6,881 matches
-
și de picioare și era întinsă într-un altar de biserică precum o jertfă umană. Vaginul ei fusese penetrat cu un castravete enorm. Becker se uită mânios la Helmut: — Dar știi cine a realizat-o, nu-i așa? Helmut rămase tăcut numai până când Becker îl apucă de gât și începu să-l pălmuiască peste gură. — Vă rog, nu mă loviți. Probabil că-ți face plăcere, pervers mic și urât ce ești, se rățoi Becker, înfierbântându-se. Haide, vorbește cu mine, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai mult înăuntru, am simțit un miros cald de săpun și am bănuit că tocmai terminase de făcut baie. Închizând ușa, Herr Ganz o luă înaintea noastră și ne conduse într-un salonaș în care soția lui stătea în picioare, tăcută. Era înaltă și palidă, ca și cum petrecea prea mult timp în casă, și era limpede că se oprise nu de mult din plâns. Batista din mâna ei era încă udă. Herr Ganz, mai scund decât soția sa, își puse un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un garaj nefolosit de pe Kaiser Wilhelm Strasse? I-am dat versiunea îndulcită, care nu cuprindea decât locația garajului. La asta avu loc un schimb de priviri foarte clar. Ganz se așeză jos, cu mâna pe genunchiul soției sale. Ea era tăcută, absentă chiar, și avea probabil mai puțină nevoie de cafeaua lui Becker decât aveam eu. — Aveți idee cine ar fi putut să o omoare? întrebă Ganz. — Lucrăm pe baza mai multor posibilități, domnule, i-am zis, trezindu-mă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâna cu Becker și apoi m-am dus să-mi iau prizonierul. Clinica lui Kindermann părea la fel de îngrijită și elegantă ca și prima dată când fusesem acolo, la sfârșitul lui august. Dacă era ceva schimbat, era faptul că părea mai tăcută, fără ciori în copaci și fără bărci pe lac care să le deranjeze. Se auzea doar sunetul vântului și al frunzelor moarte, pe care le sufla peste cărare ca pe tot atâtea lăcuste zburătoare. Mi-am pus mâna pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică cu binele. Astfel încât el aduce mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
zori Mi-ai scris numele pe întinsul pământ bogat Ca să aduc roade bune ca el an de an și Să nu fiu uscat Mi-ai scris numele pe lună și enigmatice stele Ca să stralucesc în întuneric și să fiu călăuză Tăcută ca ele Mi-ai scris numele pe adieri unduite de vânt Ca să usuc lacrima de sub pleoape și să aduc Mângâiere și cânt Mi-ai scris numele pe fulgii argintați de nea Să port mereu haina alba strălucitoare Și pură ca
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
zbate dorul de azi de ieri, frumoase clipe se sting ușor, iar drumul nostru-i ascuns de nor. Curg vremurile, purtând anii cu bucurii sau cu jelanii, trec secolele cu ochi de ploi, spre altă lume, mergem și noi. Trece tăcută seară lină, reci umbrele pe nori se-anină, iar vântu-n arii desuete, zdrobește frunzele-n concerte. Aleargă ură și iubirea, de sus ne cheamă nemurirea, prin zile rele, sau mai bune, -De ce așa, cine ne spune? Plâng nedreptăți, trec
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
Pași în noaptea albă Elenă Marin Alexe Pașii mei, se amestecă distrați în jocul fulgilor albi care nu contenesc dânsul, pe aleea ce pare că nu se mai termină. Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
Puternică fiică a dumnezeirii, nemuritoare dragoste, Pe care noi, cei ce nu ți-am privit vreodată chipul Din cucernicie și numai din cucernicie te îmbrățisem: Crezând acolo unde nu putem dovedi... etc., etc."1 " Ea m-a părăsit la ceasul tăcut Când luna a încetat de a mai ivi Cărarea de azur a cerului Și-asemenea unui albatros ațipit Se leagănă pe aripile ei de lumină Tremură în purpura nopții; Mai înainte de a-și căuta cuibul ei oceanic În încăperile vestului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un viitor Durerea ei trece-n cuvinte, Cuvinte care pot s-aline, Trecutul greu,fără păcat Dar poate dorul care vine Durerea inimii-a salvat, Doare inima...tot doare, Dar durerea ei trecută Se înalță către soare Într-un verde-viu tăcută! Popean Valer,Târnăveni Referință Bibliografică: Câteodată inima doare / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CÂTEODATĂ INIMA DOARE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364314_a_365643]
-
basmicedevine ,,marea operă, geniala creație, inemitabila artă a unor genii nemuritoare''. Și toate aceste superbe, unice tablouri trăiesc în noi, dându-ne reale puteride viață.Viață care clocotește în adâncul apelor, la suprafața lor și nu mai puțin înatmosfera calmă, tăcută.Oare așa a început lumea?Am pășit și uneori m-am abătut în pădurile de sălci și de plopi, desișurilorde trestii și papură...am atins uneori, doar cu privirea mulțimea plantelor acvatice. Viețuitoarele, mulțimea păsărilor care-și duc traiul în
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
de haiducie Țara-i plină de străini Olteni de mai sunt o mie Câmpuri pline de scaieți Se întind spre nesfârșit Satu-i plin de târgoveți Cerul s-a rostogolit Nostalgii dintr-un trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni Nu mai bubuie din flinte Cete de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste câmpuri
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
