1,808 matches
-
vizită. În seara aceleiași zile, la periferie, un vecin al bătrânului bolnav își apăsa vintrele și vomita în toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groși decât cei ai portarului. Unul începea să supureze și curând se sparse ca un fruct stricat. Întors acasă, Rieux telefonează la depozitul de produse farmaceutice al departamentului. Însemnările lui profesionale menționează doar, la această dată: "Răspuns negativ". Și era chemat acum mereu în alte părți pentru cazuri asemănătoare. Abcesele trebuiau deschise, era evident. Două tăieturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acoperișul se stricase că ploaia răzbea și apa curgea în biserică și că nu se mai putea oficia serviciul liturgic”<footnote Ibidem, f. 71 footnote>. În anul 1879 s-a menționat că apa se infiltra atât de tare prin acoperișurile stricate, încât casele nu mai puteau fi locuite. Acoperișul clopotniței era deteriorat încât s-a spus „că e pe cale de a se nimici cu totul, iar zlapazul din partea de apus era sfărmat și putred”<footnote Ibidem, f. 71 și f. 74
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă. Și deveneau așa și alții, tot mai numeroși. Mizerabili, criminali, stricați; cu ultimii mai ales avea ce avea. Antonia. Rusoaica. Cerkasova. Contesa Cerkasova. Niciodată nu se mai gîndise Thomas atîta la ceea ce, cîndva, fusese - așa socotise pînă de curînd - doar o mică afacere. Strict personală, nevinovată, aproape dată uitării. Copiii mei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
unii, căpoși, tot afuriseau o generație liberă, liberă, liberă, care Își Îngăduia totul - dar pînă cînd? Întrebau necontenit aceștia; Dumnezeu nu mai vede? Din destrăbălare porneau toate celelalte rele, era convins bătrînul. Ce conducători se puteau ridica dintr-un tineret stricat, ce turmă ar fi păstorit aceștia, cînd junii s-ar fi ridicat bărbați, cînd fetele ar fi ajuns mame? - se frămînta, mult prea Îngrijorat, străbunicul, o mumie aproa pe. Iar de foc și pucioasă aprinsă, cum ar fi vrut Antonia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Antonia avea momente În care se gîndea că nici Dumnezeu nu mai era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fuseseră destule. Ani de zile se tot Încercase desființarea iadului; Copenhaga ar fi Însemnat să ajungă pe urmă un paradis, așa s-ar fi putut zice. Dar Christiania se dovedea de neclintit și, dacă tot nu se schimba nimic, merele stricate măcar se aflau Într-o singură căciulă: autoritățile cam așa priveau lucrurile. Oricum, cine putea să afle tot ceea ce se petrecea În Christiania? Nici măcar serviciile secrete nu ar fi izbutit, pentru că ar fi fost nevoite să infiltreze agenți sub acoperire
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care ziceau așa; și Împotriva alcoolului și a fumatului erau pentru că nu stăteau bine cu stomacul, cu ficatul, cu inima, cu capul, niște fățarnici; Dumnezeu, mai ziceau unii, precum Antonia, degeaba azvîrlise cîndva cu foc și cu pucioasă peste alți stricați, nimeni nu Învățase nimic. Oricum, Pămîntul, odată și-odată, tot urma să fie izbit de o cometă, iar prăpădul i-ar fi ajuns, deopotrivă, și pe cuvioși, și pe destrăbălați ; se putea vorbi În toate felurile despre Amsterdam, știa bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Împreunau căutînd plăcerea, nu trebuia, pentru asta, distrus orașul, țara, lumea. Multe nu-i conveneau bunicii. Programele TV, de la zi la zi tot mai scîrboase și mai pline de tot felul de chestii porcești, În care apăreau numai tute și stricați; mai existau filmele video deocheate, protagoniștii nu se dădeau În lături de la nimic; privitorii, apoi, cum se ivea prilejul, Încercau să-i imite; Sodoma - despre care Rusoaica, vroind, tot mai des, să-i amintească lui Thomas cît de neîndurător era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
