2,683 matches
-
pe aceea a altora. De unde infirmitatea asta, care-l condamnă mai departe la obscuritate?...” Răspunsul la această întrebare (evident retroică) îl dă același Fundoianu: constrîns la o existență meschină, fără ecou public real, scriitorul bucureștean își petrece vremea în cercul strîmt al disputelor sterile de cafenea, văzînd în confrați nu un stimulent, ci o concurență care stimulează vanitatea. Nevoia de autoprotecție, așadar, este cea încurajează menajarea colegilor, cărora - în polemici - nu li se menționează numele, spre a nu da apă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artistice maghiare, mediul cultural german introducînd-o — practic — direct în circuitul european de valori: „Astăzi, nu numai că poporul ungar e încunoștiințat de strădaniile străinătății, dar și lucrările noastre apar în toate limbele în străinătate. Artiști de origine ungară pe care strîmta vedere a șoviniștilor îi ține departe de locul lor natal, aparțin astăzi în toate țările avant-gardei artei noui. Dintre aceștia mulți vreau să citez numai cîțiva Mattis-Teutsch, Moholy Nagy, L. Peri, Ernst Kallay, Andreas Gaspar, Iosif Nadass, Hans Suchmy, Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și saltul săvîrșit prin scrisul său într-un univers inedit”. Scenariul conține aproape toate elementele religioase necesare unui cult: misterul existențial, „martorii” (prieteni, artiști apropiați, foști colegi de la liceul bucureștean „Gheorghe Lazăr”), „botezătorul” (Tudor Arghezi), apoi, în cercuri succesive (deși strîmte), „apostolii” avangardiști — Ion Vinea, Marcel Iancu, Jacques G. Costin, Geo Bogza, Lucian Boz, Sașa Pană, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Jonathan X. Uranus. Se adaugă faptele „exemplare” (relatate de G. Ciprian, V. Voiculescu sau M. Cruceanu) și coincidențe „revelatoare” (de ex.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și a poeziei române de avangardă, numeroasele traduceri postcomuniste ș.cl. Pe alte coordonate, același complex al nerecunoașterii în afară a „prezidat”, în primele decenii ale secolului al XX-lea, începuturile avangardei noastre; nevoia de „evadare” a lui Tzara din cercul strîmt al „provinciei” autohtone, lamentourile lui Ion Vinea privind „blestemul locului”, considerațiile lui Fundoianu din prefața la Imagini și cărți din Franța privind „coitul prea excesiv” al culturii franceze asupra culturii române și statutul de colonie franceză al celei din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a-ngrădit c-un curcubeu. DAȚI-MI UN TRUP VOI MUNȚILOR Numai pe tine te am trecătorul meu trup și totuși flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet ce-l port. Dați-mi un trup voi munților, marilor, dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năpraznice inimi, prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
considera conservatoare, plicticoasă și Îmbătrînită. Și cine i-ar fi putut găsi vreo vină, avînd În vedere că Emma, care era doar cu un an mai tînără decît mine, părea desprinsă direct din paginile unei reviste la modă? Purta pantaloni strîmți, cu talie joasă, cizme cu vîrful ascuțit și cămașă strînsă pe corp, iar În păr avea șuvițe roșii. — Eu sînt, firește, Emma, zise ea. Iar tu ești, firește, Ellie. Ce straniu, adăugă zîmbind. Ești Îmbrăcată exact ca mama. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mîna cu o mulțime de oameni pe care nu i-am mai văzut În viața mea. Numai În clipa În care ne tîrÎm picioarele pe scări În sus Îmi dau seama cît de obosită sînt, cît de al dracului de strîmtă și incomodă e rochia mea, cît de tare Îmi doresc În clipa asta să mă prăbușesc pur și simplu pe un pat și să dorm o sută de ani. Din fericire pentru Dan, Îmi revin cînd deschidem ușa a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și pîntecele rotunjit și proeminent. Nu am haine largi În garderobă, atît de mîndră sînt de noua formă a corpului meu. Mă mîndresc cu ea, mai degrabă decît s-o țin ascunsă și mă simt sexy și strălucitoare În pulovere strîmte și pantaloni cu talie joasă pentru femeile Însărcinate cu stil. Iar strălucirea