40,154 matches
-
măgarul pe care obișnuiau să-l trimită, În fiecare luni, cu rufele la o spălătoreasă din celălalt capăt al orășelului. Se vedea jucîndu-se lîngă o căpiță de fîn cu fiul vicarului și cu un alt băiat, care vorbea cu acest străin. Băiatul acesta avea un cîine care răspundea la numele de Spot; cîinele prinsese un șobolan și se tot juca cu el, lăsîndu-l să se tîrască pe pămînt, cu spinarea sfîșiată, pentru a-l apuca apoi cu botul și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îți place? — E un om care Îți impune respect. — CÎt de mult te-ai schimbat! spuse ea, și adăugă cîteva cuvinte pe care el nu le putu Înțelege: Așa ar fi trebuit să fii dintotdeauna. Își strînseră mîinile, ca doi străini. — Ai să mai vii deseori, nu-i așa? o mai Întrebă el. — E datoria mea să vin, Arthur... Abia după plecarea ei, Digby se miră de acest nume. 4 În fiecare dimineață, un servitor Îi aducea la pat micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trăim În zilele de dinaintea exploziei acelei bombe. Despre ce-mi vorbeai atunci? Anna se așeză, tăcînd stînjenită. — Nu plînge! exclamă el, uimit. — Era vorba să Închidem, amîndoi, ochii... — I-am Închis. Salonul luminos și artificial, unde se simțea atît de străin, nu se mai vedea; dispăruseră și revistele cu coperte lucioase, și scrumierele de sticlă. Întunericul era deplin. Digby Întinse o mînă și o atinse ușor pe a ei. — Te supără? o Întrebă. După o lungă tăcere, o voce uscată Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
departe, foarte departe... — Departe? — Da, În lumea celor fericiți... — A, da, desigur... domnul Cost n-o să mai facă niciodată astfel de glume. — SÎnt sigură că n-a făcut-o cu vreun gînd rău. S-ar putea ca prezența a doi străini să-i fi displăcut... Știți, sîntem un grup foarte compact. Și apoi, domnul Cost n-a crezut niciodată cu adevărat... Să sperăm că acum crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
măcar o amprentă! exclamă la un moment dat domnul Prentice. Dar nu găsiră nimic. O dată, În cursul acestei lungi nopți de veghe, Rowe se pomeni În camera care fusese a lui Digby. Acum se gîndea la Digby ca la un străin - un soi de parazit vulgar și Îngîmfat, a cărui fericire se Întemeiase pe o nesfîrșită ignoranță. Or, fericirea trebuia să aibă la temelie o cunoaștere profundă a nefericirii. Broșura lui Tolstoi, cu sublinierile pe jumătate șterse, se mai afla Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ca și cum ar fi fost Într-adevăr vorba de o repetiție, Anna porni cu sfeșnicul - care, bineînțeles, n-ar fi fost aprins decît În seara „premierei“. În apartament, totul era urît, În afară de ea; Rowe simți mai mult ca oricînd cît de străin le era acest cadru amîndurora. Mobila greoaie fusese probabil livrată la prețuri reduse, În urma unei comenzi telefonice: „Trimiteți mobilă tip 56a din catalogul dumneavoastră de toamnă“... Doar un buchet de flori, cîteva cărți, un ziar și un ciorap bărbătesc găurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Anna va Îngenunchea lîngă fratele ei și-i va da Înapoi revolverul, rezemîndu-i capul de umărul ei. — Anna, Anna! șopti Hilfe. — Willi! răspunse ea clătinîndu-se puțin. — Dă-mi revolverul! Îi porunci Rowe. Ea se uită la el ca la un străin care n-avea ce să caute acolo. Nu avea urechi decît pentru gemetele fratelui ei. Rowe Întinse mîna, dar Anna se trase Înapoi, și mai aproape de fratele ei. — Du-te dincolo și așteaptă! strigă ea. Îndreptă revolverul spre el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sfert de oră. Era Întuneric, beznă acum. Din dormitor se auzeau șoapte. „Hilfe, Încearcă, desigur, s-o tragă Într-un fel pe sfoară“, Își spuse el, cu o strîngere de inimă. Se simțea gelos; Îl dăduseră afară ca pe-un străin! Se duse la fereastră și trase puțin perdeaua de camuflaj. Se uită afară, spre parcul cufundat În noapte. Își spunea că trebuie să-și mai amintească de atîtea lucruri, dar gîndul acesta avea rezonanța tulbure a amenințărilor lui Hilfe. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te zgîiești la ele și vezi ceva, să zicem un vas cu flori, apoi Îți ațintești privirea și vezi fețele unor oameni... Deodată, Hilfe Îi apăru limpede În minte așa cum Îl văzuse - culcat În pat, plin de grație, atît de străin de noțiunea de violență. Era Într-adevăr fratele Annei! Rowe se Întoarse spre lavoare și spuse În șoaptă, ca să nu-l audă omulețul cu pălărie: — În regulă. Ți-l dau! Ia-ți revolverul! Și i-l strecură repede În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
