KorAP: Find »[drukola/base=supraviețuitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...278 >

6,950 matches

Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672

al suferinței introduce ordine și stabilitate în haosul rezultat din situația istorică, neutralizând catastrofa și inserând-o ca o nouă verigă în lungul lanț al suferințelor evreiești. Cronica prezenta astfel o utilitate practică, amintind datele diferitelor masacre, ceea ce le permitea supraviețuitorilor să-și comemoreze morții. Intra ea astfel într-un uz mai regulat, devenind indispensabilă generației în viață și celor următoare 29? Revolta cazacă și repercusiunile ei dau naștere, de altfel, începând din 1650, conform unei hotărâri a Consiliului celor Patru

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
răspânditoare de susținere și "stabilitate" religioasă într-un mediu propice abaterii de la credință. Speranța stătea în repetarea răspunsurilor la suferință, printre care se număra martiriul. Oricât de îndepărtate de noi ar putea părea aceste răspunsuri, ele contrabalansau cel puțin deznădejdea supraviețuitorilor. Fără îndoială, ele nu redau în toată intensitatea ei suferința trăită efectiv. Dar nici suferința, nici deznădejdea nu se măsoară. De aceea suntem întotdeauna simpli spectatori la suferința Celuilalt. Generațiile următoare auzeau totuși această suferință și încercau s-o înțeleagă

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
nevinovaților, se amintește că Dumnezeu nu s-a răzbunat încă pe dușmanii lui Israel, se invocă sufletele morților care rămân tăcute. Una dintre ele, inspirată din Plângeri, este rostită în dimineața de sabat care precede postul de pe 9 avsss de către supraviețuitorii care protestează împotriva sorții lor și își plâng poporul, apoi intonează rugăciunea Nishmat kol haittt. O altă elegie, rostită de sabatul Shim'uuuu, îi îndeamnă pe convertiți să se întoarcă din păcatul lor de apostazie, fiindcă Dumnezeu va avea poate

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
va putea niciodată [...] să se substituie memoriei evreiești"63. Memoria seculară sacralizată a contemporanilor noștri, care poartă greaua povară a genocidului, va avea oare același viitor ca memoria suferinței transmisă în trecut credincioșilor din generație în generație? Odată dispăruți ultimii supraviețuitori, problema aceasta se va pune cu toată gravitatea. De unde, poate, această urgență a istoriei, nu doar pentru a universaliza experiența istorică a evreilor, ci și pentru a o face transmisibilă posterității, pentru evrei și ne-evrei deopotrivă, o posteritate ale

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
avut de înfruntat cele mai cumplite explozii de antisemitism, lagărele morții, apoi perioada de reconstrucție a unei vieți evreiești sfărâmate de persecuție, dispariția celor dragi și o suferință fără margini. Întrebări existențiale fundamentale nu au întârziat să-i frământe pe supraviețuitori. Printre care aceasta: ce făcea Dumnezeu la Auschwitz, simbol al răului absolut? O întrebare care amintea de cele pe care evreii și le puseseră deja în trecut, în momente de mare tristețe, și la care dăduseră multiple răspunsuri de consolare

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Dumnezeu, sau chiar crezând în el, și care se întorseseră au trebuit să-și pună altfel întrebările și să încerce să răspundă în mod diferit la ele pentru a-și depăși durerea sau a trăi în continuare cu ea. Unii supraviețuitori, necredincioși la origine, îmbrățișează credința, alții, dimpotrivă, părăsesc iudaismul. Între aceste două extreme, mulți navighează între diverse atitudini intermediare. Majoritatea supraviețuitorilor credea în existența lui Dumnezeu înainte de genocid, dar după acesta proporția scade la 38%. Credința în statutul de popor

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
răspundă în mod diferit la ele pentru a-și depăși durerea sau a trăi în continuare cu ea. Unii supraviețuitori, necredincioși la origine, îmbrățișează credința, alții, dimpotrivă, părăsesc iudaismul. Între aceste două extreme, mulți navighează între diverse atitudini intermediare. Majoritatea supraviețuitorilor credea în existența lui Dumnezeu înainte de genocid, dar după acesta proporția scade la 38%. Credința în statutul de popor ales al evreilor rezistă, căci, dacă 41% o împărtășeau înainte de război, ei sunt cu o treime mai mulți după. Iar 6

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
în existența lui Dumnezeu înainte de genocid, dar după acesta proporția scade la 38%. Credința în statutul de popor ales al evreilor rezistă, căci, dacă 41% o împărtășeau înainte de război, ei sunt cu o treime mai mulți după. Iar 6% dintre supraviețuitori declară că fondarea statului Israel merita sacrificiul a șase milioane de evrei 1. În orice caz, iudaismul și supraviețuitorii, inclusiv cei mai secularizați, ies dezorientați din încercările războiului. Elie Wiesel citează un hasid care ar fi spus: "Pentru credincios nu

