11,661 matches
-
tematică, constatând că la Matei Vișniec ea coincide cu structurarea (sau, mai bine zis, restructurarea permanentă a) scriiturii dramaturgice. Autoarea studiului clasifică opera lui Vișniec în funcție de reconstituirile lirice (plecând de la alunecarea poeziei în teatru și de la dramatismul poeziilor), dialogurile culturale subiective (piesele în care Cehov, Meyerhold, Shakespeare, Beckett, Cioran și Ionesco populează un univers livresc), poveștile de dragoste („Frumoasa călătorie a urșilor Panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”, „Marile mare”, „Nu mai sunt iepurașul tău drag
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
e însă o proză „modernistă”, o transcriere lipsită de rigoare a imaginilor și scenelor care îi invadează memoria. Din contră, el propune o abordare sistematică, aproape cronologică, a propriei vieți, readucerea trecutului în prezent și găsirea de semnificații în jocul subiectiv al memoriei și întâmplării. Cabana elvețiană devine astfel echivalentul unei cărți cu geometrie variabilă, ale cărei file sunt umplute pe măsură ce li se găsește echivalentul existențial convenabil: „De îndată ce știu, în linii mari, ce vreau să spun și ordinea ideală a spunerii
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
împlinirii timpului" și este "actul de identitate al omului de credință". Cardinalul îi asigură pe credincioși că le cunoaște grijile și le înțelege descurajările, dar arată că credința nu ține de sfera privată, nu e o înțelegere individualistă sau opinie subiectivă, ci apare și se întărește în ascultarea Cuvântului Domnului, fiind destinată să se transforme în bunăvestire. "Trăim vremuri pentru care virtutea supremă a devenit gustul propriu. Viața se lipsește tot mai mult de umanitate, proclamând siluirea legii firii câștig de
Cardinalul Lucian: Trăim vremuri în care viclenia răului se arată adevăr by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53521_a_54846]
-
ar fi putut camarazii mei să mă uite o clipă ca pe o pălărie pe un scaun.” Pascal Bruckner subscrie? A, nu! Sau da, doar în parte, pentru că acolo e vorba de un personaj anume care spune asta, e foarte subiectiv. Da, putem să vedem cuplul ca pe o închisoare, adevărata întrebare fiind de ce ne întoarcem mereu și mereu în închisoare. De ce preferăm să trăim în închisoarea cuplului decât în închisoarea celibatului? Deci e doar o formulare în acel moment anume
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
un unic punct de vedere. Sensul evenimentelor și al trăirilor personajelor se constituie din perspective diferite, complementare sau opuse. Nici o perspectivă supraordonată, de felul omniscienței din romanul clasic și realist, nu „leagă” și, mai ales, nu „explică” faptele și reacțiile subiective față de acestea. În Câinii negri, există cel puțin trei asemenea interpretări ale vieții și opiniilor protagoniștilor, aceea a naratorului, care își pune în gând să scrie o carte despre ciudații lui socri, nefiind câtuși de puțin privilegiată. Cititorul nu mai
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
cel mult, doar. Dincolo de stângăcia folosirii unui clișeu lexical, relatările celui mai recent masacru mai pot lansa o temă de discuție. În discursul jurnalistic sunt criticabile în genere elementele afective, evaluative, care introduc în informația obiectivă un punct de vedere subiectiv, partizan. Pe de altă parte, există valori și emoții general acceptate, a căror ignorare e la fel de stranie. A descrie cu patimă și înverșunare o întâlnire politică e un fapt anormal într-o presă de informație. Cam la fel de nefiresc e și
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
o dublă mărturie: a competenței și a speranței că politicul va găsi o soluție provocărilor istorice. Opțiunea sa pentru social-democrație nu e, însă, decât schița unui eșec previzibil. Ea reprezintă, mai degrabă, o încercare patetică de a impune o ordine subiectivă în haosul lumii, decât un tratat despre sursele profunde ale răului. Dar oare n-au fost tocmai acestea motivele care l-au dus pe Platon la concluzia că poeții trebuie alungați din cetate?
