4,909 matches
-
la consécration à l'Académie roumaine. Blaga est professeur dans le cadre du département de philosophie de la culture de l'Université de Cluj, poste qu'il occupera jusqu'en 1948, quand la " génération tranquille " voit șes rêves chanceler. À la suite du diktat de Vienne de 1940, îl se réfugie à Turda, puis à Sibiu. En 1943, Blaga édite à Sibiu la revue bimensuelle de philosophie Saeculum. En même temps, îl dirige leș séances du Cercle littéraire de Sibiu.828 Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
m'envahit sous leș tendres rayons me caressent aussi șes significations mon vécu intérieur se meut jusqu'à l'extrême J'éprouve le plaisir de goûter le système que soutendent aussi bien leș pures combustions concentrant dans un tout la suite des saisons dans lesquelles le sens folâtrement essaime. Puis se met à vibrer le poème du sang comme subtiles flots de ciel sur un étang de tout cela se fait une statue divine tous șes contours parfaits se șont faits
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
par écrit (surtout leș runes), du charme miraculeux, du zodiaque, de l'art archaïque (la poterie, etc.), de la physionomie, de la mythologie, de la poésie même (odes, strophes, quatrains, etc.), de l'iconicité (estampes, etc.), de la sculpture, de la musique et ainsi de suite. "1168 Prenant en compte ces deux grandes caractéristiques du discours poétique de Blaga, le traducteur aboutit à la conclusion que " la traduction même est une opération poétique et sémiotique "1169. Afin de résoudre leș difficultés de transposition en langue cible
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lieu à Cluj-Napoca en 2010. En début de son discours, Jean Poncet parle de l'" amitié " qui le lie au milieu culturel roumain, faisant en même temps le bilan de șes traductions des poètes roumains.1210 Îl annonce par la suite le thème de șa communication, qui ne concerne pas leș stratégies à adopter dans la traduction de poésie, mais plutôt la traduction comme recréation et l'influence qu'un poète traduit peut exercer sur un poète traducteur : Pourtant, ce n
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
d'exclamation et leș points d'exclamation șont transformés en simples points finaux 1445, le point d'exclamation suivi par un point d'interrogation devient point d'exclamation 1446, le point final devient point d'exclamation 1447 et ainsi de suite. La traductrice insère des signes de ponctuation même și le texte source n'en est pas pourvu, comme dans la traduction du poème Frumoase mâini (Jolies mains...), où l'on peut trouver des points de suspension dans le titre même
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
jamais innocentes, car elles șont le résultat d'une négociation, d'une médiation. L'ambition de garder à tout prix le jeu de rimes peut mener à des versions maladroites ou forcées en langue cible, comme nous voyons par la suite ; en d'autres mots, le traducteur arrive à sacrifier le contenu pour la forme, et même à ajouter des unités sémantiques supplémentaires, opérant des changements sémantiques, parfois graves. De l'autre côté, ignorer totalement la prosodie du texte source mène
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leș problèmes de la traduction De optimo genere interpretandi. " 91 V. Idem, p. 76 : " Și l'on accepte l'idée qu'une science de la traduction n'a vu le jour que dans leș années quarante, [...] on doit, en effet, tout de suite ajouter que cette science nouvelle a été précédée par une longue phase de spéculations plus libres qui ne prétendaient pas donner naissance à une nouvelle discipline, de sorte que leș derniers penseurs "sans dénomination" dans ce domaine auraient été Benedetto
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
outre, leș strophes irrégulières șont censées mettre en évidence l'espace blanc. 1350 Ce découpage régulier des poèmes écrits surtout après 1940 se manifeste aussi au niveau sonore du signifiant (au niveau de la prosodie), comme nous le montrons par la suite. Ce type de découpage est parfois le résultat de l'influence folklorique dans la poésie de Blaga. 1351 Même s'il s'agit d'un procédé de versification, nous avons choisi de traiter l'enjambement dans cette section qui porte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
roman. Adorata (1984) împletește relatarea la persoana întâi, autobiografică (scriitorul Octav Daniel e un alter ego al autorului), cu dosarul de existențe. În jurul celor trei grații de la Pădureni (Victoria, Tereza și Marcela), reprezentând trei tipuri ale eternului feminin, gravitează o suită de personaje masculine, cu o personalitate bine conturată, șarjată oarecum în cazul unora (Gaby de Severin și Ernest Corodeanu). Pregnante, personajele trăiesc în paginile romanului, care, cu o construcție mai riguroasă, cu un final în logica narațiunii, iar nu expediat
