2,123 matches
-
ai curajul să mărturisești cinstit? Ce vreți să spuneți ? — Știi foarte bine. Am deschis radioul, privindu-l pe individ cu coada ochiului. Înțepenise de parcă-l lipise cineva de scaun. O voce ca de copil, acompaniată la chitară, cînta o melodie suavă: Ce bine ! Ce bine ! Ce bine că Te-am visat! TÎnărul Tashiro oftă din rărunchi și apoi șterse geamul aburit cu palma. Aveam impresia că vrea să spună ceva. Nori plumburii se adunaseră undeva dincolo de calea ferată. Locul din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tânăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fâstâcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvând, gândi el, cât mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase în apartamentul ei; era - în ce-o privea și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
învăluită încă de negura nopții se zăreau apele Danubius-ului. Soarele nu răsărise, dar cerul avea deja nuanțe purpurii. Antonius se întinse. Un oficiant îi dădu o lingură de miere; în clipa aceea soarele se ivi la orizont. Se auzi muzica suavă a anciilor. Antonius îl văzu deodată pe micul satir ce ieșea cântând din ochiul albastru pictat pe peretele templului în care coborâse în infern și apoi înviase. Melodia aceea, dulceața mierii și vederea luminii reprezentau întoarcerea la viață, renașterea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
N-am băut nimic, dar, în timp ce încuiam ușa, am recapitulat cum o voi saluta eu pe Martina, cerând zâmbitor o șampanie. Am luat-o spre est, apoi către nord. Mda, era clar că ziua avea o culoare stranie - o lumină suavă, dar lividă; biliară, de parcă plămânii îi rămăseseră îmbâcsiți de poluare. Hai, scuipă ce te îneacă. Magazinele mai dormeau încă... Unde era zgomotul, unde erau cei care îl făceau? Mașini puține, ale căror faruri își înșurubau lumina ca un sfredel. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca valizei. La un moment dat m-am trântit pe pat și, după câte se pare, am adormit câteva minute. M-a trezit telefonul. Am tras suav un gât de rom și mi-am aprins o țigară ca atunci când mă simt cel mai bine. — Doamne. Tot tu? — Nenorocitule, făcu vocea. Dai fuga înapoi acasă. Să mai distrugi și alte vieți pe acolo. Ce s-a întâmplat? Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de sticlă, perfect luminat, cu un aer atât de pur și oceanic încât îți vedeai doar mizeria din ochii tăi de om. Am lăsat-o mai moale. Fieldmg Goodney stătea printre suporții de pin din colțul îndepărtat, părând ridicol de suav și hotărât - și într-un fel alimentat cu aer-condiționat - în blugii lui și cămașa de un alb proaspăt, în costumul lui tineresc și cu aerul conferit de bani. Dădea instrucțiuni la trei muncitori sau furnizori echipați în salopete ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urâtă și mincinoasă pe săturate. Au fost și pedepse. Nu am lovit-o. Când dai într-o fată, ieși pe o ușă și dintr-o dată totul devine excelent în următoarea cameră, un loc minunat, unde totul e superb, ba chiar suav și de bun gust, să tot bați la fete cât ai chef. N-am plecat nicăieri. Am rămas acolo și i-am dat înainte cu întrebările. Doar știi ce gust au nopțile astea. În cele din urmă, ea a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am pus hainele în ordine și m-am dus în pas vioi la casa de bilete. — Nici o problemă, mi-a spus gagiu’ de sub pălăria lui. Clasa a doua, loc la geam, fumători, chiar și un film acceptabil. I-am întins suav cartea mea de credit US Approach. Mi-a introdus numele și numărul în calculator, mi-a spus: „O clipă, domnule“ și a ieșit pe ușa joasă. Fluierând și cu mâinile în buzunare, m-am depărtat de ghișeu și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu și-o punea, nu și-o trăgea, nu se pompa sau coțăia. O făcea cu grație și pe întuneric. Când Iocasta s-a oprit, dinăuntru se auzea un fredonat melodios. Florence își adormea