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
de împlinire și mândrie omenească deoarece a reușit să păcălească pe draci și s-a ridicat deasupra nevoilor."; În evoluția ei istorică fiecare literatură națională este jalonată de puncte nodale (ani, cărți, autori)."; "Opera spirituală este rezultatul unei activități spirituale subiective ample. Activitatea spirituală e unică, dar modurile ei de exprimare sunt fundamental diferite." Nu-i așa că exact așa stau lucrurile? Cine l-ar putea contrazice pe Ionel Popa? P.S. În numărul trecut al revistei noastre, în pagina în care a
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
al IGR este o persoană competentă, care nu s-a pronunțat împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, ci are anumite obiecții cu privire la tehnologiile ce ar urma să fie folosite acolo. "Eu l-am întâlnit pentru prima dată aici (n.r. emisiunea "Subiectiv") pe dl Ștefan Marincea și cred că schimbarea sa din funcție nu este inspirată. Mie mi-a făcut impresia unui om deschis la dialog, care știe ce spune. Nu era împotriva proiectului de la Roșia Montană, ci a anumitor tehnologii. Și
Chirieac: Schimbarea lui Marincea nu mi se pare inspirată by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/66765_a_68090]
-
mi-a făcut impresia unui om deschis la dialog, care știe ce spune. Nu era împotriva proiectului de la Roșia Montană, ci a anumitor tehnologii. Și efectiv nu dânsul lua decizia", a spus Bogdan Chirieac, în cadrul ediției de miercuri a emisiunii "Subiectiv", de la Antena 3, moderată de Răzvan Dumitrescu. Vezi și: Radu Tudor, pe surse: De ce a fost demis Ștefan Marincea
Chirieac: Schimbarea lui Marincea nu mi se pare inspirată by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/66765_a_68090]
-
politice. În locul unui spațiu clar, jalonat de personaje bine definite, pictura lui Ensor propune un amestec de caractere schițate sumar. Jucăușele combinații de nuanțe impresioniste, justificate de observații "științifice", sunt înlocuite cu alăturări țipătoare de culori alese pe criterii pur subiective. În 1887, Ensor era probabil cel mai îndrăzneț pictor în viață" scria Alfred Barr, primul director al Muzeului de Artă Modernă, referindu-se la "Tribulațiile sfântului Anton", tablou în care multiple influențe, de la Bosch la Turner, sunt combinate într-o
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
mai puțin vulgar. Cel puțin așa s-ar deduce dintr-o pseudoexplicație găsită în internet: "ștoarfă este utilizat în cercurile înalte (!), fiind sinonim parțial cu boarfă" (hiprapper.wordpress.com). Să nu uităm, totuși, că insultele sunt supuse unor evaluări foarte subiective și foarte variate: știoalfa e, într-unul din dicționarele noastre de argou, o "femeie de moravuri ușoare" (N. Croitoru Bobârniche), iar în altul - "prostituată de cea mai joasă speță" (G. Volceanov).
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
duc la Casa Albă. Și pe tot traseul, ea rămâne consecventă cu sine, dovadă - întrebările pe care și le pune, intervențiile-surpriză și mai ales convingerile. Cel mai semnificativ aspect care îi dezvăluie personalitatea este mărturia din final cu motivele ei subiective și obiective: Nu l-am votat pe Charlie ca președinte. L-am votat de două ori ca guvernator, însă când a candidat la președinție, n-am vrut nici acest tăvălug și nici responsabilitățile funcției și am crezut sincer că adversarul
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
pe care le construiește cu el, Alexandru Tomescu are o libertate interioară autentică, profundă, ușor atipică. De la Bach și Prokofiev, la Paganini, Ysaye, Bacewicz drumul a fost și unul spiritual. Fiecare poveste muzicală era precedată de una personală, emoțională și subiectivă, o experiență încărcată de sensuri și în legătură directă cu ce urma să cînte. Un prolog cu cuvinte pentru piese muzicale minunate. Fiecare detaliu deschidea încă o fereastră spre lumi și zboruri infinite. Era ceva normal în felul lui de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
de ani este privit azi ca o crimă împotriva gândirii libere pentru că povestea a fost spusă de Platon, discipolul lui Socrate, care nu poate fi considerat un martor obiectiv. Atenienii sunt acuzați pe nedrept. Platon a prezentat doar varianta lui subiectivă", a spus Patrick Fitzgerald. Pat Collins, un alt procuror care l-a asistat pe Fitzgerald, a afirmat că lipsa de respect pentru zei era o faptă periculoasă în Grecia Antică. Zeii erau considerați personaje răzbunătoare, care pot pedepsi un întreg
Socrate, rejudecat după 2.400 de ani. Vezi ce au decis juraţii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/65062_a_66387]
-
care a și explicat într-un interviu că, pentru el, autobiografia este autre-biografie, biografia altuia), se dedă la jocuri tot mai alambicate bazate pe permutări ale propriei sale persoane ficționalizate. In Vara, nimic nu este sigur. Unele interviuri sunt pătimaș subiective și, pe deasupra, ajung la cititor distorsionate de „Vincent" care își ia mari libertăți de interpretare, ajungând până la rescrierea totală a unui dialog. Am fost, însă, și mai păcăliți. Folosindu-se de terți pentru a-și exhiba tentant presupuse subdezvoltări sau
