânire pe sufletul ei. Câți ani a fost în stare Moartea să stea așezată la picioarele patului unui biet muribund? De câte ori s-a făcut că nu-i aude pe cei care o chemau ca singura soluție pentru a pune capăt suferințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
amețească. Și acum, spuneți-mi... - zise Gacel Sayah, care se străduia să fie cât mai precaut, dar era ros de curiozitate. Unde vă duceți atât de grăbiți în plin deșert? — La Cairo. Se lăsă o liniște apăsătoare, căci neîncrederea pusese stăpânire pe toți cei de față, cu excepția, bineînțeles, a celor doi francezi. — La Cairo? repetă Aisha cu un firișor de voce. Dar Cairo nu este un oraș mare, departe, în străinătate? — Ba da, este capitala Egiptului. — Și mergeți cu mașina până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că ceea ce se întâmplase putea fi altceva decât un coșmar; de îndată ce mașina ce se îndepărtase pe urmele celei dinainte dispăru, Gacel se apropie de un palmier și își sprijini fruntea de el, străduindu-se să-și potolească furia care pusese stăpânire pe el. Se ruga lui Allah să-i dea cumpătare, deoarece nu se simțea în stare să-și pună gândurile în ordine, sau cerându-i, poate, să-l lămurească din cauza cărui capriciu îngăduise să se întâmple așa ceva. El era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
le permitea celor din interior să urmărească tot ce se petrecea în afară. Căldura era sufocantă și aerul aproape de nerespirat, dar un locuitor al Saharei era obișnuit de mic copil cu așa ceva. Se așeză și așteptă. Din nou, răbdarea puse stăpânire pe toată ființa lui. Soarele lumina tabăra pustie. Se scurseră mai multe ore. Căldura era tot mai mare. În cele din urmă, auzi un zumzet îndepărtat. Venea dinspre sud-est, dar, oricât de mult își ascuți privirea, nu zări nici un vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să dea peste o bucată de stâncă cenușie ieșită din nisip de care se izbi cu piciorul, ce i se fractură într-o mulțime de locuri. Își pierdu cunoștința și vântul harmattan, care sufla din ce în ce mai tare pe măsură ce se înnopta, puse stăpânire pe mătasea de culoarea închisă a parapantei și, parcă jucându-se cu el, îl târî ca pe o marionetă de-a lungul întinderii de pământ ca, până la urmă, să-l izbească cu capul de o piatră enormă. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
într-un roșu palid, ca de sânge amestecat cu apă, și s-ar fi putut crede că roșul acela estompa fără stridențe restul culorilor, deoarece în trecere le transforma una după alta într-o infinită gamă de cenușiuri ce puneau stăpânire pe lume ca niște paladini și căpetenii de oști ale adevăratului lor domn și stăpân, negrul, ale cărui armate își fluturau deja stindardele în zare. Milioane de țânțari se înălțau dintr-o foarte veche salină ce se profila spre nord-est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fie în stare să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat și care e cauza acelui imens vacarm. Regulile unei lumi ce se conducea de veacuri după niște norme foarte stricte se dăduseră cu totul peste cap. În zori, pacea pusese stăpânire din nou pe insulița de pietre negre împrăștiate într-o mare de nisip roșiatic. Bruno Serafian numără pierderile și constată cu uimire că, în ciuda celor întâmplate și a faptului că cele două grupuri reușiseră să stabilească contactul strângând cleștele, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pistă înainte, încrucișându-și degetele și rugându-se ca nisipul care încă mai plutea în aer să nu blocheze filtrele de aer. După aceea se pierdu din vedere, zburând foarte sus, în direcția îndepărtatei și mereu convulsionatei Angola. Tăcerea puse stăpânire din nou pe acel colț uitat din deșert. Când zgomotul motoarelor se îndepărtă definitiv, Bruno Serafian își sprijini capul pe genunchi și, pentru prima dată după foarte mulți ani, plânse încet. Nu simțea nici cea mai mică afecțiune pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zile stranii, care i-au pus la încercare tăria de caracter, fără altă companie decât duhoarea hoiturilor, ce dispăru doar când șacalii înfometați sfârșiră până și ultimul os; și atunci vulturii se pierdură în depărtare și o pustietate absolută puse stăpânire încă o dată pe masivul stâncos. În sfârșit, când se aștepta cel mai puțin, silueta subțire a tuaregului se profilă pe cer. — Metulem, metulem... - îl salută. Cum te simți? — Cât pe ce să înnebunesc. Unde ai fost? — Am dormit. — Trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
