5,786 matches
-
de mult, doar săculețul de pânză îi ardea pielea din dreptul inimii. Căldura îi fulgera creștetul și lui i se părea c‑o să plouă, înaintea ochilor i se făceau pânze de păianjen pe care se țeseau oaze răcoroase și se târa spre ele pe nisipul mișcător ca pe un val de mare. Dar dacă mănâncă doar o firimitură din pâinea cea uscată? Va prinde puteri și va ajunge mai repede! Vrea să desfacă sforile pânzei, însă degetele cu pielea plesnită și
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
casei lor, privindu‑l pe tâmplar cum lucrează. Chiar aude că îl trimite să îi aducă apă în burduful pe care‑l avea în mână. Dar de ce se ridică așa de greu? Își simte tot corpul o rană, dar se târăște pentru a‑i aduce bătrânului apă în burduf. Greu, greu, tot mai greu, tatăl său așteaptă apa de atâtea zile, poate de săptămâni întregi. Deodată, în fața ochilor i se arată oameni care aleargă spre el; au vase cu apă și
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
sticla aia pe unde poți și hai la dans, că încep să ruginesc aici la ușa căminului și nu de aceea am venit la bal, spuse ea pe un ton imperativ. Eleonora îl luă pe Petru de mână și îl târî în mijlocul sălii, unde îl zări din nou pe trădător în brațele aceleiași blonde, care nu era din sat, altfel ar fi avut ea ac de cojocul ei mai târziu. Se apropie de perechea rivală și îl îmbrățișă cât mai afectuos
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
ucide-al tău cuvânt. Păcatele îmi zac pe cruce ca grâul care umple sacul, și-n ochi durerea îmi aduce și plâng cum plânge și săracul. Doar rugăciunea îmi vorbește când mă trimite-n poartă Ta, unde spre Tine mă târaște să strig acum iertarea mea. Sunt pe pamant un trecător un fulg de nea căzut în soare, și-apoi eu mă topesc și zbor când Tu mă strigi la adunare. Al Tau cuvânt răsună-n clopot cu mirul care ne
CARAREA RUGACIUNII de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347598_a_348927]
-
costumului, a gestului, totul fiind tratat într-o manieră stilizată, de esență romantică, lesne descifrabilă și în poezie: „Pe socluri mari și verzi dorm lei regești Și prin alei se plimbă triști păunii Cadâne moi cu lungi și grele funii Târăsc prin ierburi leneșe calești. La geamuri vergi albastre străjuiesc Și prin odăi, din amfore rotunde Un fum verzui desbracă și ascunde Bazine cu făpturi ce dănțuiesc.” Balada și conturul baladesc în lirica lui de confesiune directă intervin ca un punct
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
de nisip în poala hotarului frontierele sunt deschise în inimile oamenilor de unde atâta rostire când tăcerea-fluid al bucuriei răspândește boabe de grâu în inima pământului și ascultarea devine pas din pas în darul sfânt al omului câte umbre își mai târăsc tâmplele să reinventeze durerea în formele copacilor când ei cântă neîntrerupt sub poalele zăpezilor nenăscute dorul ascultă și el Glasul Domnului într-o lacrimă de scoică nedescoperită dincolo de hotar cuibul valorilor începe cântecul inimii mintea adoarme pe o frunză de
ZVÂCNEŞTE TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347613_a_348942]
-
rugăciune mă rog să le păstrez integre În lumea plină de secunde minutul lung își cere dreptul Penultima clipă contează căci ultima învinge sigur Bătăi de timp neregulate îmi strică inima și pieptul Înconjurat de ieri și mâine, prezentul se târăște singur Referință Bibliografică: Pe cruci de viață / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1095, Anul III, 30 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Alexandru Florian Săraru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PE CRUCI DE VIAŢĂ de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347689_a_349018]
-
s-a întins treptat, Mă simt debusolat când țara mea suspina Și mă gândesc la mâine când azi este ratat. Pentru un colț de pâine ei ne-au vândut cu totul, Din interes meschin am fost amanetați Și ne-au târât în mlaștini și ne-au mințit cu votul, Dușmani de moarte sunt, desi credeam că-s frați. Trezește-te bărbate, femeie și copile, Căci crud e adevărul și timp nu mai avem, Ne-am ridicat bătrânii din scaun cu rotile
TREZEŞTE-TE BĂRBATE, FEMEIE ŞI COPILE! de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347703_a_349032]