pe care mi-o dă sarcina pare a fi contagioasă. Oriunde merg, oamenii Îmi zîmbesc, remarcă felul „extraordinar“ În care arăt și, spre surprinderea mea, atrag mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de Încîntată sînt de fapt. Așa că mă simt grozav. Apoi, o zăresc pe Lisa, aflată pe partea cealaltă a zonei de plecări. Stă călare pe un sac de voiaj Louis Vuitton, vorbind de zor la mobil, Îmbrăcată cu pantaloni albi strîmți, papuci cu toc Înalt, un tricou Pucci cu imprimeu, viu colorat, ochelari de soare Jacki O imenși și Întunecați, plus cercei-toartă din aur. Dintr-odată, mă simt prost. Uite-mă și pe mine: acum zece minute, mă admiram Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a poftit să intru, spunându-mi: - La capătul coridorului, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și îmbărbăteze fratele, și-a dat seama că spinarea îi era pătată de căcăreze de oaie. Rotari s-a uitat mai bine la iarba din poiană și a priceput că pe-acolo trecuse o turmă. A observat o potecă strâmtă care intra în pădure; a mers să se uite la murii de pe margini și s-a întors cu câteva smocuri de lână într-o mână și cu căcăreze de oaie într-alta. Turma trecuse pe-acolo de curând, căci boabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până la venirea exarhului. Același Cracco ne-a dat vestea sosirii sale la Roma, foarte agitat și nădăjduind într-o soluție salvatoare: Isacco Platone era dispus să confirme alegerea. Când s-a petrecut lucrul respectiv, eu mă aflam în odaia mea strâmtă împreună cu cancelarul, recitind de zor hotărârile luate de comun acord. Făceam asta mai mult ca să treacă timpul decât din convingere. Pe la apusul soarelui, ușa s-a deschis și un preot pe care nu-l mai văzusem până atunci m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
substanța noastră, vrea și lucrează cu liberă voință precum omul. Ale lui sunt cu adevărat minunile, și ale lui sunt suferințele. M-am întors, așadar, spiritual vorbind, la Casa pe care-am părăsit-o în tinerețe, găsind-o pe-atunci strâmtă și sufocantă. Dar, în ciuda convertirii mele de-acum, n-am revenit la biserica Romei, la credința în care am fost botezat prima oară. Poate asta e o greșeală, dar Casa avea chiriași care nu-mi erau pe plac. Atâta vreme cât va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a patra oră Printre ușile de sticlă ale blocului turn ieși o femeie, Înfofolită Într-un impermeabil. Cum Antonio parcase chiar În fața intrării, pentru a putea supraveghea ferestrele apartamentului de la primul etaj, femeia fu nevoită să se strecoare prin spațiul strâmt dintre două mașini și Îi trecu pe dinainte. Când Îl văzu În mașină, obosit și atent pe locul șoferului, se opri șocată de spaimă. Antonio chicoti, mulțumit că o speriase. Femeie bătrână - poate vreo tovarășă sau vreo confidentă a babei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
jos, În stradă. Sentința Îl scosese din minți. Situația asta nu putea să mai dureze. Trebuia să-și schimbe casa, dar unde să meargă? Nu câștiga destul pentru a plăti o chirie. Era prinsă În cursă, În acea casă prea strâmtă, În acea cameră mult prea strâmtă. Într-o viață, mult prea strâmtă. Undeva, era cu siguranță o cale de ieșire. Doar că ea nu reușea s-o vadă. Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din minți. Situația asta nu putea să mai dureze. Trebuia să-și schimbe casa, dar unde să meargă? Nu câștiga destul pentru a plăti o chirie. Era prinsă În cursă, În acea casă prea strâmtă, În acea cameră mult prea strâmtă. Într-o viață, mult prea strâmtă. Undeva, era cu siguranță o cale de ieșire. Doar că ea nu reușea s-o vadă. Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să mai dureze. Trebuia să-și schimbe casa, dar unde să meargă? Nu câștiga destul pentru a plăti o chirie. Era prinsă În cursă, În acea casă prea strâmtă, În acea cameră mult prea strâmtă. Într-o viață, mult prea strâmtă. Undeva, era cu siguranță o cale de ieșire. Doar că ea nu reușea s-o vadă. Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți, cu gingiile roșii ca interiorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chiar chiloții mamei, căci spunea că simte miros de spermă. Dar pe vremea aceea Valentina Încă nu știa ce-i aia spermă. Privind-o cum stătea pe veceu, Miria Îi arătă absorbantul și-i spuse că la meci, prin pantalonașii strâmți chestia aia s-ar fi văzut. O sfătui să-și pună un Tampax. O Îngrijora prietena ei nepricepută. Spectatorii bărbați observă dacă o jucătoare nu e În zilele ei bune. Da’ ești nebună? țipă Valentina. Nu intră! — Atunci pune-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
