3,826 matches
-
o vorbă de ocară, În ochii lui,de vei putea,privește! Iar cât de mult,al tău cuvânt,poate să doară, Timpul tămăduirii singur îl măsoară, Și rana sufletului, care o primește! Cuvântul tău,ce ai rostit, La bucurii sau supărare, A ridicat sau osândit, Și-i pentru cel ce l-a primit, O rană sau o vindecare! Dacă ești "drept",așa cum crezi, Și precum spui,"adevărat creștin ", Dreptății tale,nu îi căuta dovezi, Închide ochii trupului și ai să vezi
VORBĂ-N VÂNT! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374569_a_375898]
-
ca să scape de răceală, copilul mic este înfășurat într-o cămășuță înmuiată în țuică. Cât despre cazanul de țuică, acesta este o ustensilă nelipsită din gospodăria fiecărui sătean, că doar țuica este „ aqua de la vita”, care ne scapă de multe supărări. În romanul „Copilul nedorit”, există câteva personaje foarte bine realizate, personaje pozitive, aproape antologice, cum ar fi: Vetuța Găvănescu, mama celor șapte copii, un model de femeie cum rar întîlnim, Ion Găvănescu, preotul Mischie, iar, dintre copii, Cornelia se detașează
NOTE DE LECTURĂ LA ROMANUL „COPIL NEDORIT” DE ION ŞI NELLY GOCIU de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374574_a_375903]
-
îl ține puternic Îți urez ”La mulți ani” cu fericire Și cât oferi, atât să ai iubire! Ani buni să ai în continuare La cei mici, dar și la cel mare Succes și sănătate la fiecare Și ocoliți de orice supărare Doamne ajuta! Referință Bibliografică: Urare pentru soția mea / Dan Petrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1693, Anul V, 20 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
URARE PENTRU SOȚIA MEA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373513_a_374842]
-
cer iertare că inima Ta zace uitată într-o cutie de pantofi, în pivnița clădirii. O biată Inimă dezrădăcinată, sfâșiată, aruncată și uitată de poporul căruia i Te-ai dăruit cu totul. De poporul care era motivul vieții Tale-Bucuriile și supărările lui erau ale Tale. Visul lui era visul Tău. Onoarea lui era onoarea Ta. Ambițiile lui erau ambițiile Tale. Uitată de poporul în a cărui măreție ai crezut și pe care ai împlinit-o. De poporul de care ai fost
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
19 august 2015 Toate Articolele Autorului Nu știu pe unde mă găsesc, dar iată C-o văd și-i simt o-mbrățișare lină... Mă fâstâcesc, ei și ? Și dintr-o dată Arunc o întrebare clandestină : - Până mai ieri erai viscol de supărare, Acum ce vrei și pentru-a câta oară vii ?! - Păi... - Păi ce? Și-un stol de-nfiorare Inundă de prin codrii cei pustii. Ea, vreo rezervă deloc malițioasă, Se-ncinge caldă lâng-o rădăcină, Mi-arată că se simte ca acasă Lăsând
N E D U M E R I R E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373525_a_374854]
-
îngrădești nemurirea, Îmi ești aripi și avânt, Dragostea și contopirea. Îmi ești vis în dimineața, Rază blândă-n răsărit, Mi-ești sărutul de pe față, Îmi ești umăr de granit. Îmi ești lac cu nuferi mii, Îmi ești codru cu verdeața, Supărări și bucurii Împărțite-n doi... o viață. Referință Bibliografica: ÎMI EȘTI / Angela Mihai : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎMI ESTI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373600_a_374929]
-
Toate Articolele Autorului Vineri, 17 Iunie 2016 Nu-i liniște în lume, nu-i pace, nici iubire Și Dunărea din cântec nu-i cum a fost, albastră, S-a-ntunecat afară și plouă în neștire Pe câmpuri, peste case, pe supărarea noastră... Tot mai străină-i țara dintre Carpați și Mare, Iar chipul ei de-o vreme în tot mai rău se schimbă, Unde ne sunt țăranii? nu mai avem tractoare Și lanurile parcă vorbesc o altă limbă; Pe unde-s
NU-I LINIȘTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373609_a_374938]
-
Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului CU SVEJK LA O BERE RECE În Karlsbadul minunat, Cu soldatul Svejk am stat. Era cam beat și supărat, Profitând, eu l-am pozat. Ca supărarea să îi treacă, L-am invitat la o cinzeacă. Noi cu drag l-am salutat, Și așa l-am îmbunat. Veseli eram la o terasă, Cu toții noi am stat la masă. El sus, călare pe butoi, Nostalgic se uita la
CU SVEJK LA O BERE RECE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373630_a_374959]
-
puțin flatat, Maimuțoiul i-a prezentat, Făcând niște grimase mari, Povestea celor doi Măgari: ”Mergând, odată, pe drum, Baudet 1 și-un prieten bun, În glasuri se lăudau Cu virtuțile ce au. Nu mică îmi e mirarea Și mă cuprinde supărarea Chiar și-acum, când mă gândesc, Că toți ne disprețuiesc. - Fiindcă mă invidiază, Să afirme, ei cutează, Că-s urât, am părul rar, Și mă ponegresc: - Ades, auzi câte-un orb Că-s șarlatan, că sunt neghiob, Că-s greu
