2,412 matches
-
sunt numeroși tâlhari notorii, între magistrați și avocați sunt mari tâlhari, pe toate treptele politice sunt stăpâni de vile făcute din mită și cu mită... Hoția și tâlhăria au ajuns instituții de importanță națională... iar celor vizați ca hoți și tâlhari nici nu le pasă de gloata zgomotoasă și cei închiși se plâng că nu pot suporta pușcăria”. în cele relatate până aici, parcurgând doar o mică parte din poemele și pamfletele inserate în acest volum, cu regretul că spațiul nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu sufletul deschis, voind să alunge dictatura... Și iată că din țărâna și caldarâmul spălate cu sânge s au ridicat lighioane bipede, marii profitori ai morții, hienele revoluției. Au strâns averi de neimaginat... și i-au apărat pe alți mari tâlhari să nu cadă pe mâna legilor... Se-mbuibă în salarii și pensii uriașe vechii activiști comuniști și hoții cei noi, iar voi, frați ai mei, dacă n-ați murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și la sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează la umbra legilor”. Cu cât sarcasm îi stigmatizează pe acești monștri nesătui de averi, de îmbogățire peste noapte - în disprețul maselor pe care știu să le manipuleze, să le dezinformeze. În „Pribegii” arată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
umbra legilor spini și pălămidă, șerpi veninoși și fiare de codru. Vechii lupi s-au băgat printre oamenii cinstiți. Torționarii și stăpânii lor au ieșit la lumina zilei mai hulpavi. Din codri au dat năvală spre așezări omenești hoții și tâlharii, au jefuit bănci și ministere, au pângărit școala și biserica, legile țării... A ieșit la vedere pleava societății cu analfabeții și mediocritățile nației. Trăim ca într-o junglă în care domnește fărădelegea, în care corupția a invadat întreaga structură a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și mediocritățile nației. Trăim ca într-o junglă în care domnește fărădelegea, în care corupția a invadat întreaga structură a statului, în care Parlamentul îi apără pe hoții notorii, în care justiția face grevă sau dă mâna cu hoții și tâlharii cei mari, care nu pot suporta pușcăria! Legile dorm, iar viermele roade nestingherit la răbdarea noastră seculară și că trebuie să găsim în noi puterea de a ieși din această junglă mlăștinoasă a istoriei contemporane, consecință a comunismului distrugător! Ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pamflet ce stigmatizează o stare de fapt ce a apărut după revoluție - pentru că „Bișnițarului” i-a priit revoluția, că pe baza carnetului de revoluționar a cerut drepturi și a ajuns în Parlamentul României, în care mulți dintre impostori, hoți și tâlhari își dau mâna și fac legi, că a adunat mari sume de euro, case și vile, hectare de pământ scump... Iar după nopți petrecute în muncă grea, a doua zi merge la Parlament să poată dormi cu adevărat... (I-am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unui oraș antic: o orgie condusă nu de poftă, ci de lăcomie, participanți cu chipuri schimonosite de zgârcenie, dând frâu liber unei dorințe care fusese înăbușită vreme de decenii. Deodată fu împins din nou înainte: sosise un nou grup de tâlhari, care se îndrepta spre scări. Salam fu prins în mulțimea care cobora pe scări: se răspândise zvonul că angajații muzeului ar fi ascuns cele mai valoroase lucruri în camerele de depozitare. Zări un grup de oameni în jurul unei uși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un tip de la muzeu se chinuise atâta să ascundă bucata asta de lut, poate valora ceva. Salam urcă în goană scările până când zări lumina lunii. Ajunsese în partea din spate a muzeului, unde putea să vadă o nouă ceată de tâlhari care intra cu forța. Așteptă să se facă o spărtură în rând și ieși pe ușile dărâmate. Năpustindu-se afară, se cufundă în noaptea Bagdadului, purtând cu el o comoară a cărei adevărată valoare n-o va cunoaște niciodată. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cât mai aproape de sit, astfel încât ultimele descoperiri să poată fi aduse înapoi, catalogate și depozitate imediat. I-ar fi plăcut să-și facă zilnic treaba, dacă ar fi putut: lasă afară fie și câteva cioburi arse și vor dispărea imediat. Tâlharii, blestemul arheologilor din lumea întreagă. Ahmed își găsi biroul: modest, de metal, de parcă ar fi aparținut șefului unui șantier de construcții. Se gândi că nu era chiar atât de forțată comparația. Amândoi lucrau în domeniul locuințelor: ei construiau unele noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
