1,708 matches
-
chiar de aceia pe care îi avea în jurul lui, așa încît fu ucis de un centurion în mijlocul trupelor lui. Trebuie să observăm în legătură cu aceasta că asasinatele de felul acesta, care sînt rezultatul unei îndelungate chibzuiri și izvorăsc dintr-o hotărîre statornică și îndărătnică, nu pot fi evitate de un principe, deoarece orice om căruia nu-i pasă de moarte poate să-l ucidă; dar un principe nu trebuie să se teamă prea mult de asemenea crime, pentru că ele sînt foarte rare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sufletul este cel care primește revelația lui Dum nezeuʺ, iar „fără cuvântul lui Dumnezeu și fără suflet nu i posibil ă nici cultura și nici cultul, adică religiaʺ, Aurel Leon - fii nd un om al religiei și un mare și statornic prieten al Prea Fericitu lui Patriarh Teoctist - a fost și un harnic secretar de redacție la „Cuvânt și Sufletʺ, foaie bilunară de credință și cultură Iași, care apărea din 1990, se tipărea la Câmpulung Moldovenesc, dar sedi ul î l
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dureri Academia Română are, față de marele și neuitatul dispărut, o situație privilegiat ă. E i i s-a dat spre păstrare și îndeplinire cea mai frumoasă și mai înaltă aspirație a inimii sale de o viață întreagă d e mu ncă statornică. Fondul cultural C. Hamangiu, de 5.000.000 lei dăruit Academiei « din toată inima și cu cea mai curată bucurie și mulțumire sufletească» cum scria el însuși în act ul de danie, va da:în fiecare an un imbold prețios
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lui Vasile Ilucă (și nu este singura semnată de el) are și un vădit spirit polemic. Fin observator și dezlegător de taine vechi, bun povestitor și călit deja pe câmpul de bătălie al literaturii, scriitorul Vasile Ilucă dă cititorilor săi - statornici sau vremelnici - un nou prilej de bucurie artistică. În mod sigur vor veni și altele, de care - surprinși sau nu - ne vom bucura împreună. Între puținele bucurii pe care le mai avem astăzi, cartea este una din cele mai temeinice
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
s‐ a așezat peste el; ei acceptă înnoirile ca organică și firească creștere și mai‐ departe‐deschidere nu ca brutală dezicere de un trecut în care au murit și suferit, au născut prunci și au întemeiat și sărbătorit. Poporul rămâne statornic și se înnoiește organic în virtutea firii și a lucrului, așa cum cere realitatea, și înnoirea trebuie să plece dinăuntru vechii realități nu să se alipească străină, ca un corp de adaus. Pe urmă acolo unde descind cei mulți cu viața lor
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
numai ca o bună fiică israelită, dar și o mai bună româncă. Mă bucur de acest lucru pentru dvs. ca prietenă devotată, bucurându-mă în același timp eu și familia mea, precum și neamul nostru românesc că are asemeni mari și statornici prieteni cu adevărate simțăminte umanitare și alte valori morale ce vă face cinstea și mă face să vă admir și să vă prețuiesc ca om pentru umanismul deosebit ce reprezentați. Sunt multe de spus și aș avea încă atâtea să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
descotorosit singur”. Deși trăiește singur „în colțul său de rai” din strada Aurel Vlaicu nr.14, de când soția a plecat pe drumul fără întoarcere și Mariana la Paris, din paginile jurnalului constatăm că este însoțit permanent de prietenii cei mai statornici - cărțile - și de căldura deosebită din partea familiei. De asemenea, aflăm și despre nebănuitele, până acum, legături de prietenie cu intelectuali, simboluri ale culturii românești și ale locurilor din care provin, oameni care i-au devenit, în timp, foarte apropiați: Vasile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ziua Dvs. de naștere mi-a fost și a rămas fastă - împotriva părerii unora), tot în cadrul Academiei Bârlădene ca și până acum. Sper să nu vă dezamăgesc prin graba pe care am manifestat-o, presat de factorul timp. Cu admirație statornică, al Dvs. Al. Mânăstireanu în ziua următoare am trimis același volum la Galați d-nei Felicia Soloviev cu următoarele rânduri însoțitoare: Bârlad, 30 iulie 2010 Dragă Doamnă Felicia, Deși Mariana a spus să nu vă trimit volumul în cauză, eu totuși
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să se informeze și să se documenteze și mai mult asupra adevărului adevărat în această spinoasă problemă și a șterge imaginea falsă și mult interesată ce ne încriminează pe nedrept, tocmai pe noi, poporul care am manifestat o permanentă și statornică toleranță pentru cei ce au conviețuit pașnic alături de noi. în cuprinsul volumului găsesc o explicație, o motivație a faptului “că doamna M.Willinger a devenit o adevărată scriitoare în limba română: “Dorința de a scrie a fost dintotdeauna un vis