își ajută nevasta să urce terasamentul, ținându-i o mână pe fese. Această sexualitate perversă umplea aerul, ca și când am fi fost membrii unei congregații care plecau de la o predică ce îi îndemnase să își celebreze propria sexualitate cu prietenii și străinii, și porneau în noapte să imite euharistia sângeroasă pe care tocmai o privisem cu cei mai improbabili parteneri. Catherine stătea sprijinită de partea din spate a Lincolnului, cu pubisul lipit de aripa cromată și ținându-și capul întors de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de-a dreptul fericit. Lăsând la o parte grijile banale de zi cu zi putem determina o nouă atitudine față de prezentul și viitorul nostru. La final, după un periplu printre realități și probleme de care nu poate fi cu totul străin, cititorul va avea cuvântul cel mai greu și anume ultimul cuvânt. Rog cititorii să mă ierte pentru folosirea uneori exagerată a citatelor și de asemenea autorii citați (mai ales dacă am adăugat mici comentarii uneori între paranteze). Am avut nevoie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să afle cine le provocase starea de mizerie, iar Vadim și aliții lui și-au dat din plin silința să demonstreze că nu statul comunist fusese de vină. [...] Vadim a susținut cu o și mai mare îndrăzneală că, de fapt, străinii sunt cei care controlează cu adevărat România.[...] N-ar trebui să fie chiar atât de surprinzător faptul că mulți români au un apetit zdravăn și nesănătos pentru teoriile conspirației - care proliferează în mod normal în acele părți ale lumii predispuse
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bine descris ca un caz în care banii colonizează viața. Antropologul Helena Norberg-Hodge este o excepție. Ea a avut privilegiul să cunoască viața satelor tradiționale din Ladakh, o regiune transhimalaiană din Cașmir, India, când zona a fost prima oară deschisă străinilor cu aproximativ 20 de ani în urmă. În Ladakh-ul tradițional să legi fericirea de venituri sau posesiuni ar fi fost de neconceput. Un respect adânc înrădăcinat pentru nevoile umane fundamentale ale celuilalt și o acceptare a limitărilor naturale ale mediului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
umeri, se urcă în buldozer și împinse grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la care îl închiriase. Vișină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nostru. - Poți să te apropii de ei liniștit, mi-a zis Mathieu. Suntem invizibili, cât timp nu ești repartizat oficial aici. M-am apropiat și mi-am dat seama că discuțiile se învârteau în jurul a numai două subiecte: fotbalul și străinii. Ce-i drept, străinii erau împărțiți în două categorii: străini simpli, adică turci, croați, sârbi și așa mai departe, și evrei. Nici despre unii, nici despre alții nu avea nimeni nimic bun de zis, ba dimpotrivă. - Ascultă, Mathieu, ăștia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
apropii de ei liniștit, mi-a zis Mathieu. Suntem invizibili, cât timp nu ești repartizat oficial aici. M-am apropiat și mi-am dat seama că discuțiile se învârteau în jurul a numai două subiecte: fotbalul și străinii. Ce-i drept, străinii erau împărțiți în două categorii: străini simpli, adică turci, croați, sârbi și așa mai departe, și evrei. Nici despre unii, nici despre alții nu avea nimeni nimic bun de zis, ba dimpotrivă. - Ascultă, Mathieu, ăștia nu știu că războiul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zis Mathieu. Suntem invizibili, cât timp nu ești repartizat oficial aici. M-am apropiat și mi-am dat seama că discuțiile se învârteau