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
al evreilor rezistă, căci, dacă 41% o împărtășeau înainte de război, ei sunt cu o treime mai mulți după. Iar 6% dintre supraviețuitori declară că fondarea statului Israel merita sacrificiul a șase milioane de evrei 1. În orice caz, iudaismul și supraviețuitorii, inclusiv cei mai secularizați, ies dezorientați din încercările războiului. Elie Wiesel citează un hasid care ar fi spus: "Pentru credincios nu există întrebări, iar pentru necredincios nu există răspunsuri"2. Se putea totuși prelua, înainte și după genocid, explicația marelui

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Acestea fiind spuse, discursul ultraortodox nu se emancipează deloc de justificarea nenorocirii care se abate asupra evreilor pentru păcate pe care le-au săvârșit împotriva poruncilor. Hitler este noul Nabucodonosor trimis de Dumnezeu ca să-și pedepsească poporul. Iar Ioel Teitelboim, supraviețuitor al genocidului, conducătorul dinastiei hasidice din Satu Mare, un curent antisionist existent și astăzi, nu ezită să-i blesteme pe sioniști pentru că au precipitat și legitimat prin acțiunea lor Soluția Finală sancționare dreaptă a unei îndrăzneli blasfematorii, aceea de a lua

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
dominată de o concepție îngustă despre religie și comunitate, și apariția unei lumi noi, întemeiate pe rațiune și modernitate. În distrugere ar sta astfel fermentul progresului. O treime din iudaism fusese distrusă, dar celelalte două treimi îi supraviețuiseră lui Hitler. Supraviețuitorilor le revenea acum să realizeze că sunt obligați să persiste în efortul lor de transformare treptată a societății. Hitler fusese instrumentul lui Dumnezeu ca odinioară Nabucodonosor, iar cele șase milioane de oameni uciși nu erau decât victime inocente care muriseră

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Desigur, genocidul nu are același sens pentru cei care l-au trăit și pentru cei care nu l-au trăit, dar prin el se reconstituie lanțul genealogic al iudaismului, iar de la suferință se așteaptă să țină toate acestea împreună. Pentru supraviețuitori, suferința avea realitatea unei experiențe tragice; pentru ceilalți, ea producea o identitate evreiască, atunci când iudaismul se debarasase de practica și substanța lui. Pentru a fi evreu fără iudaism, era imperios să se elaboreze o memorie comună între supraviețuitori și cei

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
împreună. Pentru supraviețuitori, suferința avea realitatea unei experiențe tragice; pentru ceilalți, ea producea o identitate evreiască, atunci când iudaismul se debarasase de practica și substanța lui. Pentru a fi evreu fără iudaism, era imperios să se elaboreze o memorie comună între supraviețuitori și cei care voiau să rămână evrei asumând istoria victimelor Holocaustului. Ca și cum teama de a nu-și pierde iudaitatea ar împinge fiecare generație să se sprijine cu orice preț pe o catastrofă. În secolul al XIX-lea și în prima

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
nou un punct de sprijin, dar atunci Holocaustul a fost pus în centru, cu pilonii săi, martorii încă în viață. De unde datoria memoriei, care nu era, de fapt, la început, decât datoria de a-i cinsti pe morți și pe supraviețuitori și era plasată sub semnul unei duble injoncțiuni: "să nu se mai întâmple niciodată așa ceva" și "nu uitați că sunteți evrei". Holocaustul nu avea nevoie, până la urmă, să fie atașat liniei de calamități a trecutului. El se ridica la rangul

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
memoriei. Cum s-a întâmplat în nenumărate rânduri de-a lungul parcursului evreiesc, istoria și memoria intră iar într-o relație de tensiune, o tensiune care, fiind vorba de genocid, nu are nicio șansă să se stingă înainte de dispariția ultimilor supraviețuitori. Memoria își va continua, probabil, drumul pentru un timp, dar, pentru a transmite, într-o zi nu va mai rămâne decât istoria. Până atunci, Holocaustul ca religie a fost adoptat de masele evreiești, impermeabile la istoricizare, care preocupă în principal

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
victimitate și face din adepții ei evrei mereu vigilenți și în stare de nesiguranță. În timp ce Deutcher și Wiesel recomandă tăcerea, care se potrivește cu sacrul, Claude Lanzmann turnează Shoah, un film apărut în 1985, bazat în principal pe interviuri cu supraviețuitori și cu martori ne-evrei, cu o durată de 9 ore și 23 de minute. Regizorul consideră că acesta este singurul mod de a aborda tema. Ficțiunea cinematografică ar fi, în ochii lui, o transgresiune majoră, căci ceea ce s-a

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
opunându-se astfel tezelor care susțineau incomunicabilitatea și inefabilitatea nimicirii 25. Toate discursurile despre inefabilitate și imposibilitatea reprezentării după Auschwitz contribuie la mitizarea acestuia. În teologia evreiască tradițională, căile lui Dumnezeu erau de nepătruns. La fel devin și căile Auschwitz-ului. Supraviețuitorii și descendenții lor suferă, dar nu li se permite să înțeleagă. Genocidul se transformă într-un mister de esență religioasă. La fel, cei care-l acceptă ca atare devin noi Iovi acel Iov care nu căuta motivele suferinței lui -, dar

