4,234 matches
-
soroc și nici vorbă să nasc până atunci! Dar dacă vrei să pleci liniștită, du-te până la vecina Ileana și roag-o să mai treacă pe aici din când în când, așa ... să mai arunce o privire la noi! E cam surdă și nămeții ăștia parcă înghit orice zgomote. Ieri strigam la ea din spatele casei dar deși era în pridvor, nu auzea mai rău ca un pește! Am aruncat în ea cu bulgări de zăpadă, ca să-i atrag atenția. Am râs de
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
îi convine: - Îți plătesc! când vii la mine? - De spuneai de la-nceput... Nu pierdeam atâta timp...- Neică, de mi-ești priceput... Hai pe gratis, doar un schimb. Și dea-tunci, al ei bărbat, Nu știu ce leac i-o fi dat... Că e surd și orb... și mut, În lume nici c-a plecat, Prin farmec s-a deșteptat. - Nu-mi pare rău c-a plăcut! Zice Petre ușurat: Domnu-i bun, m-a ajutat... De-așa belea am scăpat. Leana mea cu strungăreață, A
VORBE-N TÂRG de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375694_a_377023]
-
prins iar poftă de viață, Iar misitu-a scăpătat... A găsit ce-a căutat. Târgu-ntreg acum vuiește: „Leana pe altul iubește” Vai!...blestemul de bărbat... Nu e glumă, e-adevărat: Soțul a fost răzbunat..., Iar misitu-i terminat Acum el e surd și mut - Leac a dat, leac și-a găsit. .......................................... Se ridică moș Geambașu: - Bun mai este adălmașu’! Uite-acum seară se face... Mai avem trei poloboace; Hai noroc!... să mai trăim, Și cu drag să ne cinstim Că de muncă e
VORBE-N TÂRG de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375694_a_377023]
-
de-a pururi fericirea.... XII. CHERCHEZ LA FEMME, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016. Cherchez la femme! Femeia și poziția ei în societate. Condiția umană a femeii. Un subiect în permanență dezbatere, monologul surd al femeilor care nu se regăsesc în convingerile conceptuale ale bărbaților. ... Este femeia vinovată de toate relele din lume? O temă care devastează „eternul feminin”, îl demonetizează, îl aruncă în derizoriu... Eva, Pandora, Elenă din Troia, Elisabeth R., Monica Lewinski
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
în qua non femina litem moverit, adică: „Nu există litigiu a cărui cauza să nu fie o femeie”). Citește mai mult Cherchez la femme! Femeia și poziția ei în societate. Condiția umană a femeii. Un subiect în permanență dezbatere, monologul surd al femeilor care nu se regăsesc în convingerile conceptuale ale bărbaților. ...Este femeia vinovată de toate relele din lume? O temă care devastează „eternul feminin”, îl demonetizează, îl aruncă în derizoriu...Eva, Pandora, Elenă din Troia, Elisabeth R., Monica Lewinski
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
fi revelat că drumul crucii și al suferinței, via dolorosa, este singura cale divină spre mântuire, spre ieșirea la lumină din peștera întunecată a existenței, am fi rămas tot singuri și neconsolați în acea disperată singuratate metafizică, în acea realitate surdă și indiferentă la suferința omului și mai ales a omului cu vocație și aspirații transcedentale, cu ochi care văd calea spre mântuire. (Metafizica suferinței) Referință Bibliografică: TEOLOGUMENA - DESPRE DARUL VEDERII / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2217, Anul
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
convinsă că „niciun gând nu poate / opri / ochiul toamnei / plângând”, rafalele de vânt ce spulberă orice vis de iubire, trezind în juru-i doar „foșnet de frunze ruginii / în agonie”, încât propriile sale cuvinte nu se mai aud, chemarea sa devenind surdă, nemaiauzită. Ultima poezie a volumului pare un strigăt disperat al unui pământean care mai cere zeului încă un răgaz, oricât de scurt, pentru a mai asculta lăsarea lentă a înserărilor, de a-și mai amesteca puțin cuvintele precum culorile pe
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
tranzacției între părți, i-a dat cuvântul bătrânei doamne. Și cum aceasta nu a început să vorbească imediat, judecătorul a ridicat vocea și a întrebat-o: - Mă auziți doamnă? Ce aveți de spus în legătură cu... - Mai încet, domnule, că nu sunt surdă! Te aud. Ce, am zis eu că n-aud? l-a întrerupt doamna Eleonora spre hazul întregii săli. - Mă scuzați, am crezut că... - Că dorm, nu? Uite că nu dorm, maică! Am auzit tot, l-a întrerupt din nou, oarecum
