3,015 matches
-
ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și amenințător, întrebă în spatele său: -Unde e familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ferestre, uși și balcoane ce închidea aproape ermetic piața și clătină din cap cu neîncredere când simți diversitatea izurilor puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară ca niște cerșetori înfometați care îi așteptau nerăbdători sosirea. Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi sau de țap în călduri. Era mai delicat, se simțea mai puțin, dar era la fel de neplăcut și de pătrunzător pentru nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
degete, ca lutul uscat de soare ce se fărâmițează și se face pulbere, și cu cât strângea pumnul, dorind s-o rețină, cu atât mai repede se risipea. Refuza să accepte că statul monolitic pe care îl construiseră cu atâta sudoare și atâta sânge străin se dovedea până la urmă atât de fragil, încât simplul ecou al unui nume, Abdul-el-Kebir, era de-ajuns ca să se crape până la temelie, dar evenimentele se încăpățânau să-i demonstreze că era adevărat și că poate sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o catastrofă. Nu prevestește nimic bun locul viran de la împreunarea pulpelor - ruinele unor cărnuri printre care crește un buruieniș aspru, ca țepii de pe greabănul unui mistreț, și mirosul greu de sudoare dospită al muncitorului cu brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana și tot într-o goană și-o mănâncă; n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot într-o goană și-o mănâncă; n-are timp, gâfâie și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și al copiilor, gândește-te, și toată școală și împrejurimile, pădurea asta de blocuri, cvartalele de ghetouri, străzile, totu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un apartament de la parter, iar zidul blocului ține umbră și răcoare. Amândoi întind gâtul după o adiere vagă, abia simțită, care încearcă să înfioreze frunzișul copacilor. E bună umbra și să stai pe scaun după drumul prin arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător, și că o să ia și niște mici. O să ia doi pentru el, că mai mulți nu poate, nu-i pică bine, dar bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
orice armată pe care ar comanda-o. Bătăile din palme de la final au fost asurzitoare; bănuiam că lumea aplauda ușurată că supraviețuise fără daune fizice ireparabile. Eram transpirată leoarcă și mă simțeam de parcă Încheieturile mi-ar fi fost lubrifiate de sudoare. Cunoscând-o bine pe Rachel, Îmi puteam da seama că Începuse ora Într-o dispoziție proastă și că ne muncise În halul ăla ca să scape de energia negativă. Am privit În direcția ei. Își ștergea fața cu un prosop. Trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de frumoase, cărora italienii le zic palazzi. Voiam să țin minte, ca s-o uimesc la întoarcere pe mama. Și era un pod care se chema Puntea Suspinelor. Acolo tata m-a luat în brațe. Îi vedeam părul lucind de sudoare la ceafă, cămașa mea udă se lipea de cămașa lui udă. Începuse să mă doară piciorul, pantoful ortopedic îl trăgea în jos. Boala mea nu era una care să mă sâcâie cu dureri. Puteam totuși merge, ca și unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iar eu o problemă cu mușchii. Însă bicicleta nu-i ajuta decât lui. Ea n-are nici un efect în privința rachiului, altminteri i-aș fi putut trimite unchiului mai târziu, din America, o bicicletă de cameră. Signor Giovanni era leoarcă de sudoare și prietenos ca de obicei când am intrat în locuința lui din subsol. Deasupra televizorului atârna un tablou cu Madonna. Ea ținea un copil în brațe. Copilul era dolofan și avea ochi de adult. Mai târziu îl vor pironi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se ducea la bar totdeauna după ce strigătele de la el din sufragerie se domoleau. Și atunci nu bea cappuccino. Când a intrat în cameră tata, signor Giovanni a coborât de pe bicicletă, a luat un prosop și și-a șters broboanele de sudoare de pe frunte. Signora Maria și-a zvântat mâinile cu șorțul ei de bucătărie și a început să-i depene tatei povestea hoinărelilor mele din ziua aceea. Tata a lăsat sacul pe podea și a dat să mă mângâie. Când tații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu întocmai ca el mai târziu, căci aveam convingerea că e ceva foarte bărbătesc, așa cum văzusem într-un film alb-negru american. Când șuieră sirena fabricii în America, muncitorii se duc undeva, în aer liber, și maiourile lor sunt pătate de sudoare. Pielea le strălucește de la picăturile de transpirație, ca și cum tot corpul le-ar fi presărat cu niște sori mititei. Dacă se plictisesc, caută un prilej de ceartă și îndată încep să se tăvălească în praf. Muzica devine dramatică, însă e altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă nu arăți că ți-e frică. Lup între lupi. Ei bine, mie nu mi-e frică. În fine, mă mai ajut și cu o picătură de whisky.» Așa vorbea el și mă trăsnea cu mirosul de băutură și de sudoare, iar eu ședeam în mașina aceea blestemată, gândindu-mă că nici în ruptul capului n-aș deschide portiera, ca să cobor. Între timp ajungeam la o intersecție din Bronx. Și acolo nu era deloc recomandabil să te dai jos din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O oră mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie, mama spăla două cești de cafea. Ea servea cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