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
al memoriei, plasat sub semnul lui "niciodată să nu se mai întâmple asta", care de fapt însemna "niciodată să nu se mai întâmple asta pentru evrei". Ce s-a ales așadar de cei care nu fuseseră atinși de exterminare? Pentru supraviețuitori, transmiterea acestei experiențe ținea de o voință de a da sens, chiar și unul minim, celor întâmplate și de a avertiza în privința posibilelor pericole noi. Dar, pentru generațiile cărora memoria evenimentului le fusese transmisă în mod mediat, ea servea mai

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
ajutase la menținerea coeziunii grupului și obligase la stăpânirea tendințelor de renunțare, memoria genocidului a dinamizat iudaismul și a consolidat fidelitatea față de Israel, o fidelitate care, după Războiul de Șase Zile, a devenit o nouă poruncă orizontul rămânând dominat, pentru supraviețuitori și pentru ceilalți evrei, de spectrul persecuției inevitabile și de dogma împărțirii lumii între victimele evreiești și ceilalți. Ca pentru a le da dreptate celor care atribuiau antisemitismul perenității evreilor și a iudaismului. Era deci posibil să fii evreu în

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
multe drepturi decât îndatoriri. Este totodată un mod de a goli viața evreiască de esența ei, de bogăția internă, care se dezvoltă în interacțiunea cu Celălalt. Ne putem întreba, de asemenea, în ce măsură Holocaustul garantează perenitatea memoriei celor dispăruți și a supraviețuitorilor lagărelor, deși aceasta era intenția inițială: ca morții să fie ținuți minte pentru a nu muri a doua oară. Această intenție inițială a fost pervertită pentru a servi unor nevoi identitare, mize politice, interese ale marilor preoți ai noii religii

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
ani de coșmar. Utilizarea care i s-a dat ține de expropriere. Religia Holocaustului, apărută după Războiul de Șase Zile, a inaugurat de fapt era ființei evreiești fără iudaism și, desigur, fără Dumnezeu, sprijinindu-se totuși pe figuri tutelare glorificate, supraviețuitorii, și pe mărturiile lor, texte fondatoare, în afara istoriei. Față de paleta largă de răspunsuri tradiționale la suferință, cea a laicilor putea să pară reductivă. Într-adevăr, iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", care s-a dezvoltat în paralel cu iudaismul fondat pe

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
din comparația pe care o stabilise între sacrificiul biblic al lui Isaacfffff și exterminarea evreilor. Dumnezeu îi cere lui Avraam să-i sacrifice fiul în "holocaust" (ola), ucidere urmată de o distrugere completă prin foc. Pentru Wiesel, Isaac este primul supraviețuitor, care-i învață pe ceilalți să supraviețuiască, s-o ia de la capăt și să continue să creadă. Anihilarea este astfel percepută ca un sacrificiu care deschide calea spre o viață nouă. Nu suntem aici prea departe de anumite interpretări evreiești

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
mai târziu drept prefață la ediția franceză a Nopții lui Wiesel, versiune destinată publicului creștin și european și cu o tonalitate mult diferită față de originalul îm idiș, care debordează de furie împotriva persecutorilor creștini și europeni 32. Pentru Mauriac, tânărul supraviețuitor Wiesel îl evocă pe Lazăr revenit la viață, iar victimele evreiești pe Hristos urcat pe cruce pentru a mântui omenirea. Această traducere a genocidului în autosacrificiu a avut anumite ecouri în lumea creștină, pentru că dădea o semnificație unui eveniment care

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
când nu existau cercetări istorice mai distanțate care să orienteze reflecția, iar abordarea teologică putea să-și dea frâu liber. Cuvântul ebraic korban, utilizat și în idiș și care înseamnă "sacrificiu"ggggg, apărea deja în memoriile despre genocid scrise de supraviețuitori pioși, precum și pe primele monumente ridicate în memoria dispăruților din Europa de Est. Iar dacă termenul martyr, în engleză, a fost îndelung folosit în timpul războiul pentru a desemna victimele genocidului, el a fost preluat și de laici. Astfel, spațiul din Ierusalim dedicat

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
și colaboratori. Rapid, genocidul, numit în acea epocă, după cum am văzut, "distrugere", focalizează disputele politice, fiecare parte apropriindu-și eroii și lăsând adversarilor victimele. La crearea statului, populația evreiască a țării se ridica la 650000 de persoane, dintre care 100000 erau supraviețuitori. Între 1948 și 1952, 720000 de persoane imigrează în Israel, din care mai mult de jumătate sunt tot supraviețuitori. Această "distrugere" este percepută de constructorii tinerei țări ca o înfrângere evreiască opusă codului moral al sionismului, bazat pe negarea diasporei

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]