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre.Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag.Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea.Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SONETUL NOPȚILOR DE SÂNZÂIENE Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului În nopțile din urmă n-am mai putut să dorm, Se-aude-un tropot surd, din ce în ce mai tare Din cele zări ascunse-n adânc fără hotare... Se-mparte-n două lumea: între pământul-om Și-o mare de lumină la ceas când nu e soare... Șoimanele, călare, răzbat în cânt diform; E noaptea-n care umblă
SONETUL NOPŢILOR DE SÂNZÂIENE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374244_a_375573]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TREZIȚI-VĂ OAMENI ! Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului În cupa sufletului lacrimi se strâng În oglinda inimii dureri se răsfrâng Ochii cer surd o implorare Lumii - cuprinsă de nepăsare. Omul de azi, omul de mâine Doar pentru el dorește o pâine. Indiferența, prostia, lenea veghează Și fără oprire se intersectează. Oameni, mai știti ce e cinstea, prietenia Ce e dreptatea, mila, mărinimia? Drenați
TREZIȚI-VĂ OAMENI ! de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378703_a_380032]
-
să mângâi cuvinte, Dar sunt captiva sorții legată strâns de ieri, Și-ntreb ades uimită prin lacrima fierbinte, De ce-am uitat că-n viață sunt zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geam Parcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă, Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram, Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea
VISEZ DIN NOU SĂ ZBOR de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378724_a_380053]
-
trepte de gând simt a ta-mbrătișare, oboseala, chiar răceala n-astâmpără fiorii, te gust în gând, apoi frământarea dispare. O-mplinire-vis contopită cu nevoia de tine, iar nestăvilitele gânduri salvate-n cuvinte; ai înfipt demult, rădăcini luminoase-n mine și dincolo de surda tăcere gându-i fierbinte. Urc trepte de gând și tulbur ochiuri de ape, răsărite din ploi ce-au înecat visele noastre doar iubirea, ne ține prin gânduri aproape și peste tăceri presăram alte flori albastre. Voi înalța pod din stele
FLORI ALBASTRE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377707_a_379036]
-
În venele mele clocotește un fluviu din tine, Izvorăște emanația luminii din sfere celeste. Când am sosit iar acasă, nu te mai găseam, Dar în noaptea de freamăt te văd iar la geam, O noapte mai deasă pierdută prin geamătul surd A copilului născut în crivăț de fum, Căci fum este viața! La drum am pornit cu glasul topit, De atâta ninsoare ce peste mine coboară, Și mă așez la masă, cu bucatele ce au sosit Eu am venit cu pasul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
atunci cînd este scos afară mai este în viață, el a dobîndit forța interioară a brahmanului. Astfel, numai prin negarea existenței proprii se ajunge la puterea unui brahman: această negare constă însă, pe treapta ei cea mai înaltă, în conștiința surdă de a fi ajuns la o perfectă imobilitate, la nimicirea oricărei simțiri și voințe, stare care este considerată și de către budiști ca fiind cea mai desăvîrșită. Există încă mulți oameni care ajung în această stare; ei se retrag, însoțiți de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
paralele, astfel în timp ce Nazarie este vrăjit: „privea, fără gânduri, fără voință“, la acea caleașcă, casa este în flăcări: „Casa ardea acum cu flăcări înalte... Câteva ciori trezite din somn zburau deasupra grajdului. Se deșteptau acum și câinii, se auzeau lătraturi surde, foarte departe“. Parcă însăși natura este scoasă din marea amorțire; câinii și ciorile „se deșteaptă“ la viața normală, cea supusă legilor temporale. Înfrântă, moartea va pătrunde în tot spațiul. Doica înnebunește, iar țăranii se comportă ca în 1907, cuprinși de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
semnificației, amețindu-l prin sonoritate, iar [k], consoană oclusivă, prin agresivitatea rostirii, dar și prin faptul că este nesonantă, îl readuce pe cititor la realitate, într-un mod brusc, fără ca acesta să pătrundă semnificația întâmplării. De asemenea, alternanța consoanelor de la surdă la sonoră sugerează un crescendo al dualității faptei, ca apoi alternanța să fie de la sonoră la surdă, ilustrând scăderea tonului, fapt evidențiat uneori prin punctele de suspensie. b) finalul operei terminat în puncte de suspensie (frecvență și semnificație) Se observă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
