2,768 matches
-
anteturile și ștampilele ce le posedă susnumitul schit ca persoană juridică. Călugării aflați acolo au comentat asupra acestui eveniment, spunând cum că cele petrecute parvin din partea Bisericii Oficiale și că ridicarea ștampilelor înseamnă că cultul stilist este ca și desființat. Starețul M.N., care, după câteva ore, sosește din București la schit, obiectează secretarului care a predat ștampilele cât și pentru faptul cum că de ce nu a mai ștampilat un număr de hârtii albe cu care să mai poată face anumite servicii
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
pentru faptul cum că de ce nu a mai ștampilat un număr de hârtii albe cu care să mai poată face anumite servicii. Apoi despre comentariile ce le fac ceilalți călugări, cum că biserica oficială a intervenit la distrugerea stiliștilor, susnumitul stareț spune că nu este adevărat pentru faptul că biserica oficială și stilul vechi în fața comuniștilor sunt rău văzuți, dând totodată câteva probe, arătând cum că acum puțină vreme în urmă în București au fost arestați 30 de preoți și vreo
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
mijloacele necesare supravegherii și „educării“ lor. De fapt, ea este obligată de putere să se ocupe de toți acești păcă toși, dar nu primește și ajutorul necesar pentru o bună desfășurare a procesului de pedepsire și refacere morală. Arhimandritul Gheorghe, starețul mănăstirii Cernica, cere domnitoru lui Alexandru Moruzi (1793-1796) să numai trimită pe nimeni acolo la „popreală“, pentru „că nu este acel schitu destoinicu a-l avea întru pazacea cuviincioasă, ne având vrun în gră diș împrejur cu tărie de zid
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nu devine nici călugăr, deci nu poate fi integrat vieții monahale, nu este nici un simplu laic, ci doar un intrus impus schitului sau mănăstirii, o responsabilitate în plus care cere supraveghere, întreține re și „educare spirituală“. De multe ori, implicarea starețu lui se limitează numai la prima dintre atribuții, supraveghere, și lasă pe umerii familiei grija hranei zilnice, iar în ceea ce privește „reeducarea“, ea revine individului, izolat între pe re ții chi liei și obligat în acest mod să „mediteze“. Ro lul de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
un îndârjit susținător al monahismului. Ideea lui Vasile era că fiecare mănăstire ar trebui să reprezinte nu o simplă adunare de asceți, ci o comunitate reală, în care fiecare ar munci pentru bunăstarea tuturor, supunându-se el însuși ascultării unui stareț, care el însuși ar trebui să fie condus de o regulă fixă. „Pentru prima dată în istorie, cele trei virtuți fundamentale: sărăcia, castitatea și obedienta, erau formulate explicit”{\cîte 48}. Sfanțul Vasile nu a redactat reguli în sensul strict al
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
de obleț, rasol de raci, ciulama de lin, crap umplut cu nuci, șalău și somn prăjit", "ciorbă de somn, cu vestitul borș călugăresc", "friptură de miel" sunt ispitiți trimișii episcopiei din O ancheta (1964, 3-36); pentru a obține râvnita semnătură, starețul Procopie din Păcăința starețului își momește frații întru călugărie cu "icre de crap decorate cu măsline de cea mai bună calitate, cutii cu sardele de Lisa... Vine la rând ciorba de rață... ciulama de găină cu mămăliguță și felul al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
raci, ciulama de lin, crap umplut cu nuci, șalău și somn prăjit", "ciorbă de somn, cu vestitul borș călugăresc", "friptură de miel" sunt ispitiți trimișii episcopiei din O ancheta (1964, 3-36); pentru a obține râvnita semnătură, starețul Procopie din Păcăința starețului își momește frații întru călugărie cu "icre de crap decorate cu măsline de cea mai bună calitate, cutii cu sardele de Lisa... Vine la rând ciorba de rață... ciulama de găină cu mămăliguță și felul al treilea: câte un purceluș
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un sat vecin... despletită ca sfânta Vineri din basme, fără dinți, petecită și murdară era baba, la corp, ca și la vorbă" (1962, 85), care vine cu mare scandal la poarta mănăstirii să-și ceară plata pentru abuzul călugărului de la starețul mănăstirii însuși. Frecvența acestor scene (în proza de ficțiune, ca și în Amintiri) confirmă primatul materialității ca trăsătură esențială a universului monastic definit de Stănoiu. Consecința directă a unui asemenea accent axiologic este sentimentul valorizării superlative a lumii de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
