2,032 matches
-
Oficial". Pe de altă parte și concentrarea abuzivă, conducând la omiterea unor termeni esențiali pentru clarificarea sensurilor, generează comicul prin paralogisme 121 ale spunerii, de tipul ,,Cuțitu os" sau ,,Pupat toți piața independinți" (Telegrame). Așadar agramatismele constituie marca cea mai stridentă a limbajului specific personajelor caragialiene. Deficiențele de exprimare reflectă incapacitatea "eroilor" de a raționa corect și de a stabili raporturi firești între noțiuni. Pentru cel de-al doilea tip de "manual" bazat pe caragialisme, un inventar al sofismelor care ar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
căreia i se dă o importanță exagerată, reluarea și repetarea lui la modul aberant, pentru ca în final să se constate că nu se știe nimic despre acel fapt. Finalul proiectează banalul în absurd, comicul acestuia fiind revelat odată cu perceperea unui strident contrast între insignifianța evenimentului și zgomotul pe care îl face. Ilustrative sunt bucățile Grav eveniment literar și Cazul domnului Pawlowsky, scurtul monolog al cărui comic irezistibil rezultă în primul rând din repetarea exasperantă a numelui propriu și din absurditatea raționamentului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
junk-culture"), simbolul accesibilității, al disponibilității și al atracției remunerației imediate, care se află în inima culturii consumiste moderne, dezvoltându-se în afara criteriilor estetice, critice și comerciale ale culturii înalte, dar beneficiind întotdeauna de succes la publicul tânăr, "conferind o caricatură stridentă, brută, exagerată și absurdă a Americii, croită pe gustul celor tineri, o oglindă deformatoare a vieții nu așa cum a fost sau ar fi trebuit să fie, ci așa cum vor tinerii să o vadă", cei implicați în această formă de expresie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Blagoslovenie. ...Povârnișuri prăpăstioase cu mușchi crescut pe ele, încolo zăpadă, în lumina învăpăiată a serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață. Un fag bătrân, cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
funcționar public, este la fel de tocită precum un creion bont. 6 În seara aia, părea că tot Berlinul se Îndrepta spre Neukölln pentru a fi martor la felul În care Goebbels va dirija orchestra de viori suave, convingătoare, și de trompete stridente, sarcastice, care alcătuiau vocea lui. Pentru cei care aveau nenorocul de a nu-l vedea pe Iluminatorul Popular, existau câteva locuri În Berlin special amenajate pentru a li se pune la dispoziție măcar posibilitatea de a-l auzi. Așa cum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nevasta și că avea o amantă. L-a zărit de câteva ori cu o femeie prin niște cluburi de noapte. Zicea că Pfarr părea Încurcat când era văzut. Otto zice că tipa era o adevărată frumusețe, chiar dacă un pic prea stridentă. Are impresia că numele ei e Vera sau Eva, sau ceva de genul ăsta. — A spus asta poliției? — Nu. Zice că nu l-au Întrebat. Una peste alta, ar prefera să nu aibă de-a face cu Gestapoul decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ierburi ar fi fost o carne vie și senzuală. Aseară m-am întors de la sala de mese cu ea. Părea mai hotărâtă de data asta. A 83 mers liniștită cu mine până la vilă. Purta un fel de sarafan mai puțin strident, nu mai arăta chiar a femeie de stradă, iar pe față avea acel aer indefinit al celei care, din plictiseală, acceptă să meargă la un bărbat. Când am trecut puntea am luat-o de mână și m-am simțit deodată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din carne a lume-infern-purgatoriu-paradisului sau a spațiu-timp-creier-sexului, și a trebuit să presimt sfârșitul creșterii. Atunci am fost în vârf, atunci m-am poticnit, în infinita 106 107 mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă, de un strigoi scălâmb numit Lulu. L-am văzut deodată în fața mea, pe vremea aceea, când nu distingeam între mocirlă și lumină, în locul acela numit Budila, budă împuțită și plină de viermi, dar și fantastic Buddha plutind pe un lotus
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