LEUL, MAIMUȚA ȘI MĂGARII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371360_a_372689]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > INAMICUL VIEȚII... Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De când ne naștem noi murim un pic Iubirea este singura speranță. Se iscă supărare din nimic Iar în final noi n-avem nicio șansă. Ca să trăim decent și omenește Noi morții îi plătim un greu tribut. Din care tu te-ai lăfăi regește Fără să știi că-n viață ești rebut. Atunci când mori și
INAMICUL VIEȚII... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371452_a_372781]
-
primul pas; E nevoie de doi, ca ziua să-ți alungi oboseala sau nemulțumirea în ,,nu sunt singur!” E nevoie de doi, ca seara, bucuria să-și închidă ochii într-un strălucitor drag, luminâd interioare; E nevoie de doi ca supărarea să se topească sub ascultarea celuilat, E nevoie de doi ca să ai cui te dărui, E nevoie de doi ca trenul vieții să nu oprească în gări stinghere într-un mers continuu, E nevoie de doi ca să ai pe cine
DOI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371465_a_372794]
-
cunoscut și nu va cunoaște niciodată moda pentru forma sa nedefinită și invizibilă. Știm că speranța este prima rază de lumină a noastră, iubirea, dragostea și veselia îi aduc omului soarele cu razele calde, tristețea-i aduce furtuni de lacrimi, supărări ca uraganele ce produc calamități terestre determină umanitatea să se transforme în bestialitate, fericirea, ca o rafală de vânt ne inundă uneori, făcându-ne împliniți, vanitatea te face mândru, trufaș, indiferent, ura te face șarpele care împroașcă venin peste tot
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
stat la povești. Ceata de melci câștiga teren cu fiecare secundă scursă. În scurt timp, nu mai rămăseseră în picioare decât cochiliile înalte, solide și lucioase de la umbra prunului bătrân. Din restul adăposturilor se alesese doar praful. Și ca să fie supărarea mai mare printre gâze, Limax ieși în fața melcilor, triumfător: - Începând de azi, în partea aceasta de livadă este interzisă muzica. Sunteți pe proprietatea privată a melcilor, iar cine va îndrăzni să o încalce, va fi pedepsit de îndată. Abia atunci
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
cu trei cai pregătiți. Pe unul din ei vei avea hrană și apă. Pe altul îți vei pune comoara. Iar pe altul vei călări tu. Iar acum stai jos, mai spuse negustorul. -Nu așa a fost înțelegerea, spuse Baraba cu supărare și revoltă în glas. -Nimeni nu riscă să scoată asemenea comoară pe porți omule! îi răspunse Hasim ridicând și el tonul. Soldații procuratorului Ponțiu Pilat sunt foarte suspicioși în zilele acestea și nu-s deloc începători. Sunt mai isteți decât
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
să te ajut după puterile mele. Mărășteanu i-a mulțumit pentru înțelegere. A doua zi a inspectat acareturile din curte și a făcut „inventarul activelor” firmei sale. Când le-a văzut, mai să-i vină rău de atâta deznădejde și supărare. Unde să-și usuce plantele recoltate,unde să le depoziteze? În afară de casa părintească, gospodăria Mărăștenilor mai avea în curte și câteva „acareturi”, construite de bunicul său, Victor Mărășteanu, fiul eroului de la Mărășești, care se numise tot Ion, ca și el
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
cum beau eu când pierde naționala? Zamfirescu se-ngrozi. Știa. Trebuia să-și dea seama și să renunțe la serviciile sale de la început. Acum... --Cum bei, domnu’ Trache, fu curios Buhăianu. --Cu temei, domnule, cu temei! Numai așa se stinge supărarea. Haideți să bem temeinic, domnilor! --Nu mai bei nimic, domnule! Plecăm imediat! se oțărâ Zamfirescu. Toți săriră pe el: --Se poate, Dane? Tocmai tu? Fost vătaf de gașcă? --Puțin respect, Zamfirescule! Puțin respect pentru un om supărat! interveni ferm Buhăianu
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
așteaptă. --Bine, mă, rămân, dar nu mai mult de-o oră. Dacă domnul Trache are chef, tot respectul pentru dumnealui. Toarnă Firfirică! Toți aplaudară. --Știam noi că Zamfirescu e băiat subțire. --Gașca, săraca! Ține la ea. --Și din respect pentru supărarea domnului Trache. I s-a prăpădit revizia, fie-i țărâna ușoară! Toți izbucniră-n hohote de râs și ciocniră cu voioșie paharele. Trache râdea și el mânzește: --Dacă n-a fost să fie a mea...acum îi beau parastasu’. Mama