unor ființe tinere și nepregătite pentru așa ceva mîncare gătită, rufe spălate, călcate, rînduială și curățenie În casă. Efemeride, la scara cosmică; cele mai multe Își trăiau ziua dată Într-o disperare ce părea inconștiență. Asta nu Însemna că fetele Danemarcei erau neapărat stricate, urîtă vorbă, și nici băieții niște obsedați sexual; ceva Îi Împingea din urmă. Timpul; venea sfîrșitul lumii. Al unei anume lumi, nu al Pămîntului. Dezinhibarea sexuală ar fi avut, probabil, chiar Înțelegerea lui Dumnezeu, dacă, după o seamă de zburdălnicii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ea refuzase, o și bătuse În cîteva rînduri. Acesta se Întorcea tot mai tîrziu acasă, de la tîrfele lui, obișnuite cu de toate, mergea, probabil, și pe la bărbați, putea să vină cu vreo boală, asta mai lipsea. Femeia divorțase de un stricat și, după ce mai avusese tot felul de legături, nici una pe măsura pretențiilor ei, dăduse peste Thomas, altă poamă, dar de alt soi decît bărbatul dintîi. Avea parte, de data aceasta, de un spășit, așa i se păruse ei la Început
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
După patruzeci de miliarde de ani s-ar fi născut - iar -, dintr-o altă supă originară, alți parameci, alți dinozauri, alte maimuțe, pe care un alt Darwin, cu voia aceluiași știut-neștiut Dumnezeu, le-ar fi prefăcut În oameni. Mai puțin stricați. În pofida Rusoaicei, care nu mai vroia nici urmă, nici chiar un Thomas Înger, de-ar fi fost să se nască! Mai bine moartă! Thomas vorbise la telefon, pe la nouă seara, cu mama progeniturii lui din Spania, ca din partea clinicii. O
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și săli de curs, Îngropîndu-l, apoi, Într-un pat conjugal? Fără trup, nici cealaltă minte, de pe urmă - nepotrivită, se pare, lui -, care Îl Îndemna la cumpătare și curățenie, nu ar fi avut sălaș; din carnea aceea păcătoasă, din sîngele acela stricat se hrănea și aceasta. Drumurile interioare, Între un Thomas și alt Thomas, erau obositoare, Întortocheate, tensiunea unui orgasm, le obtura, lua creierului aerul; nu era exclus, presînd, să deschidă circuite noi. Dușmanul meu, trupul! Mai bine și-ar fi zis
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea copii trecuți prin eprubetă și prin azot lichid era destul pentru un capitol. Numai că Antonia Îi cerea tot mai des lui Dumnezeu să ardă Cartea cea Nouă Încă de la primele file, cu profeții ei mincinoși cu tot, niște stricați și niște ticăloși, Îi știa ea bine, și lui Thomas avea să-i spună, Într-o bună zi, că e un impostor, preda el etica - după ce trăise doar În păcat -, dar degeaba! Și Antonia nu știa Încă de sămînța vîndută
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea să se Împlinească. Dacă, Între timp, neputincioasă În fața propriilor ei neliniști trupești, n-ar fi trecut cumva, pe furiș, pragul sex-shop-ului. Thomas se descurca. Dacă nu Întîlnise Încă marea iubire, dăduse, În schimb, peste Ada Nilsen. Desertul. O prăjitură stricată pe care soarta Încerca să i-o vîre pe gît. Să-l omoare, de se putea, Thomas o știa pe Ada, mîța dracului! Neîntrecută În pat, nu era bine nici să o ocolești, pentru ce trăiai? - nu te băgai tu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la biserică, nu mai folosea la nimic, și-a dat seama; toate duceau din rău În mai rău: dezmățul era aproape un mod de viață: vedea asta mai ales noaptea, tîrziu, cînd se uita la filmele cele deocheate, Doamne, ce stricată sînt și eu! Thomas se Întîlnea tot mai rar cu foștii camarazi de escapade motorizate. Revenirile printre aceștia, cînd Ingrid era plecată, erau mai mult niște imixtiuni În viața lor de grup. Thomas venea, credeau unii dintre ei, să-și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai ascundă; Rusoaica, din cer, pentru că doar acolo era locul ei, privea distrusă: Thomas era chiar mai păcătos decît crezuse ea vreodată. Nu era. Se zbenguia o vreme, după care se potolea pe veci; cam așa; ce mare poveste? Niște stricați, toți! Va veni o zi! Nu! Poate, de acolo, de sus, ai văzut, Antonia, nu demult, cînd Papa a mers la Barcelona să sfințească Sagrada familia lui Gaudi, alaiul homo ce l-a Însoțit, la doi pași, pe pontif pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În apele În care ajungea, cine-i este ori nu fiică? - nici o deosebire Între om și necuvîntătoare, Helga tocmai la asta, poate, se gîndea, privindu-l. Sau la Ann, cea care nu avea cum să nu semene cu tatăl, un stricat; și despre Helga și Maricrisa unii credeau că sînt niște depravate; Helga o purtase În burta ei pe Ann. Ieșise ce ieșise. Ann era totuși fiica ei, trebuia să fie apărată; de cine, dacă nu de propriile-i porniri, de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cîteva rînduri, să privești Judecata de Apoi, asta te-a Înverșunat, pînă ne-ai omorît de mii de ori pe toți, și buni, și răi, ai distrus, În mintea ta, toată planeta, dar uite că Pămîntul se Învîrtește Înainte cu stricați ca noi, cu toți spurcații, e loc pentru toată lumea, Antonia, să ți spună Sfînta Helga... Thomas a zîmbit. Helga, care tăcuse de o vreme, i-a zis, concesivă: „Știam că nu mai ești atent... O să mă rog pentru tine, Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