este nesonantă, îl readuce pe cititor la realitate, într-un mod brusc, fără ca acesta să pătrundă semnificația întâmplării. De asemenea, alternanța consoanelor de la surdă la sonoră sugerează un crescendo al dualității faptei, ca apoi alternanța să fie de la sonoră la surdă, ilustrând scăderea tonului, fapt evidențiat uneori prin punctele de suspensie. b) finalul operei terminat în puncte de suspensie (frecvență și semnificație) Se observă, în mai toate operele lui Mircea Eliade, că finalul cărții este deschis, lăsând cale liberă oricărei interpretări
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și Roland Leroy. Pierre Daix publică în 1973 Ce que je sais de Soljenitsyne (Ce știu despre Soljenițîn). Săptămînalul L'Express publică în ianuarie 1974 fragmente din Arhipelagul Gulag, iar în martie același an, André Glucksmann afirmă: "Marxismul te face surd". O imagine, un sistem de reprezentare se impun: imaginea omului sovietic, imaginea lagărului reprezentat de URSS și de sateliții ei. Disidentul rus Vladimir Bukovski mărturisește: "Am disprețuit omul sovietic, nu pe acela prezentat pe afișe sau în literatura oficială, ci
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
timpului" (chronie chysis), depunându-se asupra lor "cenușa veacurilor" (aionos, tephre). Acum, aceste glorii trântite la pământ "ca un cerb voinic frânt de panteră" abia se mai deslușesc pe câmpiile pustii, întoarse în pulbere ca stâncile goale și uscate de "surda uitare". Așa cântă poeții Eladei:36 "Eu sunt, străinilor, Illion, sfânta, vestita cetate, Ziduri și turnuri cândva pază-mi stăteau împrejur. Azi, chiar de zac la pământ, mistuită de-a vremii cenușă, Încă-mi păstrez, în Homer, porțile grele de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care sângele intră și fuge din noi și-n vremea acestei fuge noi naștem, creștem, trăim și murim sub sigiliu unei forme oarecari!...".47 "Sigiliul" pulberei însoțește omul eminescian: Când omul risipitu-i, un lut fără suflare, Sufletul în afară rămâne surd și orb: Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, e suflet fără corp, Dar înăuntru-i este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele lumii într-un grăunte uimit
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
M. Eliade), acel dor ("știința morții a reînturnării"; Demonism) propriu liricii eminesciene, de refacere a Unității cosmice, așa cum reiese din acest fragment care explică părăsirea sufletului 4 de către trup: " Când omul risipitu-i un lut fără suflare Sufletul în afară rămâne surd și orb..." (Povestea magului...) Fără "scânteia divină" lutul e "inert" (Ce suflet trist...) și devine doar un "vas de lut, un sac de viermi" Iar fața ta e străvezie), căci partea adamică e rău alcătuită dintru început, ea conține germenii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cât mai largă autonomie în raport cu Partidul. Această tendință, combătută puternic de cadrele de partid, care își vedeau amenințate propriile poziții privilegiate, a sfârșit printr-un compromis politic: politizarea excesivă a poliției politice, în schimbul menținerii omnipotenței față de restul societății. Oricum, războiul surd dintre cele două forțe a înregistrat noi episoade în decada următoare, un triumf evident fiind obținut de Partid, „încarnat” în persoana lui Nicolae Ceaușescu, abia în 1968, la două decenii de la înființarea Securității. Premisele acestui triumf au fost puse în timpul
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și ingrediente cu consecințe nocive, chiar grave pentru sănătatea populației”. Cu alte cuvinte, Securitatea a fost, cu adevărat, „scutul și spada” Partidului, dar, treptat, s-a transformat mai ales în „ochii și urechile” acestuia. Din nefericire, exponenții Partidului deveniseră complet surzi și orbi în fața adevăratelor nevoi ale poporului pe care pretindeau că-l reprezintă și insensibili față de lipsurile materiale acute cu care se confrunta imensa majoritate a populației. În acest context, frustările create de lipsa de reacție a structurilor de partid
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]