79,874 matches
-
în etica socialistă. Ca produs al culturii de masă, revista de benzi desenate făcea parte din ceea ce teoreticienii neomarxiști identificau a fi, în Occidentul capitalist, un instrument de alienare a maselor, de limitare și de obstrucționare a formării libere a tinerilor. Dincoace de Cortina de Fier, însă, același produs cultural consumist devenea un foarte eficient instrument de îndoctrinare și era elogiat ca o formă de manipulare ce contribuia la înfăptuirea revoluției proletare. Revista Pif este, astfel, exemplul perfect despre cum un
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
o fixitate întîlnită de altfel în iconografia bizantină, și doar astfel eroii reușesc să se elibereze de timpul mecanic, transcend lumea empirică spre lumea esențială. ucînd zîmbetul acelor femei pe chipul său pe care lăsase să-i crească barba, cutreierase tînărul Opujiș, de copil, împreună cu taică-său, apoi de unul singur, ca ofițer în cavaleria franceză, Europa de la Triest și Veneția către Dunăre, la Wagram și Leipzig, crescînd în bivuacele francezilor și făcînd un război tot la zece ani. Doamna Paraskeva
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
ca ofițer în cavaleria franceză, Europa de la Triest și Veneția către Dunăre, la Wagram și Leipzig, crescînd în bivuacele francezilor și făcînd un război tot la zece ani. Doamna Paraskeva Opujiș, mama lui, îi trimetea zadarnic "prăjituri cu nuci triste". Tînărul Sofronije fusese un diavol, nu un copil. La un ochi aducea cu bunică-sa după mamă, care întîi de toate era grecoaică, iar la celălalt ochi cu taică-său, care mai întîi era sîrb, așa că tînărul Opujiș din Triest vedea
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
prăjituri cu nuci triste". Tînărul Sofronije fusese un diavol, nu un copil. La un ochi aducea cu bunică-sa după mamă, care întîi de toate era grecoaică, iar la celălalt ochi cu taică-său, care mai întîi era sîrb, așa că tînărul Opujiș din Triest vedea lumea cruciș. Șoptea: - Dumnezeu este Acela Care Este, iar eu sunt cel care sunt. Ducea cu el, încă de mic, o taină bine ascunsă, o taină măreață. Simțea cum ceva în el, ca făptură, era în
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
greu de spus dacă era vorba de o ambiție nebunească legată de cariera de arme a sa și a tatălui său, de o dorință nestrămutată - pentru un alt adversar adevărat ca și pentru un aliat de nădejde, dacă nu cumva tînărul Opujiș dorea ca raportul dintre el și tatăl său să se inverseze, dacă nu cumva îl atrăgea și îl tenta sudul, pe el, ofițerul de cavalerie chezaro-crăiesc printre imperii destrămate care se întindeau din Balcani pînă către Peloponez, poate că
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
De atunci a lucrat neîncetat și neobosit pentru schimbarea radicală din viața lui, pentru înfăptuirea visului vieții, dar toată truda aceea și-o ascundea atît de bine încît deseori acțiunile lui erau de neînțeles pentru cei din jur. Pe atunci tînărul Opujiș ascundea o piatră sub limbă ca pe-o taină sau, mai bine zis, o taină sub limbă ca pe-o piatră, iar pe trupul său se ivise schimbarea care era greu de ascuns și care treptat va intra în
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
au spus nimic; după care bărbații din regiment au început să facă glume pe socoteala lui, glumele s-au răspîndit în toată garnizoana. - El e ca o femeie. Mereu poate! - spuneau rîzînd ofițerii din escadronul lui. Din ziua aceea grăitoare, tînărul Opujiș ieșea în lume cu taina asupra lui și cu sulița bărbătească de sub abdomen gata de atac. Cel de-al unsprezecelea deget al său stătea ridicat și era pregătit să numere stelele. Și așa rămase. Ceea ce pe el nu-l
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
așa rămase. Ceea ce pe el nu-l deranja, călărea vioi, dar despre taina sa, care putea fi cauza a toate, nu va vorbi niciodată cu nimeni. Prima cheie. Magul Vreți să vă alăptez, mon lieutenent? - îl întrebă o fată pe tînărul Opujiș la intrarea într-un cort de la periferia Ulmului. Atenția locotenentului fu atrasă de o pasăre care, pe un vînt nebun pe deasupra cortului, zbura în loc ca legată. în cort, o voce de bărbat cînta " Amintirile sunt sudoarea sufletului" și Opujiș
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
ale căpitanului Opujiș". - Nu cred o iotă - mai zse o dată locotenentul și se duse să se culce. Joi însă, se interesă. în cortul magului într-adevăr avea loc reprezentația cu cele trei morți ale lui Haralampije Opujiș, tatăl său. Cînd tînărul Opujiș intră în cort, îl întrebă pe primul mascat pe care îl prinse cum de îndrăznește să reprezinte moartea unui om în viață, dar acesta i-o tăie blînd: - Să știți că reprezentația este plătită chiar de căpitanul Haralampije Opujiș