va pluti pururi între cer și pământ și poate că nici nu se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos avort“. După cum am mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă, iar rugina a pus stăpânire peste fluierul ei. Trupul și arma putrezeau laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum i se cuvenea unui luptător adevărat. Cu el să fugărească îngerașii care se pișau pe ei. Iar dacă se întâlnește cu diavolii, atunci Domnul e nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
începuse să se intereseze de cărți în loc să mai bea, pretinzând că cititul vindecă de alcoolism și chiar de fumat, amândouă viciile neputând să transgreseze banalitatea cotidiană cum o făceau cu suplețe, firesc, cuvintele, adică vocile din limba scrisă. Frații puseseră stăpânire pe anticariat de când Natanael începuse să studieze teologia. În scurt timp reușise să-și ia doctoratul și scrisul cărților devenise preocuparea principală a vieții sale. Dar reușita a tot ce făcea erau fructele unei intense activități de care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
parfum o lua în sus și se oprea atât de brusc, încât aveai senzația că inima îți zboară și apoi cade la locul ei abia după un timp. Imediat ce subreta deschidea ușa uriașă, albă și lăcuită, imediat ce mă luau în stăpânire liniștea și parfumul acestei locuințe foarte mari și foarte scumpe, Stein îmi venea în întâmpinare cu o grabă aferată. Prinzându-mă de mână, mă ducea repede la el în cameră, unde începea să caute înfrigurat prin buzunarele costumelor din dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un caracter din ce în ce mai amenințător. Nu știu, sporirea dozei sau organismul dezechilibrat, sau amândouă împreună au fost cauza faptului că învelișul exterior pe care-l dobândea fericirea mea de cocainoman devenea din ce în ce mai amenințător. La o oră după ce luam prima doză, puneau stăpânire pe mine tot felul de manii stranii. Câteodată mă apuca mania căutatului; când se golea cutia de chibrituri, începeam să caut chibriturile, mutând din loc mobila, trăgând sertarele de la masă; deși știam că în cameră nu mai sunt nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se golea cutia de chibrituri, începeam să caut chibriturile, mutând din loc mobila, trăgând sertarele de la masă; deși știam că în cameră nu mai sunt nici un fel de chibrite, le căutam fericit ceasuri întregi, fără pauză; altădată, mă lua în stăpânire o spaimă obscură, o spaimă care creștea pentru că eu însumi nu știam de ce sau de cine mă tem; atunci, sub imperiul unei spaime animalice, stăteam ceasuri întregi pe vine lângă ușă, sfâșiat între dorința insuportabilă de a priza din cocaina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
priza din cocaina pe care o lăsasem pe divan și conștiința pericolului la care mă supun dacă las ușa fără supraveghere, fie și pentru o clipă. Uneori - și acest lucru intervenea din ce în ce mai des în ultimul timp, toate maniile amintite puneau stăpânire pe mine în același timp și atunci nervii mi se încordau dincolo de pragul suportabilității. A venit și momentul (asta s-a întâmplat în plină noapte, când toți dormeau în casă și când păzeam ușa stând cu urechea lipită de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de un fleac. La început, n-am sesizat nimic deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine sentimente animalice, pline de ticăloșie (răutate, furie, cruzime). S-ar părea că nu-i nimic deosebit în faptul că aceste sentimente se succed rapid; în realitate, exact această alternanță nemotivată de sentimente m-a condus la întrebarea fatală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noimă prin pădure? Se îndepărtase mult de acesta? Nici nu mai știa în ce direcție trebuie să o apuce acum. În întuneric, nu mai avea habar unde este orașul. Simțea cum îl cuprinde un sentiment de neputință și disperarea punea stăpânire pe el. Pipăi cu palmele terenul de lângă el. Urca într-o pantă destul de abruptă undeva în spatele său. Asta însemna că probabil drumul se afla în direcția aceea. Încercă să se ridice în picioare dar tălpile îi alunecau pe frunzele ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]