le-am făcut vreodată. Este un interviu cu poeta Angela Marinescu, pentru care scrisul, mai ales pe o temă venită din exterior, e acum foarte problematic, din motive care țin de sănătate. Interviul acesta e ca un filtru, dur și strident, în care se cerne tot ce poate fi mai conflictual în situația unei femei care a vrut să aibă o voce într-o lume a marilor poeți. În afară de Angela Marinescu, cu care am discutat față în față, toate celelalte invitate
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
și vecinii noștri albi ne urăsc! Cei de alături mi-au spus că proprietatea lor a scăzut cu zece mii în preț în momentul în care ne-am mutat. Dintr-odată, total nepotrivit cu apariția ei M&S, începu să râdă strident: — Hi! Hi! Hi! Iar Lisa simțea că furia ei se dizolva, la fel ca zahărul pe care refuzase să îl pună în ceai. Păi, atâta vreme cât vecinii îi urau, atunci era în regulă, nu? Nu mai erau chiar așa de înfricoșători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fac, m-am trezit alergând într-acolo. Aș fi alergat până cădeam lat dacă nu m-ar fi țintuit locului un râs pițigăiat, ce venea dinspre o verandă din apropiere. M-am îndreptat spre locul de unde auzisem râsul. Aceeași voce stridentă mă interpelă: — Ești al doilea copoi tinerel care o șterge din tevatura asta. Nu te condamn. Îi destul de greu să spui cui ar trebui să-i pui cătușele, nu-i așa? M-am oprit pe verandă și m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici o afuristă de urmă de sânge...“ „Asta-i cea mai oribilă crimă comisă împotriva unei femei pe care am văzut-o în șaisprezece ani...“ „A legat-o. Uite, se văd urme de funie la glezne...“ Apoi răsună un fluierat lung, strident. Cei aproximativ doisprezece oameni încetară cu sporovăiala și se uitară la Russ Millard, care spuse calm: — Înainte ca situația să scape de sub control, haideți să stabilim ce anume n-o să ajungă la urechile presei. Dacă omuciderea asta o să aibă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
captura prin stație. Ellis Loew își făcu loc printre tehnicienii de la laborator, cu Fritzie Vogel pe urmele lui. Tehnicianul-șef se luă cu mâinile de cap de supărare. Un val cacofonic de speculații umplu biroul. Apoi se auzi un fluierat strident, iar Russ Millard strigă: — La naiba, dați-vă la o parte și lăsați-i să-și facă treaba! Și păstrați liniștea. Ne-am executat. Tehnicienii se aplecară asupra plicului, îl presărară cu praf de amprente, răsfoiră carnețelul cu adrese, examinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aplică niște croșee zdravene în stomac cu boxurile: stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler țipa și bolborosea. Fritzie urlă: — Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei, negustor de târfe sifilitic ce ești! Simțeam că am mâncărici la tălpi. Issler țipă strident: — Nu... știu... nimic! Fritzie îi aplică un upercut în boașe. — Zi-mi ce știi! Te știu pe tine! De la Moravuri! Fritzie îi trase câțiva pumni după ceafă. — Zi-mi ce știi! Zi-mi ce ți-au spus fetele tale, negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
marea relansare! Mi-a fost întinsă o bucată de hârtie pe care scria cu litere de-o șchioapă „Keystone Kops“, „Mack Sennett“ și „Cinematograful de lux Admiral, dotat cu aer condiționat“, iar sub ele o fotografie m-a izbit colosal, strident și total aiurea, ca propriul țipăt. Trei polițai Keystone stăteau între niște stâlpi de forma unor șerpi care-și mușcau unii altora cozile, pe un fundal egiptean cu hieroglife. În colțul din dreapta al imaginii, pe un divan matlasat, era tolănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plin de o bravură răutăcioasă. Lincoln Heights înflorea. Era plin de case noi ce-și așteptau chiriașii apartamente din prefabricate unde soldații „nu trebuie să depună garanție“. Sala Eagle Rock Legion încă mai avea un panou care făcea o reclamă stridentă meciurilor de box de vineri seara, iar zona mea de patrulare de la Divizia Centrală era plină de bețivani, inși ahtiați după lovele și fanatici religioși. Pe înserat m-am dat bătut: o să mai încerc s-o abordez o dată pe fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Range Roverul murdar și urât mirositor, el arăta impecabil. Dar dacă minimalizăm chestia asta și apoi Îl găsim strangulat și cu puța tăiată, vom fi În rahat până la gât. Telefonul lui Logan Începu brusc să scoată tot felul de sunete stridente. Erau de la sediul de pe Queen Street. Îl săltaseră pe Duncan Nicholson. — Ce...? Nu, spuse Logan zâmbind cu telefonul lipit de ureche. Nu, bagă-l la