28,530 matches
-
o ordine juridică determinată, au nevoie de recunoașterea Statului. Statul are, dimpotrivă, un caracter desăvârșit: nu are nevoie de recunoaștere, căci, din moment ce există, el are recunoașterea În sine Însuși; nu atârnă de nici o altă putere, deoarece el Însuși e puterea supremă”. Detașându-se de sensurile absolute date de Hegel și Kant chiar, noțiunii Statului, Del Vecchio releva cu profunzime și concretețe realistă, ajungând la definiția care accentuează personalitatea Statului, când scrie: „Statul e subiectul voinței care stabilește o ordine juridică; Statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o mare importanță. 3. Legătura juridică și suveranitatea Acesta este elementul care, cu adevărat, dă forma și caracterul propriu al Statului. „Toți indivizii unui Stat sunt uniți, legați de o serie de drepturi și datorii reciproce, determinate de o putere supremă unitară, care e tocmai subiectul ordinii juridice”. Dacă Dreptul implică Întotdeauna un comandament, se pune Întrebarea: cine e cel care comandă? Și cine exercită coercițiunea (constrângerea)? Se răspunde: Statul este acela care Îndeplinește aceste funcții, fiind subiectul ordinii juridice. De la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dreptul implică Întotdeauna un comandament, se pune Întrebarea: cine e cel care comandă? Și cine exercită coercițiunea (constrângerea)? Se răspunde: Statul este acela care Îndeplinește aceste funcții, fiind subiectul ordinii juridice. De la el, emană normele juridice, deoarece el reprezintă puterea supremă, adică e Înzestrat cu suveranitatea (suprema potestas). Conceptul de suveranitate este corelativ cu conceptul de Stat. Un Stat nu este ca atare, sau cel puțin nu e perfect ca atare, dacă Îi lipsește suveranitatea. Așa-zisele State semi-suverane, State sub
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pune Întrebarea: cine e cel care comandă? Și cine exercită coercițiunea (constrângerea)? Se răspunde: Statul este acela care Îndeplinește aceste funcții, fiind subiectul ordinii juridice. De la el, emană normele juridice, deoarece el reprezintă puterea supremă, adică e Înzestrat cu suveranitatea (suprema potestas). Conceptul de suveranitate este corelativ cu conceptul de Stat. Un Stat nu este ca atare, sau cel puțin nu e perfect ca atare, dacă Îi lipsește suveranitatea. Așa-zisele State semi-suverane, State sub protectorat sau State vasale, sunt figuri
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
față de Stat. Suveranitatea exercitată asupra cetățenilor „nu provine din afară, ci dinlăuntru; ea este de regulă un produs al Înseși voinței subiectelor. Statul e, totodată, sinteza voințelor și drepturilor individuale: e punctul ideal de convergență al acestor drepturi, Într-o supremă expresie potestativă”, definește clar Giorgio del Vecchio. El mai arată că: „Suveranitatea Își are sediul său chiar În popor, Întrucât e organizat În Stat. Acest concept reflectă elementul de adevăr cuprins În teoria așa de rău Înțeleasă a contractului social
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Întâlnirea necesară a individualității particularilor (cetățenilor) În forma universalității (Statului)”. Constituția și diviziunea puterilor În esențiala și laconica, În riguroasa sa Teorie a Statului, Giorgio del Vecchio definește Conceptul de Constituție. El afirmă: „Modul În care e organizată puterea supremă a Statului și e reglementat exercițiul său se numește constituție”. În acest sens, fiecare Stat are deci o constituție. În sens restrâns, prin constituție se Înțelege acea organizare a puterii publice, care conține un anumit sistem de garanții ale drepturilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
individualistă” - subliniază Giorgio del Vecchio - este conformă rațiunii și a fost chiar confirmată de evoluția istorică. Dar, după cum activitatea individului se Întinde și se exercită În forme tot mai noi și mai vaste, odată cu dezvoltarea civilizației, la fel și Statul, supremul regulator al activităților individuale, trebuie să Îmbrățișeze un domeniu tot mai vast. Exemple ce pot fi relevante sunt: creșterea rapidă a bugetelor publice, caracteristică Întregii epoci moderne; faptul că legislația e astăzi o funcție continuă (și nu doar intermitentă ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Încurajeze Binele peste tot, dar Întotdeauna În forma Dreptului, astfel Încât fiecare act al său să se Întemeieze pe lege, care e manifestarea voinței generale. Antiteza empirică Între individ și Societate, tocmai În Stat Își găsește acordul său rațional. Statul e supremul organ al Dreptului, iar Dreptul e o emanație a naturii umane. „Statul e Însuși omul privit sub speciae juris”, conchide Giorgio del Vecchio. Filosoful Dreptului, cel mai mare pe care l-a dat Europa secolului XX, aprecia, concret și conform