murmurând ca pentru sine și continuă să cerceteze pașapoartele. Bărbia i se atinge de piept. Pe cămașa lui se văd pete de transpirație. „Căldura asta”, adaugă el și-și împinge șapca pe ceafă, dând la iveală un păr năclăit de sudoare. „Ei, dar ce are băiatul?”, își amintește apoi să întrebe. „Alin, ieși din mașină și salută-l pe domnul.” A sosit momentul să intru în acțiune și eu. Ca într-un film. Deschid portiera și scot picioarele afară. În filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fie-ne permis comentariul colateral, că inteligențe atât de sclipitoare ca cele care conduc aceste organizații criminale s-au Îndepărtat de la calea dreaptă a respectării legii și au nesocotit Înțeleptul precept biblic care ne Îndeamnă să ne câștigăm pâinea cu sudoarea frunții, dar faptele sunt fapte, și chiar dacă o facem repetând vorba plină de mâhnire a lui adamastor 2, oh, căci nu știu de dezgust cum să povestesc 3, consemnăm aici vestea apăsătoare despre vicleșugul de care s-a servit maphia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acele familii lipsite de suflet care, lăsându-se duse de incurabila lor lipsă de umanitate, ajunseseră la extrema de a angaja serviciile maphiei pentru a se elibera de jalnicele rămășițe umane care agonizau la nesfârșit Între două cearceafuri Îmbibate de sudoare și pătate de excreții naturale, dar acestea merită dezaprobarea noastră, tot atât cât și cea care apare În pilda tradițională a străchinii de lemn povestită de o mie de ori, deși aceasta, din fericire, s-a salvat de execrație În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
misterul să merite, Mulțumesc, vin În goană. Directorul general puse telefonul jos, băgă scrisoarea În plic, o puse Într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului și se ridică. Mâinile Încetaseră să-i mai tremure, dar fruntea Îi era lac de sudoare. Se șterse pe față cu batista, apoi o chemă pe secretară prin telefonul intern, Îi spuse că va ieși, să cheme mașina. Faptul de a fi trecut responsabilitatea asupra altcuiva Îl calmase puțin, Într-o jumătate de oră rolul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îmbolnăvit, am văzut că tot ceea ce îți dorești este să ți-o tragi, nu contează cu cine, te-ar mulțumi și curierul de la supermarket, dacă într-adevăr ai trecut pe acolo. Îl privesc șocată, maxilarul îmi este împietrit din pricina jignirii, sudoarea mi se scurge pe frunte în broboane, arzându-mi ochii, Udi, crede-mă, nu vreau decât să te faci bine, să trăim din nou ca înainte, asta e tot, el mă privește surprins o clipă, ca și când mi-ar cântări vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vor interna, iar tu asta aștepți, să mă dai afară din casă și să îți aduci pe altcineva care să ți-o tragă în fiecare noapte, dar eu ies din cameră și mă întind pe canapeaua din salon, lacrimile și sudoarea se combină într-o licoare puturoasă, înțepătoare, iar în clipa aceea ajunge curierul, un tânăr zâmbitor care dispare chiar înainte să apuc să deschid portofelul, nici nu bănuiește de ce anume a fost bănuit, iar Udi urlă din pat, pregătește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să ne ascundem privirile, ci, din contră, să le nuanțăm, iar ea stă pe scena de pe canapea asemenea unei amazoane, cu decolteul rochiei adunat, dezgolind un sân singuratic și ferm, cu privirea ațintită asupra guriței copilului și fruntea umezită de sudoare. Sigur îți este sete, spun eu și îi întind o cană cu apă rece, ea bea cu înghițituri mari, iar mie îmi este milă de ea, cât de sete îi era și nu îndrăznea să ceară, doar eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui, picioarele lui se clatină pe scări, dar continuă să își țină bine echilibrul, fața îi este îmbujorată din pricina efortului. Îl conduc repede spre camera lui Noga, ghidul trist al unei excursii extrem de scurte, o întinde pe pat, își șterge sudoarea de pe frunte, pe degetul său strălucește o verighetă ce pare extrem de nouă, ca și când s-ar fi căsătorit abia ieri, mă aplec deasupra lui Noga, am ajuns acasă, îi șoptesc, iar ea suspină, mă doare capul, vreau să dorm. Dormi, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vor transforma într-un monument rece, de piatră, al unei familii micuțe de trei suflete, care a fost odată și nu mai este. O femeie tânără trece pe lângă mine alergând, își ține mâinile în jurul gâtului, fața îi este acoperită de sudoare, încerc să ghicesc dacă are bărbat sau nu, pentru o secundă am impresia că femeile care au bărbați sunt înconjurate de o aură strălucitoare, asemenea unei coroane regale, iar eu, care nici nu mai eram conștientă de prezența acestei coroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ajut să bea, pentru că îi tremură mâinile, zâmbește, nu mă simt bine, vreau să mă întind pe pat. O conduc în tăcere spre pat, îi culc picioarele și mâinile printre decupaje și hârtii colorate, îi sărut fruntea înaltă, acoperită de sudoare, aud o bătaie slabă în ușă, dar ea se retrage, se ascunde sub pătură, nu deschide, mami, mă roagă ea, prefer să nu vină nimeni, decât să fie doi-trei, care să vadă că nimeni altcineva în afară de ei nu a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le-am împăturit și le-am băgat cu grijă în plic. Pe plic am scris adresa părinților ei, cu mențiunea că scrisoarea este pentru Naoko. Profesorul intrase deja în clasă și când am ridicat privirile, l-am văzut ștergându-și sudoarea de pe frunte în timp ce f\cea prezența. Era mic de statură și abătut. Deoarece avea probleme la mers, se rezema întotdeauna într-un baston din metal. Nu pot să spun că mă amuzau cursurile lui, dar spunea lucruri interesante și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tenis ceea ce jucau ei. Mai degrabă puteam zice că sunt două persoane pe care le interesează cum reacționează mingea la loviturile lor. Păreau teribil de concentrați și își dădeau mingea de la unul la altul cu multă râvnă. Erau leoarcă de sudoare. Tânărul, ce se afla la capătul terenului dinspre noi, a văzut-o pe Reiko și s-a îndreptat spre ea. Au schimbat două-trei cuvinte, zâmbindu-și. Lângă teren am văzut un bărbat, fără urmă de expresie pe chip, care tundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]