arest. Lasă-l să transpire puțin până ajung acolo. Când Logan și Watson au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ce naiba mă mai chinui... Nemulțumirile ei Încetară pentru a-și pregăti microfonul și pentru a trece prin formalitățile preliminare. Procurorul aruncă o privire dezaprobatoare către Logan. În mod cert era de acord cu caracterizarea făcută de Isobel situației. Soneria stridentă a telefonului mobil al lui Logan o Întrerupse din enumerarea celor prezenți și Isobel Îi aruncă o privire furioasă. — Nu permit folosirea telefoanelor mobile În timpul autopsiilor pe care le fac! Cerându-și scuze, Logan scoase din buzunar obiectul ofensator și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului. Era un bărbat cu niște jeanși decolorați și un hanorac portocaliu strident. Mergea agale pe porțiunea de ciment a drumului, cu privirea În pământ. — Șșșșșș! șuieră Logan, punând mâna pe funcționar și pe agentul de patrulă cu bila făcută praf. Tu bagă-te acolo, după colț, Îi făcu el semn lui Steve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
s-a aplecat În partea dreaptă a fotoliului În care se Îngropase, a apăsat pe un buton, a tras afară receptorul: „Alo!“, „...“, „Cum?“, „...!“, „Nu se poate să fi murit!“, „...“ „N-avea voie să moară!“; scoate aproape un strigăt ce sună strident În liniștea vătuită cu cărți a camerei; are o voce pe care o aud prima dată, plină, profundă, atrăgătoare, promițătoare, ademenitoare; privește neîncrezător spre telefon, l-a așezat pe podea, așteaptă parcă o dezmințire, o revenire asupra știrii, tace ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vederii. Tremurând încă de spaimă, Franciscovich îl îndemnă să intre. Acesta întrebă: - Este, ăăă... L-ați prins adică? - Nu era aici, răspunse Ausonio cu voce nesigură. - Poftim? se miră paznicul iscodind holul. Franciscovich auzi vocile polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific doar ambulanțelor. Întăririle atât de mult așteptate. Cu toate acestea, niciuna din cele două femei nu se simțea în stare să iasă în întampinarea lor. Rămaseră împietrite undeva în mijlocul sălii de recital, puternic tulburate în efortul lor mental de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
costumele sale de evadare: o rochie lungă de culoare albastră și o perucă albă. Își ridicase pantalonii sub rochie scoțând la iveală o pereche de dresuri negre, își înlăturase barba și aplicase un strat gros de ruj de culoare roșu strident. Se machiase apoi în exces în jurul ochilor și își desenase niște riduri foarte pronunțate pentru a avea un aspect septuagenar. Ultima schimbare fusese cea a pantofilor. În ceea ce privește inducerea în eroare, nu îi fusese prea greu să găsească o pungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atunci începu să scadă adrenalina, lăsând locul euforiei. Nu s-a tras niciun foc. Pusese la pământ un adversar... Ce bine se simțise - aproape ca în urmă cu 12 ani, când reușise să-l placheze pe Chris Broderick, care țipase strident ca o femeie la contactul cu iarba. Fusese atât de aproape de glorie, după ce alergase întreaga lungime a terenului fără să știe că Picioroange Larry pornise pe urmele sale. - Hei, ești bine? Bell o atinse pe umăr pe Amelia Sachs. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ceva sau cineva. Ceea ce se întâmpla mai tot timpul. Unde e băutura? Leigh făcu semn spre bucătărie. — Apa e încă fierbinte. Caută în dulapul de deasupra cuptorului cu microunde. Am o mulțime de arome... — Nu mă refer la ceai! strigă strident Adriana și arătă spre Emmy. Nu vezi în ce hal e? Avem nevoie de băutură adevărată. O să prepar niște caipirinhas. — Nu am lichior de mentă. Și nici lămâi verzi. Nici măcar nu știu dacă am o băutură adevărată, spuse Leigh. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
despre cum ar fi să zboare. CÎnd era flămînd sau cînd Îi era dor de părinți, visa adesea avioane. În timpul unui acces de febră, văzuse chiar un grup de bombardiere americane pe cerul de deasupra centrului de detenție. Un fluierat strident se din curte, de lîngă chioșcul de bilete. Sergentul japonez care conducea centrul de detenție făcea iar apelul. Jim observase că părea incapabil să rețină numele deținuților mai mult de o jumătate de oră. Jim Îl luă de mînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]