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lor - ce cărți să citească. În zilele de început ale acestui an primesc o scrisoare lungă... și duioasă de pe meleagurile îndepărtate ale Canadei din partea d-nei Elena Nedelcu, pe care am întâlnit-o la Paris în 1992, în calitate de foarte bună și statornică prietenă a fiicei mele. Am cunoscut-o de Paști, în incinta bisericii românești de la Paris, când ele, prietenele, se întâlneau după ani buni. Atunci era cu soțul și fiica - micuța Alexandra, care figurează în una din pozele pe care le
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
social- economic, în societatea românească, angajată în această perioadă în plin proces de afirmare a relațiilor capitaliste. O altă categorie socială o constituia căpătăierii, considerați, în mentalul comunităților sătești, drept „ oamnei fără căpătâi”, pentru că nu aveau casă și nici un trai statornic. Căpătăierii au fost menționați pentru prima oară într-o statistică din 1826<footnote Arh.St.Iași, Documente, p.143/124, passim. Vezi și Arh.St.Iași, Manuscrise, Gh.Ungureanu, C.Turcu, Manuscrisul 1785. Cuvinte și expresii vechi. Contribuția la istoria
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
frază aplauzele reizbucneau, când mai liniștite, când mai impetuoase, și regele trebuia să se oprească și se uita pe deasupra ochelarilor la mozaicul de figuri cu privirile îndreptate spre dânsul, ca mii de raze în focarul unei lentile miraculoase... ― ...grija mea statornică pentru propășirea țărănimii muncitoare, temelia puternică și sănătoasă a statului, de care depinde viitorul națiunii. În ropotul aplauzelor se amestecă acuma glasul lui Grigore, uscat de emoție: ― Bravo! Bravo! Nadina întoarse puțin capul spre el cu o mică privire dojenitoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi, cu case strânse unele într-altele, de frica buldozerelor. Vara se scoteau câteva mese și scaune de nuiele, pe trotuar. În rest, bodega avea o cameră măricică, cu linoleum pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
, periodic politic și literar săptămânal care a apărut la Craiova (cu întreruperi) de la 7 iunie 1892 până la 20 august 1916, apoi de la 17 decembrie 1918 până la 26 martie 1939. Director și proprietar, de altfel și cel mai statornic redactor în primii ani, a fost C. N. Iovipale, cu excepția unor scurte perioade din 1894-1895, când direcția este asigurată mai întâi de A. M. Eliescu și apoi de un comitet de redacție, din care au făcut parte, între alții, Nae Constantinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286598_a_287927]
-
formă de stat recunoscută de Roma. Pârvan considera pe goți "de la 270-275 înainte ca fiind oarecum reprezentanții oficiali ai siguranței romane" aceasta deoarece Imperiul nu era un obiect de ură sau dispreț, ci un model sau îndreptar. Barbarii rămâneau clienții statornici ai Imperiului.1 Dacă acestea erau raporturile între barbari și Imperiu, să vedem care era situația provincialilor din nordul Dunării, după plecarea legiunilor romane. Hotărârea lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în 275, n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohtone (străinii nu puteau intra în obște), expresie a unei comunități etno-lingvistice și religioase (creștine), social-economice și culturale. Aceste sate autohtone, grupate în obști sau uniuni de obști, pe anumite zone geografice, constituiau acele "romanii populare" (N. Iorga), puternice și statornice nuclee demografice. "Romaniile populare" s-au dezvoltat constant și au avut un rol hotărâtor în asimilarea alogenilor stabiliți în nordul Dunării. Aceste zone cu densă populație romanică existau deopotrivă în Moldova și Basarabia, în Muntenia, Oltenia și Dobrogea.24 Numărul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la aceasta și acceptarea timpurie a creștinismului, apoi generalizarea lui. În acest fel, s-au definitivat trăsăturile esențiale ale civilizației autohtone, nord-dunărene. Vestigiile descoperite sunt dovada existenței în regiunile extra-carpatice, ca și în restul teritoriilor daco-romane a unei dense și statornice populații de agricultori, crescători de animale și meșteșugari. Culturile acestei perioade sunt: Costișa, Botoșana, Hansca, în Moldova și Basarabia, Ipotești, Cândești, în Muntenia, Bratei,Țaga, Bihor, în Transilvania și în nord-vestul Daciei. Această civilizație și spiritualitate veche românească, din secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca și, mai ales, cu o întreagă viață a mulțimilor umile, îi putem găsi adevăratul rost."3 Acolo unde provincia romană a fost dominată de cetăți (orașe), s-a