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
lui D., și Fauna bufonă (I-II, 1972-1975) a fost scrisă într-o primă formă în 1942, fiind remaniată în 1957 și din nou, atent corectată. Subintitulată Pseudozoologicon, cartea este o enciclopedie a curiozităților din lumea animalelor, dar și o suită de „moralități”, a căror adresă ultimă este umanitatea. Constrânse la o concizie maximă, „medalioanele” animaliere beneficiază de un limbaj sugestiv, colorat, și de o ironie bine disimulată, dar nu mai puțin tăioasă. Ultima carte a lui D., Esthera (1995), e
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
în satul său, unde îl întâlnește pe Sansala, revenit între timp, și prăznuiește Paștile împreună cu el și alți credincioși. Aflat în sat, în a treia zi după Paști, pe neașteptate, sosește aici Atharid, fiul unui mic rege got, Rhotestheos, cu suita sa. Sansala și Sava sunt prinși, supuși la chinuri și siliți să aducă jertfe idolilor, dar cei doi refuză. În fața refuzului lui Sava, care a ofensat prin atitudinea sa pe Atharid însuși, sfântul este legat și aruncat în râul Buzău
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1087, se oprește în apropierea acestui drum, la "Ezeba, un sat românesc" (Anna Comnena). Beniamin de Tudela, călător evreu, vorbind despre vlahii din munți spune, în 1166, că "nici un principe nu-i stăpânește", iar în timpul cruciadelor (1190), un nobil din suita împăratului Frederic Barbarossa notează că a pătruns "într-un ținut bogat, numit Vlahia, nu departe de Salonic, unde am aflat belșug de produse". Vlahia Mare a dăinuit, ca ținut autonom, și după întemeierea împărăției vlahe, în 1185-1186. Cea dintâi alcătuire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
câteodată în note bacoviene, și accente de satiră socială. Prezent și în aceste cicluri, eroticul, în registrul grațiozității ori al unei inefabile intimități, concurează, în volumul Lauda vieții, o robustă bucurie de a trăi, ce-și găsește expresia într-o suită de tablouri agreste. Aici mai apăreau texte (precum Tu ce-ai făcut? sau Pentru pace luptăm) ce prefigurează șabloanele epocii de după 1945, precum și obosite încercări de a traduce imagistic „sensul” existenței (Muritor, Convoiul vieții). Ultimele poezii reiau teme cultivate anterior
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
a pune în lumină elementul de originalitate al studiilor de eminescologie în raport cu ansamblul cercetărilor în domeniu și pledând pentru un Eminescu mereu înnoit, într-un context larg de universalitate. Volumul Luceafărul și alte comentarii eminesciene (1998) este alcătuit dintr-o suită de studii aplicate la poezia, proza și teatrul eminescian, opera lui Eminescu fiind privită ca un întreg. Criticul surprinde relația hermeneutică de la parte la întreg, întrucât el crede că întregul nu poate fi restituit folosind o grilă fragmentaristă, ci numai
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
sau frica, ideea de nenoroc, ideea de singurătate, de distrugere și autodistrugere, tema dușmanului etc. Creangă însuși, crede C., este un om fără noroc în viața de toate zilele, destinul său e tragic și veselia lui se ridică pe o suită de nenorociri (îi mor frații, părinții, se însoară și nevasta fuge cu o boaită de călugăr, e persecutat de socru, e dat afară din rândul clericilor, apoi din școală, se luptă cu boala și este răpus în cele din urmă
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
perspectivă critică. Autoarea reconstituie, cu uneltele criticului și istoricului literar, cadrul spiritual în care a înflorit memorialistica generației pașoptiste. Profilul diferențial al seducătorului memorialist, trasat în partea a doua a eseului, este o contribuție critică de prim ordin. Într-o suită de analize minuțioase, susținute de referințe bogate și variate, cu un suport teoretic adecvat, este relevată modernitatea prozatorului, valoarea intrinsecă, dar și de anticipare conținută în scrisul său. Eseul Odobescu sau Lectura formelor simbolice (1982) consolidează profilul critic al autoarei
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
cu studii în volume colective pe teme de filosofie și sociologie, consacrate unor personalități ca Lucian Blaga, D.D. Roșca, Eugeniu Sperantia ș.a. Debutează editorial în 1994 cu volumul Partea și întregul, subintitulat Liniamente în antropologia filosofică românească, alcătuit dintr-o suită de eseuri asupra culturii și literaturii române, privite dintr-o perspectivă sociologică. Volumul de eseuri În scorbura din oglindă, apărut în 1997, cuprinde în cea mai mare parte comentarii la opera lui Mihai Eminescu, în special cea jurnalistică, dar și