-
Dar nici nu mai simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile rănilor erau de neîndurat. Nici n-avea putere să mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit în acea pustietate? Cu chinuri cumplite reuși să se târască de sub brad. Se rostogoli în pârâu, unde dădu de zăpadă multă și rece, ca gheața. Un firicel de apă ce nu înghețase încă de tot curgea în vale, doar cât să-i ude hainele de pe el. Încă mai putea gândi
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
ucide-al tău cuvânt. Păcatele îmi zac pe cruce ca grâul care umple sacul, și-n ochi durerea îmi aduce și plâng cum plânge și săracul. Doar rugăciunea îmi vorbește când mă trimite-n poarta Ta, unde spre Tine mă târăște să strig acum iertarea mea. Sunt pe pământ un trecător un fulg de nea căzut în soare, și-apoi eu mă topesc și zbor când Tu mă strigi la adunare. Al Tău cuvânt răsună-n clopot cu mirul care ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Aproapele meu, Aurolacul Moto: „și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” Ultimele clipe ale Bătrânului An zburau îngrozite de inerentul lui sfârșit. Nemilosul Timp îl târa în ultima zi, ca pe un leș. Toate minutele și secundele sale, ciufulite și învinețite de atâta zbatere, țipau tăcut în dispariția lor. Pe mine și pe celelalte miliarde de semeni ai mei de pe planeta Pământ nu ne impresiona deloc
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului neputință într-o ceașcă de lapte dulce încă păstrând aromele mamei copilul sărută sfârcul aprins de dor lasă urmele gingiei fragede strănută copios apoi învață să târască o cruce a lui a nimănui a cuvântului dintâi înainte de răsturnare da. ne-am născut să iubim. unii dintre noi nu știm să urâm am chiulit la lecția urii oferită cu pasiune de omul cu gândul fiară privesc ceașca golită
MECI DĂLTUIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350145_a_351474]
-
mai apuca să-și facă cruce sau testamentul. Turuia ca o moară neferecată, de-ți venea să pui mâna pe ciocan și să-i fereci dinte cu dinte ca să-i oprești revărsarea blestemată. Baba APUCATA era o mare figură. Mergea târând după ea flendurile a vreo nouă fuste puse una peste alta, de arăta ca o corabie bătută de alizee. În cap vreo cinci broboade fluturând în vânt, dintre care țâșnea un nas roșu, ascuțit ca un catarg. Și figura, care
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
căciulă cu urechi. Din broboade abia își făcea loc un nas borcănat, cu brumă la nări, iar la gură două sloiuri de gheață. Avea pe ea nouă cojoace, de arăta ca un cubuleț bondoc, împiedicându-se de ele când le târa prin zăpadă. Dar ițele împărăției le țesea Iarna cu marele dregător, generalul Prăpădenie, comandantul tuturor armatelor sale, de care ascultau toți ceilalți slujitori, o matahală umflată și fălcoasă, mai mare decât toate celelalte namile. Mai ținea Iarna la rang de
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
se va înnoi, nu acum”. Femeia a stat puțin în cumpănă, neștiind ce să creadă, apoi, pradă unui impuls subit, și-a desfăcut halatul și l-a lăsat să cadă pe podea, rămânând complet goală. Bărbatul, cu ultimele puteri, se târăște către o icoană, o atinge și rostește: „Tatăl Nostru, Carele ești în ceruri, Sfințească-se numele Tău, Vie împărăția Ta, Facă-se voia Ta, Precum în Cer, așa și pe Pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele Dă-ne-o
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
le făcea pe gheață, și își rememora cum făcea reverențe către tribună, încântat de faptul că le putea dărui acelor oameni ceva de preț, ceva ce-și doreau... Acum era un simplu paralitic, uitat chiar și de prieteni, care se târa prin casă cu căruciorul și își mai verifica din când în când conturile de e-mail, de când fratele său îi făcuse rost de un calculator. O lume întreagă se deschidea dincolo de ferestrele apartamentului său, dar el era silit să o contemple
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