față de eroii israelieni de dinainte, Moshe Dayan și Yigal Yadin. El, ca și ei, îmbina vitejia militară cu pasiunea pentru cercetarea istoriei antice a acestui ținut. A devenit ceea ce lumea bună numește un arheolog musculos - și ceea ce palestinienii numesc un tâlhar într-un tanc. Orice deal luat, orice cătun cucerit erau privite nu numai ca puncte strategice pe tabla de șah a războiului, ci și ca situri arheologice. Admiratorii săi - și dușmanii - spun că a adunat o colecție foarte importantă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Era un zarzavagiu. Îl chema Afif Aweida. Capitolul 30 Ierusalim, joia anterioară Mâna lui Shimon Guttman tremura în timp ce introducea cheia în broască. Drumul spre casă fusese confuz, mintea lui oscilând între entuziasm și îngrijorare. Nu s-a temut niciodată de tâlhari în toți anii cât a stat în Ierusalim, dar azi s-a uitat și peste un umăr, și peste celălalt, scrutând pe oricine se apropia suspect de el. Vizualiza nenorocirea: se apropia un bădăran de el pe stradă, cerându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un aeroport. Desigur, se gândi. O verificau. Simți cum îi umblau în buzunarele pantalonilor, scoțându-i telefonul mobil și micul portofel pe care îl purta. Aveau să vadă cine era. O singură dată mai fusese atât de înspăimântată, atunci când blocaseră tâlharii drumul în Congo. Cel mai mult se temea să i se afle identitatea: dacă ar fi știut că era diplomat, ar fi fost prea valoroasă ca să-i dea drumul. Își ascunsese actul de identitate. Dar nu mai avea nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mă uit mai bine observ că haina asta este cam galbenă la manșete. Și sper că petele de pe piept sunt făcute cu sos de roșii, nu cu sânge. Poate că ultimul om care l-a purtat a fost înjunghiat de tâlhari. — Pune și asta pe cap. Omul îi dădu lui Ignatius o mică bonetă dreptunghiulară din hârtie, albă. — Te asigur că n-am intenția să port o bonetă de hârtie. Șapca pe care o am este cât se poate de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din urmă a fost. În următoarele șase luni mama și fiica ei au avut grijă de ea de parc-ar fi făcut parte din familie și probail ar fi continuat s-o facă. Însă apoi a venit o bandă de tâlhari care a scotocit și a prădat toate casele. Se opreau și jefuiau toate satele turcești și kurde din zonă. Nu le-a luat mult ca să descopere că În sat se afla o fetiță armeancă. În ciuda plâsetelor mamei și fiicei, aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu mai reușește să se poarte cu rezerva și discreția pe care spiritul s-a străduit ani de zile să i le imprime, n-are de ce să ne mire că oferta de ajutor, venind pe deasupra de la un om cu față de tâlhar, a făcut să vibreze coarda cea mai sensibilă a lui Cipriano Algor, și în asemenea măsură încât o lacrimă i s-a ivit la colțul ochiului, Nu, mulțumesc foarte mult, rosti, dar, imediat, pe când serviabilul cireneu dădea să se îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
