1,772 matches
-
prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând pe pereți, bulgării aurii ai unor crizanteme lăfăindu-se într-o glastră de sticlă, fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de jilav și rânced infiltrat în pereții blocului mizer, pentru pensionari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a făcut... Da’ auzi, dragă, sper că ești un om serios și n-ai alte gânduri... Să vin mâine? Îmi spui unde.“ Se uita la ea, surprins că o vede acolo, ghemuită pe covorul lui, fără rost în acel spațiu străjuit de un perete de cărți, neînțelegând de unde îi vine acea atracție, și mai ales siguranța cu care vorbea și se mișca, de parcă ar fi fost buricul pământului. Uitase cu totul de cărți, doar în primele minute privise repede câteva titluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la adresa unde li se spusese că locuiește Darren Caldwell. Era o casă nouă În partea de sud a Portlethenului, făcând parte dintr-un ansamblu rezidențial de case identice și la fel de noi. Grădina din față Însemna câțiva metri pătrați de iarbă, străjuiți de trandafiri ofiliți. Câteva petale firave atârnau Încă de capetele florilor: ploaia le scuturase pe toate celelalte. Zăceau Într-o grămăjoară udă la baza tufelor, având o nuanță maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Metronome lipite pe pereți cu scotch - jumătate tipi albi, jumătate negri, de parcă managementul încerca să impună un echilibru jazzistic. Peretele din stânga susținea o poliță încastrată, cu fișete pline cu dosare dincolo de ea, iar o femeie albă, trasă la față, le străjuia. Danny se îndreptă spre ea, ținând în mână insigna și fotografiile lui Marty Goines. Femeia ignoră insigna și se uită printre gene la poze. Tipul ăsta cântă la trombon? — Corect. Martin Mitchell Goines. L-ați trimis la Bido Lito’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
obicei absurd și neuman, demn de sălbatici și barbari, iar nu de omenirea veacului XX, pretinsă civilizată, să nu combată reclama de bâlci ce se face cremațiunii"212. Aici rolul Bisericii devenea fundamental, această instituție având datoria sacră de a străjui tradiția și "să lupte cu ultima energie împotriva oricărei înnoiri absurde, frivole și vătămătoare de suflete"213. Deși aprecia deciziile sinodale din 1928 și 1933, ce au avut un rol de descurajare a cremațiunii, Mihălcescu opina că aceste măsuri erau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
astăzi și-ntotdeauna strigă tuturor: "Christos a înviat!" (Flacăra Sacră, IV, 5, 1937, pp. 1-2) Eroului necunoscut "Ceux qui pieusement sont morts pour la patrie On drit qu'a ler cercuil la foule viene et prie" (Hymne par Victor Hugo) Străjuiești destinele neamului nostru!... Nimeni nu știe cine ești; ce visuri ți-au legănat copilăria; în ce dureri ori bucurii ți-ai frământat trupul și sufletul; ce puteri supranaturale sălășuiseră-n Tine de Te avântați pe culmile cele mai înalte ale gloriei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nădejdile de mai bine și năzuințele înalte! Pe Tine Te slăvește cerul și Ți se pleacă pământul Românesc! De Tine se cutremură dușmanii și se-nfioră văzduhul! Poporul român închinându-se înaintea sfântului Tău mormânt, Te roagă cu smerită evlavie: Străjuiește, veșnic, destinele neamului nostru! Insuflă-ne virtutea tăriei în vremi de primejdie și coboară-n sufletele copiilor noștri pilda jertfei Tale care ne duse la biruință! De-a pururi, fii slăvit Tu, Eroul Necunoscut și Arhanghel al națiunii românești! (Flacăra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pare că este mai scurt. Astăzi este cel mai lung drum pe care l-am făcut eu vreodată, își spuse ea în gând, obosită și nemulțumită. Toate aceste gânduri, împreună cu celelalte toate îndreptate către bunică și pentru frații săi, erau străjuite de privirile acelui bărbat care urma să-i fie tată. Nu au vorbit multe lucruri, dar știe că a fost privită cu drag. Se făcuse târziu. Soarele încă nu părăsise cerul înalt, acolo unde Mura știa că părinții săi au
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Silviu Horga, parohul sfântului locaș care astăzi este înălțat exact pe locul fostei biserici pe lângă care a crescut viitorul mitropolit Nectarie și unde tatăl său, Teodor Cotlarciuc, a fost „cantor bisericesc”, așa cum se poate vedea din inscripția de pe crucea ce străjuiește mormântul acestuia, aflat în incinta bisericii. Despre un mitropolit care a părăsit această lume cu mai puțin de opt decenii în urmă se pot spune multe lucruri. Urmele pe care a călcat Nectarie Cotlarciuc nu s-au șters încă. Amintirile
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
germană. La fel, o treime erau de confesiune greco- orientală, restul fiind romano-catolici, luterani și evrei, astfel încât mitropolitul Nectarie, a trăit și a copilărit printre străinii de credința creștină ortodoxă. Astăzi, minunata așezare a Stulpicanilor în „umbra codrilor seculari ce străjuiesc pintenii estici ai Răsăritului”, adăpostește 6.246 de suflete și se poate mândri cu faptul că toți locuitorii sunt ortodocși. Aceștia se ocupă cu mineritul, exploatarea forestieră, agricultura, apicultura, comerțul. Cei mai mulți dintre catolicii care au existat pe acest teritoriu s-