putut desfășura o "propagandă" (răspândire) a noii religii "cu grabnice și statornice urmări" (Iorga). Printre alte posibilități de pătrundere se afla și aceea de a avea biserica gata instalată în clădirea judecătorească a basilicei romane, cu trecerea sfântului îngropat în încăperea de sub pământ, lângă fântâna de apă binecuvântată, în locul zeului detronat de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Brazda lui Novac", creștinismul se leagă de populația latinofonă, locală ori venită din sudul Dunării, și nu aparținea grupurilor alogene. Prin urmare, având ca punct de plecare comunitățile creștine răzlețe din spațiul și timpul Daciei romane, impulsionat prin acțiunile concertate, statornice și decisive provenite din sudul Dunării, în timpul lui Constantin cel Mare, creștinismul a cuprins treptat întreaga populație nord-danubiană, mai ales în intervalul 350-450. Învingând în timpul acesta rezistența păgânismului, el s-a generalizat treptat și în lumea rurală, mai conservatoare, adeptă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost iazigii. După plecarea lor din regiunile est-carpatice, locul lor a fost luat de roxolani. Despre sarmați, nomazi și războinici, ne vorbește geograful Pomponius Mela (prima jumătate a secolului I d.H.): "Sarmații nu locuiesc în orașe și nu au așezări statornice. Când îi atrag într-un loc pășunile, când urmăresc un dușman sau fug de el, târăsc cu ei toate lucrurile lor și astfel locuiesc totdeauna în tabere. Sunt războinici, liberi, neînfrânați și până într-atât de sălbatici și cruzi, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Teliuc, Lozna, Târgșor, Ghelari, Șirna. Descoperirile denotă cunoștințele tehnice ale minerilor și topitorilor ce necesitau operații tehnice dificile-acestea se îmbogățeau de la o generație la alta și se transmiteau din tată în fiu, pe parcursul secolelor, în cadrul acelorași comunități umane, sedentare, statornice, cu totul străine de nomadism. Astfel, tehnologia minieră specifică cuptoare de redus minereu, controlul temperaturii și obținerea produsului finit (metalul)-o aflăm la cuptoarele de la Fizeș și Șoșdea (Banat), Ciurel (București) și Târgoviște. Era extras și prelucrat mai ales fierul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forme inferioare la cele superioare, reprezintă problema fundamentală a permanenței istorice românești. Închegarea statală a fost rezultatul capacității și efortul continuu de organizare politică, pornind de la forme inferioare-obști și uniuni de obști, până la cele superioare-cnezate și voievodate. Aceasta denotă caracterul statornic al populației românești în "mileniul tăcerii". Au fost atestate structurile fundamentale ale societății autohtone, în cei peste o mie de ani, care separă momentul dispariției suprastructurii politice romane în Dacia de constituirea statelor medievale de-sine-stătătoare. Recapitulând, am văzut că după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolul al VIII-lea, ei au coborât pe cursul inferior al Volgăi și s-au stabilit în regiunea Bașchiriei, numită de misionarii occidentali (latini), "Magna Hungaria". În vremea aceasta, ei au intrat în orbita dominației chaganatului chazarilor. Contactele îndelungate și statornice cu bulgarii, chazarii și alte comunități turanice au influențat pe unguri în planul limbii și în modul lor de trai. Astfel, ei și-au însușit numeroși termeni din alte limbi în economie, ocupația lor principală fiind păstoritul, iar coborârea triburilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
des Transalpinischen Daciens, apărută la Viena, în 1781.-1782, el afirmă originea sud-dunăreană a românilor din Balcani. Ei au început să migreze, în secolele XII-XIII, la nord de Dunăre, unde i-au aflat pe unguri și sași, instalați în așezări statornice și cu instituții întemeiate.4 Replica la susținerile lui Sulzer a fost dată, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de cărturarii Școlii Ardelene, Gh. Șincai, Samuil Micu, Petru Maoir, care afirmau originea curat latină și continuitatea românilor pe teritoriul vechii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marginea Mării Negre, care n-a putut dispărea.24 Despre populațiile turce, pecenegi, uzi, cumani, instalate la noi, P. P. Panaitescu ne dă unele amănunte: iarna locuiau în regiunile joase, aproape de mare, iar vara în pășunile de stepă, nu aveau așezări statornice (sate), nici locuințe, ci trăiau în care acoperite cu femeile și copiii. Carele lor, așezate cap la cap, alcătuiau o adevărată tabără de luptă. Nu practicau agricultura, se hrăneau cu lapte și fiertură de mei, luat de la localnici, după consemnările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]