4,267 matches
-
suspinurile scoase de ei împotriva celor ce-l apăsau și-i chinuiau. 19. Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decît părinții lor, ducîndu-se după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, și stăruiau în această purtare și împietrire. 20. Atunci Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Israel, și a zis: "Fiindcă neamul acesta a călcat legămîntul Meu pe care-l poruncisem părinților lor, și fiindcă n-au ascultat de glasul Meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fi al lui Frangoli, ci al ei “și eu am marturi oameni bătrâni care știu că lucu acela este drept a crâcimii și măcar că n-au fost îngrădit, dar s-au luat de cătră oamenii mei părale de la carăle ce stăruia pe dânsul cu făină de vânzare”. --D-apoi să vrem să plecăm de aici și n-om putea, fiindcă Curălarii nu ne lasă. --Ia să auzim noi cine e atât de cărpănos. --Îi “Anița, femeia lui Ștefan Zugravul” care la 15
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
privirea și memoria, dar, în final va rămâne îndrăgostit de Iașul nemuritoarelor zidiri. Culmea pe care este zidită Cetățuia atrage atenția. Peisajul este fermecător și odihnitor și prilejuiește sentimente alese și reflecții teologice, filosofice și istorice. În conștiința pelerinului va stărui ideea unui loc sfânt și încărcat de istorie. C. Negruzzi în scrisoarea a XIX-a dădea expresie gândurilor și sentimentelor care-l stăpâneau: „dacă te-ai întâmplat a fi vreodată, la apusul soarelui, pe dealul Cetățuii, într-o seară a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Moldovei. Pe la jumătatea veacului al XIX-lea rămânând în părăsire de călugări, toate s-au depărtat până la ruină. În această stare fiind, Noi Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, în dragostea și datoria ce avem pentru păstrarea vechilor așezăminte religioase, stăruit-am ca această Monastire să fie din nou deschisă cu călugări, ceea ce s-a și făcut în anul 1910, înzestrăndu-se cu 100 ha de pământ, de jur împrejurul dealului Cetățuia - care, să fie pentru lucru și să se împădurească, și o șosea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tot atât de bine se putea ca eu să vorbesc, eu să aud... Savurăm băutura pe îndelete. Bătrânul - se vede bine - este în al nouălea cer. Privește adesea spre ușița închisă, dincolo de care se află fostul lui ucenic. Un zâmbet luminos îi stăruie pe chip. Când vraja momentului s-a risipit, ne ridicăm - cu părere de rău parcă... Ei, acum mai merge să colindăm cele ulițe, fiule. Hai întâi să privim oleacă la palatul gospod și după aceea s-o luăm agale pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
involuntar. Nu era genul de Întrebare pe care să o pună Eliza, mai ales că știa deja că ieșeam des cu Victor. ― De parcă ai fii În necunoștință de cauză, am râs eu. ― Deci cu Victor...e totul bine, nu? a stăruit ea. Avea un ton ciudat, Îngrijorat și cu siguranță atipic. Am Întrebat-o ce era În neregulă. ― Nimic, a spus zâmbind. Doamne, de ce ar fi ceva În neregulă? M-am grăbit să Îi zic că nu o cred, dar mia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe zi!" 14. Împăratul s-a mîhnit foarte mult cînd a auzit lucrul acesta; s-a gîndit cum ar putea să scape pe Daniel, și pînă la asfințitul soarelui s-a trudit să-l scape. 15. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat, și i-au zis: "Să știi, împărate, că, după legea Mezilor și Perșilor, orice oprire sau orice poruncă, întărită de împărat, nu se poate schimba!" 16. Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel, și să-l arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
poate fi asta?” - m-am întrebat nedumerit. Am căutat alt punct din fața mea... Un perete... cel dintre ferestre îmi oprea bătaia privirii. Abia atunci mi-am dat seama că o rază de soare furișată printre frunzele nucului din grădină îmi stăruia în ochi... Asta însemna că soarele a ajuns deja cam la două suliți pe cer!... Am sărit repede din crivat și, până să-mi pun așternutul în ordine, bătrânul a și apărut în prag, purtând în mâini gustarea de dimineață