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
absolut imprevizibil, în beznă, Haralampije Opujiș se aruncă asupra pumnalului austriac, departe de sabie și felinarul pe care celălalt anume îl lăsase înfipt în mijlocul străzii. Și aceea a fost a treia moarte a căpitanului Haralampije Opujiș. "Nu înțeleg nimic", gîndea tînărul Opujiș părăsind cortul. Atunci se auzi un glas din spatele său. - Mai bine că nu înțelegi! Cînd locotenentul se întoarse, îl zări pe mag cu trandafirul în păr și-l întrebă: - Unde-i adevărul? Trăiește sau nu trăiește taică-miu? - Orice
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
investigațiile preluate dintr-o carte mai recentă a lui Marian Ciobanu. Nu avem explicațiile necesare și nici comentariile adecvate pentru ceea ce Emil Manu numește cu patetism "cariera ămpărătească a unui mare scriitor român " (p. 17). Nu aflăm mai nimic despre tânărul scriitor Marin Preda, expediat într-un paragraf anost despre nuvelist. Nu ni se spune nimic, dar absolut nimic, despre situația ingrată a scriitorului în anii "50, salvat de observația neargumentată că "la Marin Preda, chiar în 1952, totul avea prospețime
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
doi interlocutori încercau să-i demonstreze moderatoarei necesitatea revizuirii și reconsiderării operei eminesciene pentru a o aduce la perceperea și priceperea ei de către noile generații. -Fiindcă, argumenta unul din ei, în era informaticii, când internetul constituie pentru tot mai mulți tineri adevărate cursuri sintetice de cultură generală, când lucrările de licență se pot rezolva la o bere”, este clar că Ibrăileanu, Lovinescu, Vianu, Călinescu, Perpessicius, Creția ș.a., sunt depășiți, vetuști, plictisitori... Aparent fără legătură cu cele de mai sus, după emisiunea
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
O magazie de lemne. Beniamin Cant și-a mutat familia. A împrumutat camionul domnului Brach. |la de-și avea afacerea în Piața de Fân din Medio-Monte.” (Frica) O lungă scrisoare de dragoste este însă un text savuros, scris de un tânăr de nouăsprezece ani perfect idiot, dar de o naivitate și de o sinceritate înduioșătoare, îndrăgostit de o fată cu care odată a băut o cafea și căreia îi scrie după câteva luni pentru a-și mărturisi iubirea și pentru a
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
Fiecare bărbat ucide ce iubește.” Fiece femeie se va lăsa-n iubire Pînă la moarte. Ce e iubirea pîn’ la moarte? E doar un pelerin Prin toate văile asemenea? Fiul meu se identifica îndeaproape cu acei artiști care muriseră de tineri, John Keats, Egon Schiele, James Dean, Gaudier-Brezka... Nu au avut timp, îmi spunea Carlos, să fie altceva decît ei înșiși. O dată i-am vorbit despre unchiul său dispărut, Carlos Fuentes Boettiger, fratele tatălui meu, mort la douăzeci și unu de ani de
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
și pe mine - să percepem o realitate indestructibilă. El continua să trăiască în noi și noi știam acest lucru. Nu știu dacă aceasta e o consolare suficientă pentru interogația permanentă la care ne supune pierderea unei promisiuni. “A muri de tînăr este o porcărie”, ne spune prietenul nostru, sciitorul catalan Terenci Moix. Am simțit obligația de a face pentru cel plecat ceea ce el n-a mai putut face. Această experiență pioasă nu e însă de ajuns. Trebuie să știm că propriii
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
pentru a ne justifica ideile sau acțiunile, exemple pilduitoare. El s-a transformat într-un mare ecran de calculator prin care navigăm cu funcțiile „Scroll”, „Find”, „Find and Replace”, „Delete” și altele devenite operatori universali. Și dinamica meseriilor se schimbă. Tinerii aleg - de multe ori - pentru specializări universitare, domenii de studiu care, după terminarea facultății, nu-și mai găsesc corespondentul în viața de zi cu zi. Prin urmare, ei trebuie să găsească altceva, să lucreze în domenii pentru care n-au
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
se schimbă mai repede decât programele universitare și ei se trezesc deseori în situația de a învăța lucruri care nu le mai folosesc. Ceea ce-i interesează cu adevărat se regăsește prea puțin în conținuturile cursurilor și seminariilor. Dar nu numai tinerii sunt în această situație. Noi cu toții avem mai multe activități decât altădată. Modelele de odinioară se golesc de conținut și arareori putem să le înlocuim cu altele. Spiritul dezorientării este mai prezent ca niciodată. Avalanșa hipertelică, multiplicarea accelerată a lucrurilor