hic et nunc. Aceste date aruncă în derizoriu orizontul eshatologic în care, prin proiectul ei fundamental, instituția mănăstirii e ancorată. Departe de a fi o împărăție a spiritului, aici se face apologia exteriorului și a libertăților sale. O anchetă, Păcăința starețului, Dragoste și smerenie, Jalba cuviosului Pitirim, Amintiri din mănăstire, Pustnicii de sub stâncă ș.a. ilustrează perfect această contradicție. Astfel, mănăstirea definește un spațiu insular în care desfătările trupului, tocmai pentru că sunt interzise, sunt devorate cu un plus de patimă. Proiectul duhovnicesc
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
totul a fost deja trăit, rare sunt situațiile în care această raportare-înapoi nu se realizează. Cuvântul naratorului însă lasă să se vadă caracterul de "joc" al acestor apropieri și, firește, miza "lumească" a comparației. De pildă, arhimandritul Procopie, din Pocăința starețului, știe foarte bine că pentru a înmuia inimile celor din consiliul mănăstiresc trebuie să spiritualizeze cumva atmosfera: "Iisus Christos, că a fost fiul lui Dumnezeu, și a spălat picioarele ucenicilor; fie-mi îngăduit și mie, un ticălos de stareț, să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Pocăința starețului, știe foarte bine că pentru a înmuia inimile celor din consiliul mănăstiresc trebuie să spiritualizeze cumva atmosfera: "Iisus Christos, că a fost fiul lui Dumnezeu, și a spălat picioarele ucenicilor; fie-mi îngăduit și mie, un ticălos de stareț, să umplu paharele unor bătrâni și preacuvioși duhovnici..." (p. 52). Iar când Pahomie, călugărul ciufut, se arată neîncrezător față de pocăința afișată de stareț, acesta din urmă găsește potrivit să rostească: "Nu s-au găsit chiar și în ceata ucenicilor unii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fost fiul lui Dumnezeu, și a spălat picioarele ucenicilor; fie-mi îngăduit și mie, un ticălos de stareț, să umplu paharele unor bătrâni și preacuvioși duhovnici..." (p. 52). Iar când Pahomie, călugărul ciufut, se arată neîncrezător față de pocăința afișată de stareț, acesta din urmă găsește potrivit să rostească: "Nu s-au găsit chiar și în ceata ucenicilor unii care să se îndoiască de dumnezeirea lui Iisus?" (1964, 55). Continuând să fie prudent și sceptic în fața vorbelor starețului, acesta din urmă pune
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
față de pocăința afișată de stareț, acesta din urmă găsește potrivit să rostească: "Nu s-au găsit chiar și în ceata ucenicilor unii care să se îndoiască de dumnezeirea lui Iisus?" (1964, 55). Continuând să fie prudent și sceptic în fața vorbelor starețului, acesta din urmă pune la încercare virtuțile gestului: "Părintele Procopie, ridicându-se de unde ședea se duse la el și-l sărută pe obraji". Replica vine tot în termenii istoriei biblice: "Sărutarea Iudei, rânji Pahomie, ștergându-și obrajii cu batista înmuiată
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cerut și luat 1 kg. brânză, vin și 100 de lei pentru ca să nu-i facă acte că i-a găsit 2 oameni la lucru, după care s’a dus la schitul de călugări Moreni să facă control și la întrebarea starețului Veniamin Ungureanu cine este, Zoița I. a strigat la stareț să umble încet cu el, că e om mare (adică bărbatu-său, Mihai! n.n.) și că-i ridică pe toți de la schit și-i duce din țară (sic! n.n
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lei pentru ca să nu-i facă acte că i-a găsit 2 oameni la lucru, după care s’a dus la schitul de călugări Moreni să facă control și la întrebarea starețului Veniamin Ungureanu cine este, Zoița I. a strigat la stareț să umble încet cu el, că e om mare (adică bărbatu-său, Mihai! n.n.) și că-i ridică pe toți de la schit și-i duce din țară (sic! n.n). Tot Mihai I. amenință populația să-i dea mai multe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
apă nicidecum zoi dela bucătărie. Apa care a fost vărsată a fost dela un cărător de apă care a alunecat pe gheață și a căzut jos”. Opinăm că, inspectorul Radu voia să scape, pur și simplu, de chiriaș. Protosinghelul Valerian, starețul Mănăstirii Dobrovăț din județul Vaslui (acum în jud. Iași) îl ruga pe primarul urbei, cu adresa nr.29/27 ianuarie 1940, să afișeze în locurile publice, intens circulate, un anunț de licitare a 4 hectare de pădure, proprietate a sfântului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
discursul religios al sacrului despiritualizat este un discurs ce vizează și respiritualizarea, reîmbrăcarea și revenirea în coordonatele firești al faptului religios. După șase ani de la evenimentul petrecut la mănăstirea Tanacu, primele indicii de revenire încep să apară în presă: "Fostul stareț de la Mănăstirea Tanacu, condamnat la șapte ani pentru uciderea unei măicuțe, are o mulțime de alte activități educative. Preotul Daniel Corogeanu își umple timpul după gratii pentru a nu se plictisi până în mai 2012, când va fi propus pentru eliberare