decât în realitate. Fusta era săltată și prinsă cu poalele la brâu, astfel că picioarele i se dezgoleau mult peste nivelul genunchilor, lăsând a se vedea pulpele netede, cu carnea tare sub pielea ce-i lucea ca abanosul, în timp ce se târa cu genunchii pe fiecare metru pătrat în parte. Mișu rămăsese cu privirile ațintite pe bazinul fetei. Nu-i venea să creadă că mijlocul ei poate fi atât de subțire și că șoldurile puteau aduna un ceva apropiat de perfecțiune în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
înflorire, de amiază, de înserare - Trei buchete cu trei fire de mărgăritare. Un poem pentru ora cafelei matinale, Când Soarele înalță sprâncenele astrale, Iar ierburile își sună clopoțeii de rouă Și ziua se înalță ca o cantată nouă. Amiaza se târăște încet, caniculară - Atât de dilatate sunt zilele de vară! S-a încins diabolic, înfiorător „Cuptorul”! Mă amăgesc: cu precauție trag storul. Alt poem pentru clipa când sosește amurgul - „Începutul odihnei” - hotărî Demiurgul. Seara își lasă cortina cu stele și lună
TREI POEME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361939_a_363268]
-
un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
turiști străini. Așa cum am început, așa termin - cu Michelangelo. Datorită lui, orașele pe care le așteptam cu nerăbdare erau Florența și Roma. Și nu m-au dezamăgit, am realizat tot ce mi-am propus. E adevărat, pentru asta i-am târât după mine, până am făcut bășici în tălpi, nu numai pe Leni, dar și o altă familie de brașoveni, cu care am făcut cuplu. În Florența, pe lângă David, am mers la Capella di Medici și am văzut Ziua și Noaptea
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
explodează Sunt trimiși din nou acasă, Fără pluguri, coase și tractoare Să lucreze pe ogoare. Tineri, bătrâni și bătrâne Își împart un sfert de pâine Și desțelenesc ogorul Cu săpăliga și tractorul Care abia mai tușește Pe pământ când se târăște. Buruienile-s în toi și de mare soi. Grâul nu le e luat, Fiindcă nu e performant. Se roagă la Domnul neîncetat Să îi scape de-așa iad. Elena Trifan Referință Bibliografică: DESȚĂRĂNIRE / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DESŢĂRĂNIRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365936_a_367265]
-
pe pământ, / Nici sub soare, nici sub vânt, / Ochii-s de smoală, sufletul numai rană... / Oamenii - fiare / Zămislesc puroaie”( Durerea lumii ). Așa se face că în volum este prezentă și satira epigramistică, zeflemeaua: ,,A domnit vreo trei mandate, / S-a târât pe brânci și coate, / Ca un trântor făr’onoare / A lins mierea din borcane” (Unui lingău ) sau ,, Blând și palid ca un mort / Se ștergea la fund cu tot, / Fiindcă în democrație / N-are legi pentru domnie” ( Apilei din Feștelei-unui
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
a dorit umbrela NATO pentru ca să se apere de interesele Rusiei născută din cenușa URSS, care a rămas cu aceleași dorințe imperialiste de a redeveni Marele URSS. Apoi, și-a mai dorit o dezvoltare și o prosperitate economică, și a intrat, târându-se în genunchi, sub plapuma UE. Evident că și-ar fi dorit recuperarea teritoriilor pierdute din est, pentru care a luptat în cel de-al doilea război mondial alături de Germania. Dar, acest obiectiv s-ar fi realizat numai în anii
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
smuls Crimeea din Ucraina. În continuare, știm ce s-a întâmplat (și ce va urma). Se înțelege că Unirea Basarabiei cu România nu va fi acceptată niciodată de marile forțe externe. -În Republica Moldova există un vălmășag de interese, care au târât-o într-o fundătură economică și social-politică. De la apariția sa în anul 1991, interesele sale au fost profund contradictorii și greu de identificat. Din această cauză au apărut fenomenele analizate în articolul precedent. Să reținem doar structura etnică și socială
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
un prizonier. Viscorilă spulberă zăpada și-l scoase pe Ghiocel, înghețat bocnă, dar viu. -Mai suflă, mă? întreabă Nămețilă. -Mai suflă, răspunse Viscorilă. Tocmai bun de prizonier. Apoi, Viscorilă se dresă Ghețienilor: -Umflați-l! Aceștia îl înșfăcară pe Ghiocel și-l târâră prin zăpadă până la palat. Aici, cioroipanii luară prizonierul pe care-l duseră pe sus pe toate coridoarele. În urma alaiului de cioroipani cu prizonierul, Viscorilă și Nămețilă călcau țanțoși, în pas de defilare, cu piciorul cât mai sus. Când îi văzu
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]