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
spre Dorobanți. Conform obiceiului în-cetățenit de lungă vreme conducătorii auto nesocotesc fără reticență semnul de circulație. Până aici nimic neobișnuit: asemenea fapte se petrec zilnic în toată țara. Acum câteva seri un Opel Vectra de culoare albă condus de un tânăr, un “domnișor” din aceia care-i plac atât de mult Președintelui Ion Iliescu, venea nestingherit pe contrasens. S-a întâmplat însă că din sens opus, adică din sensul legal, veneau mai multe mașini. Din pricina “domnișorului” s-a produs un ambuteiaj
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
capcană întinsă de Shakespeare, în care, de cele mai multe ori se pică. Cum, iarăși, istoria cu Orsino își găsește cea mai plauzibilă soluție în spectacolul lui Purcărete. Orsino este interpretat de Valer Dellakeza. Orsino nu este, așadar, un june prim, un tînăr epatant, ci un domn venerabil, împăiat și expus ca într-o vitrină suficient de libidinos ca să atragă sistematic refuzul frumoasei Olivia. Așa se înțelege limpede de ce Olivia refuză și evită sistematic să-l vadă. Cît despre restul, nici nu poate
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
Tudorel Urian De aproape cincisprezece ani se vorbește de mult așteptatul și mereu amînatul roman al tranziției românești. Scriitorii mai vechi, dar și cei tineri visează la „marele roman” al timpului nostru, optimismul aprioric fiind însă, de fiecare dată, contrazis de rezultatul final. În discuție nu este calitatea în sine a respectivelor produse literare, ci capacitatea lor de a deveni o emblemă a zilei de
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
superiori din cadrul Armatei, tributari pe scară largă ai vechiului sistem de pregătire, potrivit căruia cartea era principalul dușman al militarului, trebuie să se adapteze la noul curs al istoriei (integrarea în NATO, globalizare, multiculturalism), cu rezultate penibile în planul acțiunii, tinerii visează să se angajeze în marile companii multinaționale. Totul se transformă în jur, iar rezultatele se fac simțite în primul rînd la nivelul limbii vorbite. De o parte, păsăreasca fără relief a celor din „PR”, „management”, „consulting”, „marketing”, de cealaltă
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
sofisticate și picturale, ei demisionară cvasitotal din condiția de exponenți ai elitei, derapînd pe nesimțite în vecinătatea hegemoniei tribale. Prioritatea deferentă făcu locul meleului rugbistic. Darea de mînă se înfrăți cu darea de buznă. Doamnele se văzură dislocate de domni, tinerii luară fața vîrstnicilor și - firește - românii obținură prim-planul în fața străinilor. (...) Două furculițe se înfipseră concomitent în același șnițel. Două linguri hulpave pescuiră cu o obstinație asiatică buchetiera de legume amplasată în mijlocul unei tăvi, nici una dispusă să cedeze. Două palete
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
cînd nu guști genul, fandacsia-i gata... Am mai văzut, tot în pachetul “sprijinit de CNC”, un film de 39 de minute, care ar fi meritat să fie un lungmetraj de debut: Visul lui Liviu, de Corneliu Porumboiu. Liviu e “un tînăr al zilelor noastre”, condamnat la sărăcie, bișniță și promiscuitate, un tînăr care, “din cînd în cînd”, se gîndește că “putea să nu se nască”, și care, “încet încet”, simte că începe să nu-i mai pese de nimic. Din modul
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
pachetul “sprijinit de CNC”, un film de 39 de minute, care ar fi meritat să fie un lungmetraj de debut: Visul lui Liviu, de Corneliu Porumboiu. Liviu e “un tînăr al zilelor noastre”, condamnat la sărăcie, bișniță și promiscuitate, un tînăr care, “din cînd în cînd”, se gîndește că “putea să nu se nască”, și care, “încet încet”, simte că începe să nu-i mai pese de nimic. Din modul în care știe să creeze atmosfera (amintindu-l pe Kusturica, la
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
mă face neînchipuit de puternic. Sînt fericit că nu m-am aflat în zona gloanțelor în ceafă și mi-am depus mărturia. Rămîn totuși... un «spectator angajat», cum spunea Raymond Aron. Predau ștafeta oricărui binevoitor și sînt convins că printre tineri se vor găsi mulți care se vor pune în slujba adevărului istoric și al datoriei de a nu uita... Nu cumva este o nouă iluzie?
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]