3,177 matches
-
bine că nu era Luke. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce i-aș fi spus dacă ar fi fost el. în ultima zi a anului, aproximativ douăzeci de membri ai familiei, plus iubiții și copiii, erau înghesuiți în sufragerie uitându-se la Căutătorii Arcei Pierdute și țipând „Arată-ne băiețelul“ de fiecare dată când Harrison Ford apărea pe ecran. Până și mama urla împreună cu ei, dar asta numai fiindcă nu știa ce însemna „băiețelul“. Helen bea un gin-tonic și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care se pricepea de minune la sărutat... de ce eram așa de ridicolă? și-atunci, amintirea mi-a invadat creierul cu detalii dureros de realiste... practic, în noaptea trecută, fugisem din apartamentul lui Randall! După cină, el mă condusese înapoi în sufragerie și încercase să se dea la mine - dar eu mă simțisem așa de rigidă și de stânjenită, încât inventasem o scuză jalnică, legată de o ședință la prima oră, și plecasem abrupt. — Sunt o mare tâmpită, am gemut. Randall probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Toată lumea se adună ca să mănânce, să bea și să recite poeziile lor favorite. În anul precedent, strânseserăm destui bani din donații ca să instituim o bursă universitară în numele tatei. La început, petrecerea reprezentase o întâlnire între vreo doisprezece oameni, reuniți în sufrageria casei noastre, însă, în timp, totul crescuse, devenind un eveniment popular în întreg campusul universitar. Anul ăsta, mama se aștepta ca peste două sute de oameni să ne viziteze casa. — Deci, ce crezi? Bucătăria ar arăta mai bine într-un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
unei soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și al zgomotului de pahare ciocnite. — Dragii mei! Lucille Cox s-a ridicat și-a zburat către noi în secunda în care am pătruns în sufragerie, învăluindu-ne, pe amândoi, într-o îmbrățișare strânsă și plântându-ne câte-un sărut umed pe fiecare obraz. Lucille era cea mai bronzată și mai subțire femeie pe care o văzusem vreodată. Era îmbrăcată impecabil, iar ansamblul se finaliza cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
masa uriașă, de fermă, cu aer antichizat și portretele de familie pe care Bea le aranjase, cu mână de expert, pe unul dintre pereți. — Da, așa-i c-a făcut o treabă grozavă? m-a întrebat Harry, conducându-ne în sufragerie. — E superb! m-a secondat Randall, privind de jur împrejur. Bea, te-ar interesa să-mi decorezi casa cea nouă din Nantucket? Cred că simțul tău estetic ar fi numai potrivit pentru chestia asta. — Pe bune? a zis Bea, luminându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cealaltă, în vreme ce băieții plecaseră ca să se ocupe de vin. Îți spun mai târziu. Nu am un răspuns format dintr-un singur cuvânt. — Hei, Claire, am uitat să-ți transmit o mică bârfă de săptămâna trecută, a zis Harry, intrând în sufragerie cu două pahare de vin pentru noi. N-ai să ghicești pe cine am văzut giugiulindu-se într-un restăurănțel discret de lângă serviciul meu. — Giugiulindu-se? Iar ai citit Page Six, așa-i? — Ghicește! a râs Harry. — OK. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fii pus puțin la muncă? l-a întrebat ea pe Luke, care a asigurat-o, foarte convingător, că era plăcerea lui să ne ajute. După o oră, Luke își ștergea fruntea și se pregătea să ridice și să ducă din sufragerie o măsuță de cafea foarte grea. El și Harry mai mutaseră deja o canapea, două fotolii mari și o sofa -i-aș fi ajutat și eu, dar mama mă pusese să testez sistemul de sunet. Sistemul de sunet! Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de sub ochi îi dispăruseră miraculos. Arăta cu nu mai puțin de zece ani mai tânăr. — Mă simt mult mai bine. Asta e sigur. Stresul de la Grant Books mă făcuse să mă umflu ca un balon. Phil m-a invitat în sufrageria unde mai erau vreo zece oameni, așezați pe canapele și perne. — Ei, ea e Claire Truman. A demisionat de la Grant Books luna trecută. Toate fețele s-au întors către mine. Toate îmi zâmbeau cu căldură. Câteva îmi erau cunoscute, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fie pe undeva. Henry nu era genul care să plece de-acasă și să lase ceainicul pe foc. Eva se uită în salonaș. Acolo fusese camera de zi, asta până la prânz, când Sally o numise salonaș. Apoi se uită în sufragerie, care acum devenise prânzitor, ba chiar și în grădină, însă Henry se volatilizase, luând cu el și mașina, și speranțele Evei că suptul sfârcurilor va revigora căsnicia lor și va pune capăt lipsei de contact trupesc de care suferea femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
eficientă dintre toate - obiceiul ei de a spune cu voce tare și pe un ton nu întru totul cultivat „Of, ești o pacoste!“ în momentele de maximă ardoare ale perechii ei avuseseră un accentuat efect inhibant. Acum Eva era în sufragerie, așezată pe podea, în timp ce Sally, Gaskell și bărbosul de la Institutul de Cercetări Ecologice polemizau pe tema jocurilor tematice pe roluri interșanjabile sexual în cadrul unei societăți ce impune controlul populației. Eva se simțea plină de un entuziasm ciudat. Parkview Avenue, Mavis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o ucizi pe doamna Wilt? Eu nu numesc asta un joc. Eu o numesc un act premeditat. — Nu-i deloc rău spus, zise Wilt, zâmbind. Mă refer la partea cu meditatul. Eva se încolăcește în poziția lotus pe covorul din sufragerie și se gândește la lucruri frumoase. Eu scot câinele la plimbare și mă gândesc la lucruri îngrozitoare, în timp ce Clem defechează pe marginea pajiștii din Grenville Gardens. Și în fiecare caz rezultatul e același. Eva se trezește și gătește cina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care familia Vancea reînvie, revendicându-și întrebările vechi. Da, știa deja cele două secvențe în care vor reveni, văzuse și revăzuse și notase de zeci de ori cele două scene. Prima secvență: August târziu, război. Seară placidă, astm și arșiță. Sufrageria familiei Vancea. Încăpere albă, înaltă. Masă lungă, festivă, acoperită cu damasc. Opt tacâmuri strălucitoare, trei față în față, pe laturile lungi, și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea de a vorbi, de a relata întâmplarea la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și viitoarea familie Sonia Matus Calinovschi, pe peronul umed al stației de tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