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
în jur să vadă dacă nu era suspectată de cineva, asigurându-se în acest fel că nici un ochi nechemat nu-i urmărește mișcările. Îndoielile o mai țineau totuși locului. Era răscolită de întrebarea: să comită, să nu comită acel gest suprem, dar când îl puse pe băiețel în pătuc, deja se hotărâse. Luă două brățări albastre cu numărul 25 și le puse una copilului și una la mâna Rafirei. Apoi, cu un calm pe care nu-și dădea seama nici ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
echilibrat, din toate punctele de vedere, zmulgea, tuturor, numai admirație. A lucrat, mulți ani, ca fotomodel. Patronii, casele de organizare și desfășurare a unei asemenea activități, au adunat averi, de pe urma ei.Dânsei, însă,i-a revenit faima! Din atâta bogăție supremă; să te alegi doar cu faimă, și cu admirația, și cu iubirea tuturor dimprejur, de pe aproape ori de pe foarte departe... După acel câștigat titlu de MIS UNIVERS, nu avea spre ce să mai tindă. Cum erau în plină pregătire alegerile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
iraniană s-a sincronizat, cel puțin la nivelul intențiilor, cu cea a restului lumii, învingându-se în felul acesta un complex psihologic și cultural în egală măsură; ba, mai mult, în cazul lui Hedayat, a inventat noi forme expresive, „modelul“ suprem fiind Bufnița oarbă (o nuvelă mai mare!), în legătură cu care cititorul român avizat va vedea că nu seamănă cu nici o altă operă epică din literatura universală. Iranienii înșiși au aflat târziu că Sadegh Hedayat e cel mai mare scriitor al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
după propriile mărturisiri, în 1931, și nu după călătoria în India, (1935-1936), așa cum susțin unii dintre exegeții operei sale. Aici, în Franța, are o primă tentativă de sinucidere. E un joc cu moartea, un exercițiu de creditare a operei: moartea - supremul lui adevăr, ficțiunea perfectă, singurul mod în care nu reușești să te amăgești („Numai moartea nu minte“, spune el e în Bufnița oarbă). Călătoria în India are valențe sincretice, e o călătorie în spirit - acolo Sadegh Hedayat „vede“ teribila uniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bucura dincolo de pereții camerei mele. Dar, chiar așa să se fi întâmplat, oare n-ar fi preferat nu știu ce animal, un șarpe indian, un dragon? O noapte cu ea, apoi să murim amândoi, unul în brațele celuilalt. Pentru mine era scopul suprem al vieții. Părea că târfei începuse să-i placă să mă tortureze. Ca și când răul care mă devora nu era de-ajuns. Până la urmă, am renunțat la orice activitate. Am încetat să mai ies, cadavru ambulant. Nimeni nu știa cauza. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Emma ceru oglinda”!), al trăsurii, al lojei („...ea, spectatoare Încadrată de lojă, este ea Însăși un spectacol pentru ceilalți”-p.179)... Așadar, nu putea fi eludată, În lucrare, metafora lumii ca teatru : Miriam Cuibus , după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndu-i la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a murit de rîs, În timp ce viziona, la o grădină din Mamaia, un film american. Pe de-o parte, mi-aș dori, deși nu e frumos, să văd că sucombă un spectator la o comedie montată de mine. Ar fi un suprem omagiu adus muncii noastre, nu?!... Dintr-un interviu cu marele regizor Andrei Șerban - semnat de Cristina Modreanu În Adevărul literar și artistic - aflu că „Stanislavski, Împreună cu soția lui, Olga Knipper, se opreau o dată la cinci ani, pentru a se Întoarce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și mai sentențioasă: "Revista asta a noastră o să fie un adevărat catalog al trendurilor, al trebilor cool, de la fașionisme până la ce-i mai tare-n cultură, iar noi o să dăm ora exactă în lumea elitelor românești. Asta, desigur, în calitate de arbitru suprem al eleganței." Oftează, impresionată de propria-i viziune și de măreția ce se degajă din strălucitorul ei proiect: "Îți dai seama, Bebe?" "Îhî. Mișto!" * * * Aproape o oră făcusem de la mine, din Dristor, până la Universitate. Acolo oprise vajnicul Bebe, ca s-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