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Mănăstirea Tanacu, condamnat la șapte ani pentru uciderea unei măicuțe, are o mulțime de alte activități educative. Preotul Daniel Corogeanu își umple timpul după gratii pentru a nu se plictisi până în mai 2012, când va fi propus pentru eliberare condiționată. Starețul exorcist îi inițiază pe colegii de detenție în tainele alfabetului... "Din punctul nostru de vedere, în comparație cu alți deținuți, Daniel Petru Corogeanu a avut și are un comportament exemplar. El contribuie cu succes la influențarea morală pozitivă a celorlalți deținuți, prin
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Doamne, zorii noi îmi par străini, Născuți din întuneric mincinos?...” (întrebare naivă) Lecturând volumul Cântecul lebedei (Editura gunimea, Iași, 2011), cu certitudine putem afirma că poetul Dumitru Vacariu are forța și inteligența de a se detașa de fiorul nostalgic: „Sunt starețul zidurilor părăginite / și oficiez slujba ultimelor speranțe...”, vrând parcă să ne convingă... de prezența... ca o plutire de vis... a unui „freamăt de gânduri pe drumul tăcerii...”, pentru că visul alinător rămâne singura posibilitate de a deturna realul. în vis, prin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
toată haita după ea. Ei au ajuns cu bine, dar mânza... A plâns mult și de la o vreme nu a mai plâns ziua, doar noaptea, prin somn. Atunci doamna Ilinca, maică-sa, l-a dus la Mitropolie, unde era un stareț venit de pe undeva de la un schit din Oltenia. După ce i-a povestit durerea lui, starețul l-a mângâiat pe cap și i-a spus: ,,Înțeleg, înțeleg, ai pierdut ceva drag, uite, eu o să fac un acatist la icoana Sfântului Mina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la o vreme nu a mai plâns ziua, doar noaptea, prin somn. Atunci doamna Ilinca, maică-sa, l-a dus la Mitropolie, unde era un stareț venit de pe undeva de la un schit din Oltenia. După ce i-a povestit durerea lui, starețul l-a mângâiat pe cap și i-a spus: ,,Înțeleg, înțeleg, ai pierdut ceva drag, uite, eu o să fac un acatist la icoana Sfântului Mina - sfântul lucrurilor pierdute; o să mă rog pentru tine, robul lui Dumnezeu Mihail, dar iapa n-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
firavul diacon alerga ca un cățel în urma lui. A doua zi, 29 octombrie, în fața bisericii domnești cu hramul Bunei Vestiri, dis-de-dimineață, când încă nu se luminase de ziuă, începură să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții și arhimandriții de la mânăstirile din jur, de la Mărcuța, Plumbuita, Comana, Mărgineni și Snagov. O mulțime de bărbați îmbrăcați toți la fel, cu anterie negre din aba groasă, cu potcapuri negre, diferite după rangul călugăresc pe care-l dețineau. Erau aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schit, mă întreb dacă aveam loc toți în vârful stâncii. Jos se zbăteau apele Văii lui Coman și ale Dâmboviței, mai ții minte, neică Mihai? — Cum să nu?! Vă așezați voi fetele la rând să beți mai întâi agheasmă și starețul vă miruia și vă frângea bucățele de busuioc pe care le băgați în sân ca să aveți noroc la măritiș. Apoi ne așezam să mâncăm la umbră de fagi și, dacă nu ar fi fost sfinția sa, am fi ținut-o așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a lăsat pe perină și a adormit... Bat clopotele într-o dungă, au plecat călărași în toate părțile. Dar la schitul Grecenilor, la Balamuci, de ce s-or fi dus? I-a trimis vel logofătul Ștefan Cantacuzinul, finul măriei sale, să citească starețul de acolo dezlegare pentru nevastă-sa Păuna din neamul Grecenilor. Și să bată și acolo în inima Codrului clopotele... Ce-o fi avut Stanca doamna cu logofeteasa Păuna de a strigat-o în ceasul morții? „Păunițo, cu ce-ți greșii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
superiorului său. La ușă era cineva din rețea, așa că preafericitul Hrisant nu răspunse ci se ridică și deschise încetișor. În întunericul sălii distinse siluetele a doi bărbați și când ochii i se deprinseră cu întunericul îi recunoscu pe Ilarion Nicosios, starețul mânăstirii de pe insula Halki, unul din oamenii de încredere, și pe Anton Corai, strălucitul ucenic al lui Alexandru Mavrocordat, medic renumit în tot Istanbulul prin îndemânarea lui. Fără nici un cuvânt patriarhul le făcu semn și, abia după ce intrară, cei doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]