volubil și politicos, n-avea de ce să-i fie frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi. Simpatic, totuși, și Venera deschisese, în sfârșit, larg, ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii, nu abuza. Venea doar marțea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu sora mea... Din câte mi-amintesc, domnul Cușa era atunci, cum să spun, fără nici o deficiență. Normal, vreau să zic. — Da, da, înțeleg, se auzea glasul catifelat al mătușii Venera. Tocmai așezase tava cu cafele pe masa rotundă, din sufragerie. Profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov calculase inteligent, din prima clipă. Nu temai poți încredința, azi, aproape nimănui. Chiar și vechi prieteni, greu să mai fie cei de altădată. Dacă au supraviețuit, înseamnă că, undeva, ceva nu e în ordine,deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum obișnuia, s-o atârne pe cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii, primăvara ne turbează, ne înnebunește, asta e. Pe masă se aflau deja pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clătina, emoție, ce-o fi fost. Se învârti, fără rost, câteva clipe, în jurul fotoliului. — Vino, am să-ți arăt opera lui. Hai, vino. Glasul își recăpătase vibrația, termicitatea. Avansa prudent, clătinându-se pe stânga, se îndreptau spre ușa din fundul sufrageriei. Trecură printr-un scurt vestibul gol, ghidul deschise o altă ușă. — Aici e dormitorul lor. Un dormitor alb, pat dublu. O cuvertură de lână groasă, albă. Noptiere albe, de o parte și de alta a patului. Lângă fereastră, o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unse cu un soi de magiun suspect. Ușa rămăsese întredeschisă. Auzi, cândva, bizare bolboroseli. Tresări, atent. Șoaptele se repetau, greu de deslușit. Un fel de surdină, ca un descântec. Ieși, se strecură, tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în lucrarea de licență, era normal să vrea să îmi povestească despre ea - și normal ca eu să vreau să ascult. Cina se sfârșise și toți ceilalți ieșiseră să stea în curte, dar Tom și cu mine am rămas în sufragerie, să bem restul de vin. — În sănătatea ta, unchiule Nat, a zis el, ridicând paharul. — Și a ta, Tom, i-am răspuns. Pentru Paradisuri imaginare: viața intelectuală în America dinainte de Războiul Civil. Regret că trebuie s-o spun, titlul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că Levitt avea să o invite la el acasă - același Levitt căruia îi vânduse un superb Smith fals cu doar trei luni în urmă? Inutil de precizat, doctorul cel bogat i-a arătat cu mândrie noua achiziție expusă pe peretele sufrageriei și, inutil de precizat, văduva cea isteață și-a dat imediat seama cu ce avea de-a face. Nu-l simpatizase niciodată pe Harry, dar îl îngăduise de dragul lui Alec, știind că directorul de la Dunkel Frères era cel căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
anului. Atunci de ce se străduiește atâta ca să pună Chowder Inn în funcțiune? îl întreb. Fără nici un motiv, îmi răspunde. Dar nu are altceva de făcut, iar asta îi mai alungă plictiseala. E vremea prânzului. Stăm toți patru la masa din sufragerie și mâncăm hrană rece, fructe și brânză. Acum, că ceața s-a ridicat, soarele bate puternic prin ferestrele deschise și fiecare obiect din cameră pare mai clar conturat, mai viu, mai saturat de culoare. Gazda noastră își varsă necazurile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aș putea trezi mâine dimineață mahmur. Mă așez pe marginea patului lui Lucy și îi citesc din romanul lui Zane Grey până închide ochii și adoarme. În timp ce intru în camera mea, alături, aud hohote de râs care se strecoară din sufrageria de la parter. Îl aud pe Stanley spunând că e „scuturat“, apoi Honey adaugă ceva despre „camera cu Charlie Chaplin“ și „poate nu-i o idee tocmai rea“. E dificil de înțeles despre ce e vorba, dar o posibilitate ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
importante de făcut, nici nu mi-a trecut prin cap să întreb. Nici unul din ei nu o cunoscuse încă pe Lucy, drept care prezentările au devenit primul subiect pe ordinea de zi. Apoi Tom a dus-o pe fata noastră în sufragerie și a plantat-o în fața televizorului. În mod normal, ar fi fost datoria mea, dar cred că Tom era atât de mirat să dea peste M.F.P. într-un context atât de neobișnuit, încât a trebuit să se retragă câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încerca să întemeieze o familie. În martie 2001, s-au mutat într-un bloc de pe Third Street, între Sixth și Seventh Avenue: un apartament spațios, inundat de lumină, de la etajul al patrulea, cu un living măricel în față, bucătărie și sufragerie în centru, și un hol îngust care ducea către trei dormitoare, în spate (dintre care Tom a transformat unul în birou). Până s-au aranjat cu totul în apartament, Brightman’s Attic nu mai exista. Una din condițiile cumpărătorului fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]