clientul cu un cântec de leagăn suav. Din camera lui Gilles venea muzică. Poate pentru că tipul încerca să-și ascundă lipsa de effort. Dar madame Iocasta hotărî să nu intervină în seara aceea. Va trebui totuși să vorbească cu Gilles cât de curând. Fata indiană, Kamala, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Suki, în mod surprinzător, o luă pe sora ei în serios. Desigur, draga mea, probabil că încă te simți puțin amețită. Sunt sigură că nu ai vrut să te repezi la Sam. Hai - îmi zise adoptând din nou vocea ei suavă și superficială de gazdă-, hai să mergem să înfruntăm lumea. Am să-l țin pe David departe de tine dacă am să pot. M-am bucurat că Suki nu a mai comentat scena care tocmai se petrecuse; aveam senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cina împreună cândva? A spus-o repede, de parcă își tot făcuse curaj pentru asta. A urmat o secundă de tăcere, după care am spus: —A, OK. Și mi-am mușcat imediat limba pentru că nu am răspuns cu ceva puțin mai suav sau mai logic. —Bun, am să încerc să te duc într-un loc care să nu te șocheze. Ce zici de marți? În regulă, să-ți dau numărul meu de telefon. A scos o agendă din piele cu colțuri aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trebuia să facă era să steaîn spatele biroului fără să cadă de pe scaun. Era ocupată cu aranjatul părului, cu unghiile ei recent făcute, aruncându-și privirea cu genele pline de rimel albastru către James Rattray-Potter, care se sprijinea de birou, suav, pozând în cel-mai-tare-bărbat-din-lume, cu gleznele încrucișate. Era un erou tip Mills și Boon în comparație cu Dominic Planchet, un adevărat domn Darcy, dar se putea vedea cu ușurință că felul lui de a fi atrăgea numai secretare și fete cărora le lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
amâna. Sala de lectură mare, impunătoare, cu mese comode, scaune bătrânești. Rafturile de cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ciatat În limba latină sau vreo replică din liturghier. — Amin să spuneți, cuvioase părinte. Că mare adevăr ați rostit, zise Fermín spre a salva stingheritoarea tăcere. — Ne spuneați ceva de primul an al tatălui meu la colegiu, am zis eu suav. Părintele Fernando Încuviință. — Încă de pe atunci Își spunea Carax, cu toate că numele lui de familie dinspre partea tatălui era Fortuny. La Început, unii copii Își băteau joc de el din această pricină și, firește, pentru că se număra printre „Morți-de-foame“. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mai visez, mai visez violet, În amurguri petale de sânge E-un oraș și un mare poet Care-a plâns și acum, mereu plânge; Alb de puf și suav plumb coclit, Zări de neguri jilave și triste Am plecat ruginiu, am venit, Dar durerea n-a-ncetat să existe; Este-un chin peste chinul diurn Al materiei grele ce plânge, Cât un plâns este-un hohot nocturn Care-n cheaguri de
AMURG VIOLET by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83743_a_85068]
-
demult de-a fi și-a înțelege, Mai din adânc, răzbesc spre piscu-nalt, Minutul mă curtează și m-alege Ca bobul pur, din roca de bazalt; Mă-ntâmpină lumina surâzând, Înalturile-a bucurii răsună, Lungi așteptări, pornesc acum arzând, Boboci suavi, în jurul meu se-adună... Cuvintele, cu mlădieri de cânt, Șoptesc lângă urechea ce le-așteaptă Și-n ele se mai zbat săgeți sub vânt Și doruri, avântate către faptă... Nălucitoare visuri tot mai bat Din aripi frânte, învăluitoare, Descoperind tărâm
A?TEPT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83747_a_85072]
-
aceea Stau singur uneori...și mă ascult; Dar s-a mai limpezit zboru-n cuvinte Și mai spre-nalturi țintește acum, S-a mai bătătorit și gândul de drum Și dorul mă cheamă-nainte; Câte-un cuvânt înflorește ca mărul Flori albe, suave zăpezi amintite, Alte cuvinte mă duc în ispite Și unele-mi aduc din trecut, adevărul; În jur, o astfel de lume mă-ngână, Lumea cuvintelor, de unde și vis Cu gândul și fapta, și ochiul deschis, Adâncul și-naltul, prin mine