în jurul a numai două subiecte: fotbalul și străinii. Ce-i drept, străinii erau împărțiți în două categorii: străini simpli, adică turci, croați, sârbi și așa mai departe, și evrei. Nici despre unii, nici despre alții nu avea nimeni nimic bun de zis, ba dimpotrivă. - Ascultă, Mathieu, ăștia nu știu că războiul s-a terminat și Hitler a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu joacă Ono, compatriotul tău, la ei? Shuoke își pregătise răspunsul de mult. - Dar ce, tu ții cu fasciștii de la Lazio? i-o trânti cinevaului. La Lazio juca Jaap Stam. Celor din jur le plăcu de Shuoke. Olandezilor le plăceau străinii care se pricepeau la fotbal. Și care mai știau și olandeza. În anul acela, Ajax câștigă campionatul, drept care Shuoke se îmbătă crunt. În anul următor, la fel. Apoi Shuoke se întorsese în Japonia - și, în principiu, adio fotbal. Vedea meciurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ele în mod instantaneu, senzația de izolare este simțită numai în timpul călătoriei dintr-un loc în altul, adică atunci când nu te afli în nici un loc. Exact așa mă aflu eu aici, fără un aici, nici un altundeva, ușor de recunoscut ca străin de cei nestrăini, în aceeași măsură în care nestrăinii sunt recunoscuți de mine și invidiați. Da, invidiați. Privesc din afară viața unei seri oarecare, într-un orășel oarecare, și-mi dau seama că rămân în afara serilor oarecare pentru cine știe câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
E prima oară că numesc valiza, chiar dacă mă gândesc tot timpul la ea Iar ea: — Asta e seara valizelor pătrate cu rotile. Eu rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui? — Unui străin. Ca dumneata. Mergea la gară, pleca. Cu valiza goală, abia cumpărată. Ca a dumitale. — E ceva straniu în asta? Dumneata nu vinzi valize? — De când le am pe astea în magazin, nimeni n-a cumpărat nici una. Nu plac. Sau nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în tăcere, așezat pe valiza mea închisă deja, bătând mecanic într-un bumb care era cam strâmb; nu vorbisem defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi dau seama de ceea ce se-ntâmpla: un străin se pregătea să-mi ia locul, devenea eu, colivia mea cu grauri era a lui, stereoscopul, casca de ulan atârnată de un cui, toate lucrurile mele pe care nu le puteam lua cu mine îi rămâneau lui, sau poate relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prăvălie de obiecte nautice, mi-a tăiat-o pescarul. Marfa mea nu e de vânzare. Cu negustorul mi s-a întâmplat același lucru: abia am formulat întrebarea, că s-a și întunecat la față: — Nu putem vinde asemenea obiecte la străini, a spus. Nu vrem încurcături cu poliția. Și, în plus, cu o funie de doisprezece metri... Nu că vă suspectez pe dumneavoastră, dar n-ar fi prima oară că cineva aruncă o grapină până la gratiile închisorii, ca să ajute un prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
produse de întreprinderea de escroci din Osaka sunt într-adevăr niște contrafaceri vulgare, dar, în același timp, poartă în ele o înțelepciune rafinată și tainică, de care autenticele Flannery sunt complet lipsite. Desigur, găsindu-mă față-n față cu un străin a trebuit să ascund ambiguitatea reacțiilor mele și m-am arătat interesat numai să strâng toate datele necesare pentru a intenta un proces. — Voi intenta proces falsificatorilor și oricui cooperează la difuzarea cărților contrafăcute! - am spus, fixându-mi privirea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încăpățânată nu știu cine era câștigătorul. Cât despre Makiko, avea tot aerul vesel și distrat pe care unii copii, crescuți în mijlocul neînțelegerilor dintre părinți, îl opun mediului, ca o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai apropiată de nufărul plutitor și l-am tras ușor, atent să nu-l rup, ca întreaga plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la Oquedal seamănă între ei. Chipurile indienilor și ale albilor se confundă. Oquedal este un sat cu foarte puține familii, izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]