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
pe cărări lungi! Să depășești al vieții greu, Alături vine Dumnezeu, Când îl chemi în rugăciune Cu sufletu-n gânduri bune. Ca să-ți faci viața senină, Scoate-ți gândul la lumină Și tristețea du-ți în zare, Cu-a inimii supărare! De zel să nu faci risipă, Că viața îți trece-n pripă, Iar măreția se duce În țărâna de sub cruce! Că a vieții bogăție E-n suflet cu modestie, De n-o dai, n-o să ai tihnă Nici în veșnica
URĂRI CU TÂLC de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375076_a_376405]
-
în care îmbracă armonia conversației guralive dar foarte agreabile. Mina ei veselă, în relația cu oamenii, glumele inteligente, purtarea ei plăcută, trezesc o bucurie ce scutură viața de colbul nădufului. Pe oricine s-ar întuneca la suflet sub norul unei supărări, părându-i-se că e oropsit, voioșia Taniei Popa îl poate lămuri că viața, oricât de cenușie, are atâtea forme de bucurie, pe cât de simplu și de frumos e trăită, după cum cel ce trăiește sub acoperișul unui bordei, e fericit
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
tandrețea și sincera apreciere ,toată a mea mângâiere cu tot dragul oferită- să îți fie inspirație în momentele grele! Dar dacă într-o zi prea mare îți va fi, sau mult, mult prea grea, fii sincer și spune-mi fără supărare că nu mai ești demn de ea. După sentimente mărunte, eu nu vreau și nu o pot ajusta căci altcineva mai înalt la inima și la suflet cu drag o va purta.... Referință Bibliografică: Haina / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare
HAINA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373829_a_375158]
-
călcat pe „derdelușul” de omletă și a căzut. Eu, de frică mă ascusesem în subpat, dar mama m-a tras afară cu vătraiul și m-a scărpinat cum se cuvine. Ei..., câte năzdrăvănii n-am făcut și câte pricini de supărare nu le-oi fi dat eu mamii și tatii. Azi am eu nepoți, la rândul meu, pe Alin și Ioana Smaranda și le povestesc lor întâmplările copilăriei mele... Nu știu când a trecut vremea...! Prea repede a trecut, parcă ieri
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
multe ori și cât de magnific mai avea de cântat gentlemenul cântecului de gustat cu inima, nu de auzit cu urechea! Era un prieten al prea multor prieteni, poate și un prieten al neprietenilor, un tip de întristați care omorau supărarea închipuită cu drăgălașa veselie scurtă, fără frâu. Cine, însă, știa că Aurelian Andreescu era ros ca fructul, de la sâmbure, de ultima boală, utima decepție, ultimul secret, ultimul strop... Avea un glas sfânt de cântec, un haz sfânt, o răbdare sfântă
AURELIAN ANDREESCU. PRINŢUL UNEI GENERAŢII CU LUCEFERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374037_a_375366]
-
place noaptea, oricum nu văd prea bine și lumina zilei mă supără. Acum mă întorceam acasă și m-am abătut doar cât să iau o gură de apă. - Atunci, poftește și bea cât ai poftă! - Dacă nu ți-e cu supărare, aș vrea să te rog ceva că văd că nu ești numai foarte frumoasă ci și foarte bună. - Meșteșugite cuvinte ți-ai ales cârtițo, dar nu duc lipsă de lăudători ca să mă vând pentru câteva cuvinte dulci. - Da, da, înțeleaptă
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
întreba, de-a dreptul dramatic, dacă am o lumânare la îndemână (sigur că aveam...). Acolo putea socializa cu ceilalți bolnavi în momentele de dinainte și după cele patru ore de conectare la aparat, le știa poveștile de viață, grijile,nevoile, supărările sau micile bucurii. Mi se părea că are forța de a prelua tristețile și nostalgiile celorlalți pe care le îndulcea cu speranță , ea, care tocmai îmi spusese să pun o lumânare în geantă! Știa , pe de altă parte, să colaboreze
TREPTELE TRISTEȚII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375471_a_376800]
-
ambiții, clocotitoare pe dinauntru precum lava revărsându-se a unui vulcan, tulburătoare a propriilor ape, judecătoare aspră a propriilor gânduri și simțiri, sfidătoare cu bună stiință chiar a cerului, a nemarginirii sale și a celor neștiute în clipe negre de supărări, din ceasuri grele cu tristeți adânci și amar strâns din veninul celorlalți, la fel precum furtuna întunecă chiar și ziua senină în începutul ei, doar atunci când apare în zări!... Oare nu stă toată magia sublimă a faptului în simplitatea de
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]