căreia îi aparține, am ști mai mult despre complexitățile vieții dacă i-am studia cu sârg contradicțiile în loc să ne pierdem timpul cu identitățile și coerențele ei, acestea au obligația să se explice singure. Când omul care părea, dar nu era, tâlhar, sau care, pur și simplu, n-a vrut să fie și de astă dată, se făcu nevăzut, destul de nedumerit, printre barăci, Cipriano Algor porni furgoneta, Desigur, nici mintea cea mai ageră n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la înmormântare s-ar fi descoperit crima. Ca s-o ascund, înjghebasem o farsă. Îl înmormântasem pe Bătrânul noaptea, ca un tâlhar, fără martori, undeva în bălării, și apoi săpasem un mormânt fals în altă parte ca să șterg orice urmă. „N-am nici o îndoială că așa s-au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce scop? Asta-i bună! Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca unul ca mine care a făcut ce-a făcut, mai iese afară. Mi-am nenorocit și familia și tot, inclusiv anturajul. Să vă spun o treabă, unul de afară când aude de pușcărie privește locul ciudat, mai ales un tâlhar e periculos. Așa vedeam eu. La mine în cartier era unul care cu viol a făcut pușcărie, trăia cu noi acolo, dar tot cartierul ăla îi știa de frică numai că a violat. Asta este. Așa vedeam eu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cele mai adînci coridoare ale subteranei sale, ne duce spre ultimul cerc al Cetății Dite, unde este locul trădătorilor întru asasinarea duhului”; „Iată pentru ce Urmuz este heraldul unui nou ev”. Spiritualism? Cel puțin Boz îl compară pe Urmuz cu tîlharul din stînga Mîntuitorului, spre deosebire de Geo Bogza care-l compara direct cu Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale genialelor tragedii ioniene, ascunzînd totuși cu iscusință tragicul. Rîsul lui Urmuz, pantomimele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care-l compara direct cu Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale genialelor tragedii ioniene, ascunzînd totuși cu iscusință tragicul. Rîsul lui Urmuz, pantomimele și marionetele lui, rînjet fără scăpare ca tîlharul din stînga, care și răstignit, mai ricanează”. Ar fi de notat faptul că un „urmuzian” paradoxal precum Ionathan X. Uranus (Marcel Avramescu) va urma un itinerar excentric, redimensionîndu-și urmuzismul prin intermediul ezoterismului tradiționalist al lui René Guénon spre a îmbrățișa, ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
subt călcâie și-ntrebăm de tine - Elohim! Vântul fără de somn îl oprim și te-ncercăm cu nările, Elohim! Animale străine prin spații oprim și le-ntrebăm de tine, Elohim! Până în cele din urmă margini privim, noi sfinții, noi apele, noi tâlharii, noi pietrele, drumul întoarcerii nu-1 mai știm, Elohim, Elohim! [1926] * CETIRE DIN PALMĂ La patruzeci de ani - în așteptare vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi, la patruzeci de ani sugrumîndu-ți cuvântul te-i pierde în tine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fost niciodată în fața inchizitorilor. Ochii lor sunt ca de gheață. Când te privesc, te pătează cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul are nevoie de poliție pentru a ne apăra de tâlhari, și Biserica se vede obligată să se apere de eretici. Iisus nu i-a alungat, oare, pe farisei din templu? ― Nu-i același lucru. Iar Dumnezeu nu are nevoie de gardă pretoriană. ― De acord, Galilei. Tocmai de aceea vreau să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale și cu bâte ascunse printre amfore sub paie. La început de drum au lăsat boii să meargă la pas, astfel încât alte căruțe și alți negustori să ni se alăture pe parcurs și să formeze un convoi. Când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înapoi și s-o luăm pe celălalt drum, a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a întors spre soldații care ne-nsoțeau. - Atenție mărită, s-ar putea să dăm nas în nas cu ceva tâlhari. Noul drum nu era inundat, dar la fel de noroios și de plin de gropi. A trebuit să mergem foarte încet, să coborâm de pe cal de nenumărate ori, astfel că pe la a noua oră nu ne aflam nici măcar la jumătatea călătoriei. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deținuți erau morți de cel puțin trei zile, și alții agonizau. În total, morți și vii, șapte oameni cufundați într-o mocirlă spurcată, un amestec de mâl, paie putrezite și excremente cam de două palme. Ne-au explicat că erau tâlhari de drumul mare, ucigași. Cu o altă piesă de argint l-am convins pe comandant să ducă de-acolo morții, iar pe ceilalți să-i mute în temnița de sus, o hală cu tavanul scorojit de umezeală, dar fără mocirlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]