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
nu este deloc indulgentă cu această mamă plină de sine care se considera superioară tuturor și care avea oricând la îndemână versiuni avantajoase pentru ea (schimbate de câte ori era nevoie) ale oricaror întâmplări și situații. Era atât de predispusă să perceapă subiectiv realitățile, încât pentru a o cruța și a-i alina suferința în ultimele zile de viață (a murit în 2003), apropiații au făcut-o să creadă că regimul tiranic căzuse și că urma să înceapă procesul guvernaților. Odată părinții ei
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
la viață a pacientului lui. Somnul se normalizează, iritabilitatea scade, dispoziția intens pesimistă și marcată adeseori de idei delirante de vină, de inutilitate, de moarte se îmbunătățește, pacientul depresiv care reacționează corect la medicație își reia activitățile și va spune, subiectiv, că se simte mai bine", a adăugat medicul psihiatru Diaconu. Tristețea nu este depresie Nu putem spune că suferim de depresie când suntem supărați sau triști, la fel cum nu putem nega depresia prin a spune că avem o zi
Vezi ce riscă un depresiv dacă nu merge la medic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65463_a_66788]
-
Preda), termen mai exact decît „amînată", pentru că destinul reprezentanților ei a fost foarte diferit. Ceea ce fascinează cititorul de azi la generația războiului este în opinia mea potențialul membrilor ei, valorificat parțial sau deloc, din motive istorice, valoarea nerecunoscută din motive subiective sau din cel al neîmplinirii ei. Autoarea studiului se referă pe larg la destinul postum al Albatrosului, mai precis la cel al principalilor săi colaboratori care s-au risipit în direcții divergente. Geo Dumitrescu și Virgil Ierunca, Mihnea Gheorghiu și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
autorul e uitat. Memorialistul nu figurează în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (în care Călinescu, atent la picanterii, îi acordă colonelului Grigore Lăcusteanu două coloane), nici în Istoria critică a literaturii române (deși Nicolae Manolescu insistă asupra prozei subiective a pașoptiștilor), nici chiar în Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism (în ciuda faptului că Dumitru Micu nu exclude aprioric elementul cultural). De aceeași soartă au parte și alți memorialiști ardeleni. Ioan Ciurileanu, autor al unor Fragmente istorice din
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
Gheorghe Grigurcu Vă spune ceva sintagma dicționar-eseu? Dacă da, puteți trece fără remuscări peste cele ce urmează. N-aveți nimic de pierdut. Dacă nu, nu". Cu aceste insolite cuvinte se deschide Dicționarul subiectiv pe care Gelu Negrea îl închină personajelor lui Caragiale. Provocînd pattern-ul uzual al dicționarului, dar, în egală măsură, neacceptînd cu una - cu două conceptul de eseu ce i se pare obstaculat de abundența derutantă a materialului etichetat astfel, pînă
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
Garant al libertății spiritului, speța ar fi similară unei călătorii a unui „aventurier solitar", cu atenția absorbită de frumusețile traseului, aproape nepăsător la atingerea unei ținte: „Substanța revelațiilor sale o vor constitui, implicit, nu concluziile obiective, detașate, austere, ci meditațiile subiective, trăirile personalizate provocate de peripețiile călătoriei". Corect. N-avem nimic de obiectat la „altoiul" preconizat de Gelu Negrea, cel al modalității eseistice, pe paradigma consacrată a dicționarului, și nici la tatonările la care supune condiția eseului, pînă la momentul în
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
veritabili eseiști. Granițele dintre critica de-o anume ținută și eseu sunt atît de permeabile, încît se întîmplă să uităm de existența lor. Trecînd peste această mică inadvertență preliminară, să intrăm în cuprinsul, afirmăm din capul locului, cuceritor, al Dicționarului subiectiv. Mai curînd decît cu un inventar avem a face cu un univers epic, populat de numeroase personaje reconfigurate de Gelu Negrea, înzestrate cu o capacitate de a se recomanda într-o formulă nouă, de-a ne surprinde frecvent nu doar
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
pe care Gelu Negrea se străduiește a o amenda printr-un exercițiu al unui duh analitic mereu alertat, pus pe contestare, compunînd o replică „pozitivă", să recunoaștem, de-o remarcabilă coerență. Spre deosebire însă de monahul de la Rohia, autorul Dicționarului subiectiv încearcă a-l „salva" pe Caragiale nu prin factorul creștin (iubirea), ci printr-o cabrare a inteligenței „demistificatoare". „Inteligența, ne spune Oscar Wilde, e un fel de hipertrofie, prin natura sa, care distruge fatal armonia unei fețe". Spiritul (anti)critic
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
a distruge „armonia" unei imagini critice solide, devenită, grație școlii, un „bun național". Rămîne la latitudinea cititorului să-i accepte ori nu generoasa versiune. În orice caz, bibliografia caragialiană o va înregistra ca pe un aport major. Gelu Negrea: Dicționar subiectiv al personajelor lui I.L. Caraggiale (A-Z), Ed.Cartea Românească, 2009, 384 pag.
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]