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ce-n codru nu are căutare Și gîndu' acesta nu mă lasă. Robert Frost Popas lîng-o p\dure într-o sear\ cu ninsoare Eu știu pădurea cine-o stăpînește, În sat el însă locuiește Și nu va ști c-am stăruit Să văd aici cum fulguiește. Căluțul meu poate-i uimit Ca-n loc pustiu noi ne-am oprit Aici copaci, pe lac polei În neagră noapte-a anului murit. El sună scurt din zurgalăi Să-ntrebe: nu-i greșeală, măi
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
-l născuse lui David nevasta lui Urie, și a fost greu bolnav. 16. David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil, și a postit și cînd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pămînt. 17. Bătrînii casei au stăruit de el să se scoale de la pămînt; dar n-a voit, și n-a mîncat nimic cu ei. 18. A șaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
la împărat, și a zis: "Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău." 25. Și împăratul a zis lui Absalom: Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu." Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă, și l-a binecuvîntat. 26. Absalom a zis: Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi." Împăratul i-a răspuns: "Pentru ce să vină el cu tine?" 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
zis împăratului: "Domnul, Dumnezeul tău, să facă poporul de o sută de ori mai mare și împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?" 4. Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab și căpeteniilor oștirii; și Ioab și căpeteniile oștirii au plecat de la împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel. 5. Au trecut Iordanul, și au tăbărît la Aroer, la dreapta cetății care este în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
astfel de decizii se hotărâseră să mă lase să încerc să studiez psihologia. în ziua în care am primit vestea asta, am dansat.) —O să stai cu Brigit? m-a întrebat mama îngrijorată. Nu. — Dar te-ai împăcat cu ea, a stăruit mama. —Știu. Dar n-ar fi convenabil. Eram destul de sigură că Brigit m-ar fi lăsat să dorm pe canapea, dar mi-ar fi fost greu să stau în apartamentul ăla pe post de oaspete pe termen scurt. în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
însă, care era complet lipsită de imaginație, trăia agitată în realitatea concretă. Se arunca asupra lucrurilor, a situațiilor, a prietenilor noi, a grupurilor și a evenimentelor cu o nepăsare nechibzuită, ce ascundea faptul că îi lipsea forța emoțională necesară să stăruie asupra vreunui lucru mai mult de o clipă. Iar acum, dându-se un pas înapoi de lângă vaza la care lucra, se lovi de cineva din spatele ei. Mă scuzați, vă rog, spuse ea, întorcându-se, și se trezi că privește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Pierduse ziarul, bineînțeles, dar reținuse numărul. Oare îl reținuse? Memoria lui Tolea era ca Tolea însuși. Doamna Veturia Gafton nu prea putea fi auzită și nici de văzut nu era ușor să fie văzută de către vecinul Vancea. Absența micuței doamne stăruia, ca o permanență codificată, tainică. Iar când apărea, în sfârșit, părea să contrazică magia prin care se întruchipase. O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A plecat! Parcă a plecat profesorul“. Cuvintele stăruiră mult în urma sa, înmulțindu-se, atrăgându-se în asocieri noi. „A luat scrisoarea? Parcă a luat scrisoarea, profesorul...“ Dacă țineai neapărat, puteai desluși și asemenea împerechere. Un susur, departe, aproape, greu de spus. Judecând după starea sa extremă, domnul profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
germanilor. La ora 21, postul de radio Berlin transmite propuneri, cu totul rezonabile, de altfel. Planul, se afirma în comunicatul german, fusese respins de polonezi. Dar polonezii nici nu văzuseră aceste propuneri...“ Degeaba încerca oratorul să vadă reacția auditoriului, degeaba stăruia colega Gina de la recepția hotelului TRANZIT să citească masca profesorului, vineri, la ora 11 și patruzeci și șase minute șase secunde, când Tolea rememora, preocupat, privind panoul cheilor din fața sa, secvențele ultimei întâlniri cu vecinul Gafton. Nimic, nimic, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