liber de lângă bibliotecară și stătea la taclale cu aceasta, povestind nimicuri femeiești: despre îmbrăcăminte (ce a mai apărut nou prin magazine), despre inele, cercei, despre dantele și volănașe, despre desuurile la modă atunci, despre concediu, despre plajă ca un hoby suprem sau despre mâncăruri. Când dădea cu ochii de mine, afișa pe față un soi de mirare nesigură, amestecată cu bucurie nepremeditată exclamând:-A! Am și uitat de întâlnirea noastră. Atât de tandru rostea ultimele două cuvinte, mai ales diftongul „oa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întrebarea cea mai banală, pentru unii: dacă mă iubește. În fiecare seară îmi propuneam să-mi deapăn sentimentele față de ea, dar ezitam, amânam totul, ca și cum în dosul nostru ar fi stat tot timpul samtartăul de soț al ei și șef suprem al meu sau ca și cum bibliotecara sau o terță persoană ar fi descoperit pentru a demasca, totul, adică ceea ce încă nici nu se născuse concret între mine și Iozefina. Și totuși, ceea ce se derula între noi, speram să nu fie numai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împreunate pe creștetul capului, să stea aplecați cu toți ai lui, cu fruntea lipită de câte o tulpină de pin de pe dealul lor, cucerit de Titi și de Serghei Sovieticu’ (pe numele său adevărat Serghei Șchiopu’) care erau comandanții voștri supremi; să fie dezarmat și băgat în pivnița lui Serghei Sovieticu’ împreună cu toți capii naziștilor. Îi căutau părinții, nevoie mare pe leprele astea SS-iste - glăsuia Titi acolo în bar, în doi peri, ca să l incite pe micuț - Șî prin fântâni
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu vom mai suferi și nu ne vom mai îmbolnăvi. Să nu încetăm niciodată să visăm și să acționăm pentru o viață demnă și prosperă. Nu poate nimeni să ne oprească să dorim o viață extraordinară, pentru că este dreptul nostru suprem moștenit de la facerea lumii. Asta înseamnă că sufletul nu va mai fi un simplu spectator și va avea timp să-și revină în totalitate experimentând viața liber. Eu am fost conștientă că totul se va sfârși atunci când EU doresc asta
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
sa capodopera absolută. Din cauza găurilor făcute de săgeți, apa s-a infiltrat În lut, iar magnificul animal a Început să se dezagrege lent. În cei câțiva ani În care a mai stat În picioare, neînșeuatul trebuie să fi fost expresia supremă a frumuseții: o formă perfectă, așteptându-și inutil materia constitutivă, un biet cal care, aidoma semenilor săi din grajduri și de pe câmpii, murea cu fiecare moment. Trebuie să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu puteau fi demonstrate: „E alternatorul“, „S-a dus pompa de injecție“, „E blocată dioda care deschide ventilul care acționează supapa regulatorului de presiune din tacheți“, „Are pană“. Printre toți - și, cumva, deasupra tuturor - se Învârtea, bineînțeles, polițistul, ca factor suprem de echilibru În societate, Împărțind ordine, „Tu! Ia stânga și fă-i loc celui cu Škoda galbenă. Doamna din Renault, dați puțin cu spatele!“ - comenzi la fel de utile ca o ședință de Înviorare ținută În fața unor paralitici. Precum vedeți, În miezul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceasurile? Ori poate, cine știe?, ceasurile chiar dezvoltaseră o conștiință mecanică și le sabotaseră sincronizarea. La toate aceste Întrebări, cei rămași În viață, Înțelepții, au răspuns printr-o riguroasă și de necombătut ridicare din umeri. În puterea nopții, după sacrificiul suprem al războinicilor, pacea a coborât peste noi ca o caracatiță gigantică, cufundându-ne În norul de cerneală al discuțiilor. Au Început dialogurile, seminariile, colocviile, analizele, expertizele, mesele rotunde, consfătuirile, Întrunirile, prelegerile, conferințele cu invitați de marcă, s-au organizat traininguri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pace din Samislan, că se isca un conflict În Tamislan, se știe doar că războiul e contagios, se ia peste granițe, uneori chiar se moștenește, ca o afacere sau ca o boală genetică, iar armele, lucru la fel de cunoscut, reprezintă argumentul suprem Într-o luptă, fie că 96 ai de pus la punct o bandă rivală ori de aruncat În aer un cartier general. Vindeam o gamă largă de produse, de la rachete atomice, care puteau rade o țară În câteva secunde, până la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
enorm", id est un eșec în direcție metafizică, însă un factor modelator în direcție estetică. Amestec singular de modern și arhaic, poetul caută cu febrilitate ceea ce Michel Foucault a numit "signaturile", începînd cu cea de căpetenie, indescifrabilă, care aparține creatorului suprem: "Fuseși în toate și te-ai dat în lături./ încerc tulpina: tu trecuși alături./ întreb plăpîndele verbine./ Ele răspund că știe pătlagina mai bine". Două sînt mărcile caracteristice creației argheziene pe care Lazăr Popescu le detașează și asupra cărora insistă
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]