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... ― Ei, i-am răspuns strigând, ce este? ― Marine... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după coroana bogată a salcâmului care străjuia peronul... REFLECȚII RISIPITE TEMA POVESTITORULUI Dacă împrejurările nu m-ar fi silit să devin scriitor profesionist, poate că tot ceea ce am scris ar fi stat în sertar, și ar fi suferit atâtea modificări și transformări de teme și subiecte de la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vîrful verticalei L-ului mare de tipar carevasăzică, fumega o bucătărie de vară tot a noastră, a familiei primarului. De-a lungul părții interioare a celor două aripi ale clădirii, se Întindea, de la un capăt la altul, o prispă cimentuită, străjuită de stîlpi de lemn și, pînă la acoperiș, de o perdea de viță-de-vie. Cele două catete ale edificiului ocroteau În unghiul lor o grădină de flori, iar În dreptul bucătăriei de vară, un liliac În care mă suiam și cîntam fals
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nici la poalele munților Himalaya, nici chiar În fostele ținuturi ale Persiei. Iar la apus de Samarkand mișunau deja iscoadele turcilor. Ceva mai liniștit era traseul care trecea pe malul sudic al Mării Caspice, ocolind munții Caucaz, căci acolo mai străjuiau Încă luptătorii Alani, descendenți ai unor triburi nobile de oameni ai muntelui. Ștefănel asculta sfaturile lui Shan Bao ca și cum și-ar fi amintit lucruri pe care le văzuse, Împreună cu lucruri pe care nu le văzuse, dar le visase poate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dispăruseră, Învăluiți de aripa cenușie, aproape neagră, a norilor. Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea o reamintire a zăpezilor proaspăt topite, care transformaseră nordul Moldovei Într-un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna oprise, parcă, orice freamăt, drumurile fuseseră Înecate de nămeți și biciuite de viscole. Nimeni nu se Încumetase să călătorească dinspre Suceava spre Țara de Jos. Călăreții măriei sale reușiseră doar să asigure legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
19.30, Dealurile Sucevei Gărzile se Înmulțeau pe măsură ce mica escortă se apropia de cortul sultanului. Cordoanele de războinici se dădeau la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta. Dar când? 7 iulie 1476, miezul nopții, Bradu Strâmb Nici o adiere nu Înfiora pădurile. Valea era abruptă, iar trunchiul bătrânului brad căzut cu ani În urmă sub fulgerul unei furtuni veghea, jumătate ridicat, jumătate prăbușit, asupra unei poieni largi, străjuite de ceilalți brazi, drepți, Înalți și veșnici. Era un loc În care se ajungea greu, pe poteci știute doar de oamenii pădurii. Dar era un loc sigur. Voievodul se opri la marginea poienii, așteptând. În spatele lui, oastea de plăieși, țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vechi. Mușchiul se Întinde pe cimentul neted, soarele și ploaia macină metalele și piatra și le dă un aspect murdar. În Jakarta nu izbutea nicidecum să scape de sentimentul că se află Într-o mahala. Când a intrat În piața străjuită de ultimele clădiri impozante ale Bataviei olandeze, s-a Împiedicat de rămășițele pavajului de piatră. Înghesuiți sub o copertină În fața porticului vechii primării, frumoasă pe vremuri, acum aproape o ruină, niște soldați o priveau și Își treceau de la unul la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la Jakarta ori la oricare alt mare oraș nu-l Înspăimânta pe Adam. De câteva săptămâni Își făurise propria lui metropolă, o tot reclădea În minte pe când Își vedea de treburile zilnice. Când mătura curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu auzise. Îi dădea crezare și nu tocmai. și-a zis că știa și el de Bandung. Era un oraș elegant Între dealuri, cu aer răcoros, unde, odată scăpat de căldura din Jakarta, puteai să te plimbi pe bulevarde elegante, străjuite de vechi clădiri nobile. S-a hotărât totuși să nu-i spună nimic despre asta lui Din. Tot ce Învățase până atunci i se păru dintr-odată lipsit de consistență și neserios, o viziune copilăroasă despre lume În comparație cu cunoștințele lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mlaștinile de unde venea malaria, dincolo de Întinderea prost asanată din jurul orașului, care pe atunci se numea Jakatraweg, ajungând În cele din urmă să construiască un cartier elegant, cu clădiri trainice, albe, cu verande sprijinite de colonade, Înălțate pe marginea unor alei străjuite de arbori și alternând cu agreabile spații deschise. Îl numiseră Weltevreden, adică o oază de fericire. Dezvoltarea cartierului a coincis cu sporirea Însemnată a mișcărilor militare olandeze În arhipelagul Indiilor Orientale În primele decade ale secolului al nouăsprezecelea, intensificate odată cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Când a ajuns la capătul culoarului umbros a luat o la fugă, ridi când În urma ei praful În lumina cețoasă a după-amiezii. 21 Studioul nu era prea spațios, Însă bine luminat și curat, amenajat pe o latură a unei case străjuind albia râului. Un perete fu sese mai mult sau mai puțin Înlăturat, astfel Încât să se vadă coasta prăbușită vertiginos spre apa sumbră și pură a râului. În depărtare, se profila creasta ondulată a dealurilor acoperite de bambuși. Karl plasase pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier sălășluiește un șarpe verde hrănit de doi pământeni, cu mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a busuioc. Pe jos erau țoale din cordele viu colorate, pe pereți domnea o întreagă lume pierdută în fotografii îngălbenite de timp. Mai erau două paturi cu tăblii înalte, așezate în paralel, iar la mijloc, lipit de peretele din față, străjuia un dulap din lemn pentru vase, dar nu numai, putea fi și o masă pentru scris, după cum aveam să descopăr mai târziu. Cât timp discută cu mama, eu nu mă mai săturam să privesc oamenii caremi zâmbeau nepăsători din poze
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]