CUVINTE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83767_a_85092]
-
punkeri și cei ce se zbăteau să urce pe scara socială, dar Încă nu reușiseră să ajungă În primele rânduri) ocupa cele șase mese și Întregul spațiu al tejghelei dintre ele. Băieții stăteau Într-un separeu, fumând și discutând - destul de suav și etalându-și clar competența - dacă ar renunța la o partidă de sex oral sau la una de sex sub amenințarea armei, În timp ce noi, prietenele lor fidele (care nu făceam mai mult decât să-i sărutăm) Înghițeam cafele și analizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ai trecut pe aleile discrete ale Cișmigiului, privind la bobocii de pe crengi, peste noapte Primăvara înfăptuiește minunea: în zori, la fiecare pas, te întîmpină mirese de basm, încremenite de un vrăjitor poznaș ― buchete uriașe de zăpadă proaspătă îți dăruiesc miresme suave și de un farmec înfiorător de dulce. Dar în fiecare anotimp, grădina Cișmigiu este răsfățată de sumedenie de flori, unele născute de pământul roditor al țării noastre, iar altele aduse de la mari depărtări și aclimatizate aci. Numele lor atât de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o potecuță care a dus pe Mika-Le drept la Ptoma. Știi cum îl poreclesc eu pe Greg? "Papa Bonifaciu''. Mini își aminti de Greg, așa cum îl văzuse o singură dată la o expoziție a lui. Cu ovalul feței delicate și suav, cu părul tuns mărunt de tot și așa de blond că firele albe nu se cunoșteau; înalt și nu prea slab, dar încovoiat puțin, ceea ce-i făcea un gest permanent de înclinare, care, combinat cu manierele lui blajine, avea, în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Era ajunsă la faza acadelelor și portocalelor. Bietul Bonifaciu își închipuia probabil că e la secția boalelor infantile. E foarte gobeur sau foarte tolerant. Se mulțumește cu fărămiturile. încovoiat mai tare, așa cât să i se ascundă fața mică și suavă, Greg trebuie să fi străbătut sălile, împărțind cu gestul blagosloveniei bacșișuri personalului, în spitalul unde fecioarele despletite își descărcau păcatele - își închipuia Mini. - Conștiința lui trebuie să fi clipit, dar el îi închidea pleoapele, o strunea spre toleranță, așa cum Papa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se sprijinea de pereți. O răcoare plăcută îl întâmpină. Aerul era pur (condiționat), cu miros de zăpadă, de ozon, de flori de primăvară. Barbara veni spre el, zâmbitoare. Era încă îmbujorată de partida de tenis pe care o jucase... O suavă muzică electronică îi tulbură imaginea. Apoi se auzi un bizar țăcănit de ordinator în funcțiune și un glas metalic rosti: - Hai, vino mai aproape! Și, dinspre "altar", se aprinse o lumină de zirconiu. Homer șchiopătă într-acolo, în fund se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
agale zâmbind Și-n urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri dorinți năvălesc, Buze flămânde cer mângâiere Timpul stă-n loc când iubiri înfloresc... MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ (portret de Florin Buciuleac) n.1945 ALDEȘTI, jud. GALAȚI Profesiune: Pilot militar pe avioane de vânătoare supersonice
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
azi ne stingem în zăpadă somn cu somn și împletire iar din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină Spre largul iubirilor mele mai este tihnă la cină și-n gusturi avide palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
petalele pe ram De prea mult vis și mi-este greu... Albul o ia spre Empireu Și-n jos, din zarzăr, doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine în ritm cadențat, Acustice gânduri, Suava pornire în tainice spații Robite-n oftat. Și gândul, și ploaia în marea-mpăcare Adastă venirea Cu nou început Și suflul, și mâna, Și buze-mpreună Visează unirea Cristal și tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]