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și sobrietate, între evanescența simbolistă și fermitatea parnasiană a liniilor. O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este aceea a evocării peisajului natural și cultural italian: Veneția, Florența, Napoli, Roma, Sicilia („insula soarelui”) sau aceea a
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și sobrietate, între evanescența simbolistă și fermitatea parnasiană a liniilor. O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este aceea a evocării peisajului natural și cultural italian: Veneția, Florența, Napoli, Roma, Sicilia („insula soarelui”) sau aceea a resuscitării „basmului copilăriei”, cu similitudini pillatiene în reconstituirea casei bunicilor etc., dar fără fiorul subiacent al temei trecerii
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
fel gelozia fioroasă a lui Iancu Pampon, cartofor cu merchez și „ex-tist” de vardiști, și oțărârea neputincioasă a lui Telemac Răzăchescu, zis Crăcănel. Năduful Miței Baston se manifestă zgomotos, întărâtat, în clișee de țipătoare melodramă. Sminteala continuă la bal, unde suita de quiproquouri, de păruieli și bastonade e la locul ei. Un bal mascat, cum nu se poate mai nimerit pentru aceste personaje de carnaval. O tragedie a vindictei râvnește a fi Năpasta (1890). Atmosfera, încă de la primele replici, se anunță
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în fine, la București, intră ca secretar într-o familie boierească. Întreprinzătorul tânăr, care știa să se facă prețuit atât prin farmecul persoanei lui, cât și prin cunoștințele ce îi conturează profilul intelectual, are șansa de a fi primit în suita domnitorului Alexandru D. Ghica, care plănuia un voiaj în Apus. Cutreierând (octombrie 1838-martie 1839) orașe ca Viena, Milano, Roma, C.-D. capătă gustul drumeției. Cu primul prilej el ia din nou calea străinătății (din iunie 1840 până în ianuarie 1841). Străbate
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
limbajul aluziv, jocurile lexicale, ironia și alterizarea eului critic, într-un cuvânt, face o „critică artistică”, situată între hotare. Dispoziția histrionică și experimentalismul jovial ar fi notele dominante în volumul de debut, unde aplicațiile la caragialeanism sunt urmate de o suită de parodii critice în care C. se joacă (absolut convingător) de-a Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu ș.a., scriind despre N. Breban, Paul Anghel sau T. Mazilu. Regizându-și exercițiul critic în mod spectacular - și specular -, el aruncă întotdeauna pe
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
asupra povestirilor scrise de Remus Luca și Nicolae Velea, precum și asupra nuvelelor și însemnărilor reportericești ale lui Traian Coșovei. O adevărată pasiune vădește față de narațiunile inspirate din istoria și peisajul țării ale lui Mihail Sadoveanu, impresionând prin calitatea transpunerilor. Din suita textelor de inspirație istorică traduse nu lipsesc romanele Neamul Șoimăreștilor, Zodia Cancerului, Frații Jderi și evocările Nada florilor și Dumbrava minunată. „Versiunea germană a romanelor istorice ale lui Mihail Sadoveanu, datorată Theei Constantinidis, are în ce privește evocarea culorii istorice și locale
CONSTANTINIDIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
și o intensă activitate de traducător, dând echivalențe românești unor romane de Stendhal, Romain Rolland, Colette, Al. Dumas, Victor Hugo, Maurice Druon, Jules Verne, Dostoievski, Taras Șevcenco, Fenimore Cooper, Alejo Carpentier ș.a. În colecția „Masca”, i-a apărut în 1984 suita de medalioane critice Portrete de artiști. SCRIERI: Sfârșit de spectacol, București, 1941; Oamenii știu să zâmbească, București, 1946; Valse hésitation, București, 1970; Strada infinitului, București, 1974; Menestrelii regelui Ludovic, București, 1980; Luna și mânzul sălbatic, București, 1982; Portrete de artiști
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
să înțeleagă creația confraților sub aspect analitic, dar și tipologic. În volumul Complicitatea fertilă, publicat la Paris în 1992 și tradus în 1994 în limba română, el a studiat aproape un sfert de secol de poezie românească (1950-1973) într-o suită de 32 de medalioane, consacrate unor identități poetice marcante (de la Tudor Arghezi și Al. A. Philippide, Marin Sorescu și Dan Laurențiu, până la doi poeți de la „Echinox”, Ion Mircea și Adrian Popescu), adică de la scriitori născuți la finele secolului al XIX
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]