descopăr vâna de scriitor a lui Thomas Mann, numai o exaltare naivă de scriitor din secolul al XIX-lea; de altfel și nuvela e de tinerețe, de pe timpul Imperiului. După primul război mondial, sigur n-ar mai fi putut să stăruie tonul ăsta romantic la un german oricât de civilizat, scriind despre Italia. Pentru bunicu-meu, care ajunsese din Austro-Ungaria pe frontul italian și chiar în nord, unde se duce în vilegiatură A., Italia era o țară de pleșcari, de negustori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fată să-și rupă fașele. Păzește picioarele de elefant de parcă ar păzi viitorul fetei. Îi explică întruna fetei care plânge de ce trebuie să îndure durerea. Apoi, aceasta devine prea mult. Picioarele fetei s-au infectat. Mama varsă râuri de lacrimi. Stăruie, plânge, blestemă. Pe ea însăși. Pe bărbați. Întreabă de ce n-a avut un fiu. Îi spune fetei, iar și iar, că femeile sunt precum iarba, născute să fie călcate în picioare. E anul 1919. Provincia Shan-dong, China. Orașul e locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întoarcă, horărâtă să facă în așa fel încât să-l mulțumească. El o evită. Treptat, ea îi pricepu voința. Învață-mă cum să-ți fiu pe plac! Ea s-a mutat înapoi cu el, el a părăsit camera. Ea a stăruit ca el să-i ofere un motiv. El a inventat unul: Știi foarte puține despre marxism-leninism. Ea și-a notat cuvintele lui în carnețel și s-a urcat într-un tren care mergea în Rusia. O să fiu sută la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Pentru a demonstra că are o minte deschisă, soțul meu își asumă riscul și acceptă invitația lui Chiang la Chong-Qin, orașul-capitală al guvernului lui Chiang, în vederea unor negocieri de pace. Deși colegii și adjuncții săi bănuiesc o conspirație, soțul meu stăruie să meargă. Miezul verii în Chong-Qin e o saună. Având ca gazdă un diplomat american, Mao Zedong și Chiang Kai-shek dau mâna în fața aparatelor de fotografiat. Îndeplinesc apoi ceremonia semnării acordului. Mao e în uniforma lui de bumbac alb, lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
I s-a tras fața de tot. Are ochii galbeni din cauza icterului. I-a paralizat partea dreaptă a feței. Nu mai poate clipi din ochiul stâng. Are sânge în urină. Își pierde cunoștința întruna. Luați-vă la întrecere cu moartea, stăruie Doamna Mao. Trebuie să obținem mărturisirea lui. Trebuie să avem vocea lui pe bandă, înainte de a muri. Țineți minte, tovarășul președinte Mao așteaptă rezultate. Interogatoriul începe. Banda de înregistrare se învârte. Casetele sunt pline de țipete și urlete. Mărturisirea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vorbă, sunt doar prima fază a Încăpățânării sale. Christa știe că În faza următoare el ar putea izbucni, coleric, strigând, dând din mâini. Și totuși, nu renunță. Insistă: — Încă mai ai timp să renunți, spui că te simți rău... Christa stăruie mai departe, deși știe că nu mai are cum să Împiedice această călătorie, cu vocea asta, tot mai casantă, pe măsură ce Îmbătrânește, chiar mai repede decât el. În ciuda blazonului aristocratic și a diferenței de ani dintre ei, În ciuda orelor de gimnastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă mai bine pe solistă: rusoaica Mullova. Zâmbetul satisfăcut al Christei: știuse dinainte că are să se lovească de scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ba chiar, de vreo câteva ori, îi și respinsese avansurile, motivând că e prea stresat, prea obosit, că-i e prea cald sau prea frig. În toate aceste situații, Alison prefera să nu mai insiste. Asta cu excepția perioadelor fertile, când stăruia până când bărbatul ceda și-ajungeau la o partidă de sex de rutină. O dată sau de două ori chiar se certaseră din cauza asta. Alison îi atrăsese atenția că, dacă vor să facă un copil, atunci trebuie să facă și sex în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]