descopere că ei nu-i plăcuse acest lucru, și că atunci când făcea sex fata aceea lipsită de pudoare se gândea doar la satisfacere În casa părinților bateristului În patul părinților, căci era larg chiar și În patul său - dar era strâmt și stăteau incomod chiar și În garaj o dată În closetul școlii aproape Întotdeauna În picioare, ca să nu rămână Însărcinată nu avusese niciodată orgasm ea Îl iubea oricum apoi el o părăsise ea plânsese atât de mult jurase să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreme femeile, adolescente sau adulte, fără deosebire, ca și cum n-ar fi fost nimic deosebit, ca și cum buricul n-ar fi fost simbolul cel mai intim al mortalității noastre, Îl afișau zi și noapte. Purtau bluzițe prea scurte, prea Înguste sau prea strâmte, sau pantaloni prea coborâți pe șolduri și prea largi. Buricul Emmei. O cavitate perfect circulară. O cochilie. O cută mai Întunecată a pielii de culoarea piersicii, pe suprafața căreia se ivea ca o gaură de proiectil. Un orificiu viu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mochetă. E un cartuș. Și totuși În Încăpere nu este nimeni, iar glasvandul care dă spre terasă e bine Închis. — Vino, repetă agentul simplu. Se Întoarce. Traversează din nou salonul și intră În pasajul Îngust care duce spre o bucătărie strâmtă. Vede coșul de gunoi - aproape gol. Vede o pată mică, roșie ca o picătură de ceară pe dalele Întunecate. Privește apoi dulapurile, rafturile, frigiderul mascat În perete - Îi pare că a mai văzut undeva bucătăria aceea, și de fapt chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o dată presupusa desfășurare a acțiunilor. Magistratul se interesează dacă a ajuns și expertul În balistică, și numește medicul legist care va trebui să facă autopsia. Se plânge de numărul mare de persoane care se Îngrămădește Într-un spațiu atât de strâmt și recomandă să fie scoși afară cei care nu au treabă, iar zona să fie izolată cât mai repede posibil. Nu mai e nimic de adăugat. Totul e foarte clar - și În același timp atât de nefiresc și de inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
omul află că lumea este mai mare decât și-o imaginase, este cuprins de mâhnire mai întâi, gândindu-se la condiția lui umilă și mărginită de până atunci. Abia după aceea pornește la drum, încearcă să iasă din locșorul lui strâmt și să cucerească ținutul necunoscut. Cam așa fusese și cu fata spătarului, care de la Sfântul Dumitru încoace se tot gândise la haine noi, la alte vise și mai cu seamă la alți oameni decât cei care îi populaseră până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dus-o pe Ghighina câteva case mai încolo, unde era conacul lui. Curtea înaltă, din lemn nou, închidea o casă mare, cu două turnulețe bătute în cărămidă roșie. Ușa de la intrare era sculptată, iar pe treapta de sus a scării strâmte și înalte, o prințesă de marmură privea cu tristețe spre musafiri. Astrologul era un bărbat grăsuliu, aplecat peste o hartă desenată pe piele și țintuită pe masa de brad. Îl chema Xenopol și vorbea alene, ca omul care n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
urma să se întâmple. Și pentru că vedea în privirea lui Ianache mai mult chiar decât el ar fi avut de gând să-i spună, a făcut câțiva pași spre el. Părea mai înaltă acum, în rochia ei verde și aproape strâmtă, de sub care ieșeau pantalonii subțiri și largi, iar Zogru mai ține minte și astăzi silueta înaltă, părul prins în plasa de mărgele și surguciu discret de pe panglică. - Să nu-mi spui că n-ai observat schimbarea, i-a spus prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]