CINE ZICE? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 965 din 22 august 2013 Toate Articolele Autorului Cine zice? cine zice că bujorul este încă floare rară? să îl ia cu binișorul, că este născut la țară! este un băiat tăcut, la dragoste priceput! toate florile îl plac, e frumos! eu ce să-i fac? voi în pace să-l lăsați, la mulți ani să îi urați! mai multe nici nu vă zic, îl divulg: e un...PITIC *** Crudul adevăr! eu
CINE ZICE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364411_a_365740]
-
din propria sa proximitate. Altfel, conform principiului creștin „După faptă și răsplată.”, natura însăși îi va plesni lui Homo sapiens sapiens direct în moalele capului și aroganța, și prostia, și disprețul nemărginit față de tot ceea ce îl înconjoară ca într-un tăcut dans canin, articulat sonor de Creatorul celest din nemărturisita Lui dorință de a ucide ridicolul din om (scris de data aceasta cu literă mică, nu cu majusculă). Vorba lui Leonid Andreev: „Rog publicul să asculte cu atenție: vă voi cânta
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
pleci în clipa aceasta încep să ulru! Lasă-mă, te rog cu durerea și cu neputința mea! Te implor! El s-a ridicat fără un cuvânt și a ieșit din cameră. Sofia bănuia că aștepta la ușă, așa că a plâns tăcut ca să nu o audă. S-a ridicat ușor din pat și a mers la fereastră. Rezerva în care se afla era slab luminată și nu vroia să aprindă lumina. Îi făcea rău! A deschis fereastra și a privit marea, care
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
nicio dorință, care să o țină în viață. În clipa aceea, parcă bănuind ce vroia să facă, soțul ei a intrat în cameră. A venit pe la spate și a cuprins-o cu brațele, sărutându-i părul. Au rămas mult timp tăcuți amândoi și într-un târziu el a luat-o în brațe și a dus-o în pat. I-a dat un calmant și ea a adormit imediat. A doua zi când Sofia s-a trezit, Isac era lângă ea. L-
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
păcate, răgazul de a povesti Omului contemporan aproape nimic. Nenumărate drame umane cu iz complet neartistic au intrat cu o destul de mare bruschețe atunci în cercul hiperparalizant al uitării, un cerc infam și suprasaturat din belșug cu șiruri de dureri tăcute și nemairostibile azi de către cei care ar fi putut glăsui cu lux de amănunte despre inimaginabilul arc al mizeriei îndurate pe fronturile estice și apusene ale morții pentru împlinirea diabolicei „profeții” churcilliene mâzgălite pe suprafața acelui mic petec de hârtie
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
a privit cu dispreț și le-a spus pe un ton aspru: -De astăzi înainte vă iau dreptul a mai vorbi și influența pe această femeie pe drumul păcatelor. Ați chinuit-o destul cu duhul răutății voastre! Ajunge! Veți sta tăcute și nemișcate până când femeia acasta va face din nou un păcat. Atunci va fi a voastră pentru todeauna. Când zidul va fi terminat și ea nu a greșit cu nimic, vă voi ierta și vouă păcatele iar oameni vor veni
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
a întrebat-o dacă vrea să vorbească, dar ea i-a spus că dorește să rămână singură și o să vină mai târziu ca să doarmă. Isac a sărutat-o și i-a respectat dorința, apoi a plecat, iar ea a plâns tăcut până nu a mai avut lacrimi. Ura pentru cei care îi omorâseră copilul, o ardea ca focul și s-a simțit în clipele acelea solidară cu toatemamele din lume, care își pierduseră copii, indiferent de împrejurări. Se întreba cu disperare
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
zori; Cum și-a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent ori modern Peste care uitarea, liniștea se aștern; Dar se înscrie eternul clipa Când plină de gânduri întinde aripa; Cuvinte gândite, tăcute, șoptite - Căi neumblate, neștiute, nebănuite. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cuvinte șoptite / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare, Precum te uiți la un tablou, Care emană nuanțe de culoare, Răsfrânte de a luminii ecou. Te port în suflet tăcută icoană, Să reînvii nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze lacrimi ce curg. Inima mea să o simt neobosită, În mișcare, ca argintul viu, De iubire plină, puternic palpită, Izvorând din ceea ce-ți scriu. Referință
SĂ-ŢI RĂPESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361372_a_362701]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DE CÂND AJUNSESE PRIMAR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului aripa amiezelor tăcută se mișca la un semn de seraf ceasornicul curgea de pe glaf și lasă pe fața luminii o cută rana mea de la picior dacă m-ar lăsa să zbor peste ghețurile sloi n-aș mai veni înapoi de când ajunsese primar gospodarul
DE CÂND AJUNSESE PRIMAR de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361388_a_362717]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > PREA TÂRZIU Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne despărțim c-am devenit străini Și ne privim tăcuți,cu ochii reci Rămâi să plâng,să-ți spun că te-am iubit, Și maine-n zori chiar eu te rog să pleci. Ti s-a deschis o poartă ...du-te Eu mai rămân sa-nfrunt tăcerea grea Te-asteapta
PREA TARZIU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361410_a_362739]