deschidă the academic year, la noi destinul era și el limpede precum cristalul. Mergeam frumușel la rampe de cartofi. Ne înfigeam mâinile care au răsfoit Critica rațiunii practice a tipului din Königsberg și Philosophical Investigations-urile lui Wittgenstein. Căutam printre cartofii stricați, moi și cum nu se poate mai puturoși, pe cei care mai erau viabili. Îmi aliniam elevii pe două rânduri: unii cărau coșuri, alții sortau. Pentru ei, eu eram „brațul secular”. Cu mine mergeau acolo, eu le făceam prezența, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că se vor încartofări. La prânz ne scoteam pungile cu mâncare. Nu aveam cu ce ne spăla pe mâini. Uneori ne ștergeam mâinile cu frunze de brusture, că erau puțin umede. De sub noi, din obiectul muncii, veneau miasmele de cartofi stricați. Fișele de protecția muncii conțineau două prevederi mari și late: să nu aruncați cu cartofi unii în alții și să nu plecați cu vreun cartof în buzunar. Nimic despre infecții, hepatite, păduchi. Încercam să ne păstrăm cumpătul, să ne dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de umilire era perfect îndeplinit. Cum naiba să îi înfrunt? La ora la care veneau ei, eu aveam deja o mâzgă de coji de cartofi cu noroi pe haine, fața îmi era plină de dâre de mizerie, putoarea de cartofi stricați apucase să-mi intre în corp, în păr. Ei apăreau din Dacii break negre, curăței, în costum sau în taior, cu cravate. Aveau unghiile curate și miroseau a BOB sector IV. Ne priveau și pe mine, și pe „sclifosiții ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
altele pentru the third world. Nici nu le trece prin minte să nu se implice. E un reflex comunitar. Nu știam ce se întâmplă cu voluntariatul în UK în seara aceea a anilor ’80. Simțeam doar. Simțeam că suntem foarte stricați și că acel „Creștine să fii bun” este un îndemn pe care îl luam la fel de în serios ca pe ceea ce spunea Tovarășul despre construirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Dar fiindcă versul era precedat de cel cu „Nu uita când ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niciodată nimic. Doar oficialii internaționali mă mai întreabă câte ceva. Și dă a lehamite din mână. - Dar și ei, vin acolo pe diurne mari, se prefac că îi interesează soarta noastră și apoi ne lasă baltă. Ne simțim ca niște jucării stricate. Toți fac experiențe pe noi. Comuniștii, mujahedinii, talibanii, internaționalii. Vorbesc de femeile afgane, că până la urmă, bărbații fac ce vor, chiar și ai noștri. - Dacă nu-ți place să stai cu frații tăi, și singură nu ai voie să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prefera să nu se gândească. ― Nu vom putea repara totul aici. oricare ar fi avariile, replică Parker. ― Nici nu credeam că veți reuși. Nu vă faceți iluzii acolo. Ce puteți face? ― Trebuie reparată o pereche de conducte și consolidate intrările stricate. Nu putem fixa conductele fără să băgăm toată nava în cală. Va trebui să ne mulțumim cu o cârpeală. ― Înțeleg. Altceva? ― Modulul 12. O spun sincer. Am pierdut celula principală. ― Cum? Praful? ― În parte. (Parker schimbă câteva vorbe cu Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rele pe pământ Și stricăciuni în valuri De fapte, gânduri și cuvânt, Se surp-a’ vieții maluri. Azi noaptea neagră s-a lăsat Acoperind lumina, Și răul crește apăsat Ca-n lan de grâu neghina. Că, sub divinul panaceu, Omul stricat-a planul, Plâng Iisus și Dumnezeu Cu lacrimi cât oceanul. 22 martie 2005 UITAȚI CALEA CARE DUCE La cripta mea fiți cel mult trei Și unul să rostească Doar Tatăl nostru - sfinte chei Spre gloria cerească. Nu vreau preot spre odihnă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]