1,727 matches
-
va găbjit (sau nu) neglijentul ce împrăștie peste tot cu hartane de muieri, nu cu hîrtii?! 182 DANIEL BĂNULESCU Inculpatul Galopenția nu mai mânca, dormea puțin, descleșta fălcile, pentru a vorbi, și mai puțin, nu mărturisise nimic, dar nici nu tăgăduise. De altfel, nici nu i se ceruse cu insistență s-o facă, fiindcă acasă la el, în fundul grădinii Maicii, de pe strada Polonă, a grădinițelor altor câtorva surate vecine, precum și în alte o mie de locuri, fuseseră dezgropate mormane, Subcarpați de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămân la ce zice lumea și la îndoielile mele. ― Bine... Cum vrei... II ― Lumea zice că n-ai fost la înălțime, Galilei. ― Pot fi la înălțime când n-ai de ales? ― Aveai de ales. ― Între rug și viață? ― Nu poți tăgădui că unii au avut forța să aleagă rugul. ― Nu tăgăduiesc, dar nu cred că e normal să fii pus în situația de a dovedi că ai o asemenea forță. Crezi că, dacă eu n-am avut-o, merit să fiu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Cum vrei... II ― Lumea zice că n-ai fost la înălțime, Galilei. ― Pot fi la înălțime când n-ai de ales? ― Aveai de ales. ― Între rug și viață? ― Nu poți tăgădui că unii au avut forța să aleagă rugul. ― Nu tăgăduiesc, dar nu cred că e normal să fii pus în situația de a dovedi că ai o asemenea forță. Crezi că, dacă eu n-am avut-o, merit să fiu disprețuit? ― De ce nu ești și acum egoist? ― Adică? ― De vreme ce ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de tot. ― L-ai tăgăduit, vreo clipă, pe Dumnezeu? ― Nu, cum era să fac așa ceva? Am zis doar că rațiunea Domnului are rațiuni pe care rațiunea omului nu le cunoaște. Dacă am măsurat bolta înstelată cu un ochi, poate, prea rece, nu mi-am îngăduit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dea, prin mine, un exemplu care să arate tuturor cârtitorilor ce riscă ereticii. ― Așa, au reușit să dea un exemplu de supunere. Special au organizat un spectacol în care să fii văzut în genunchi După asta, nimeni nu mai putea tăgădui că Inchiziția e atotputernică. ― Pe mine nu mă interesează deloc să fiu un exemplu. Altceva mi-aș dori, dacă ar fi cu putință. ― Să nu mai existe tribunale? ― Nu sunt chiar atât de pretențios. M-aș mulțumi să am vederea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
imaginăm o scală În crescendo a formelor negativității și i-am adăuga un inventar al mijloacelor prin care un dandy se poate Împotrivi convențiilor, ar rezulta un tablou dintre cele mai vaste. În câte feluri, ca intensitate a atitudinii, poți tăgădui ceva (mai stins, mai puternic)? Să repertoriem așadar câteva din formele negării: cea mai subtilă - indiferența, nepăsarea, ignorarea cu o superioritate afișată a oricărui tip de convenție. Morga aristocratică. Disprețul (nu bădărănesc, ci elegant) pentru tot ce e dincolo de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mod normal, s-ar fi auzit muzică dinăuntru și până jos, pe scări. Hugo avea niște gusturi atât de variate încât era imposibil de prevăzut ce fel de muzică ar fi fost, dar, până în acel moment, existența ei fusese de netăgăduit. Și el nu-și lăsa niciodată ușa deschisă. Am așteptat câteva momente înainte să trec pragul. Sub picioare, scândurile goale scârțâiau frecându-se unele de altele, sub lovitura blacheurilor de pe tocurile ghetelor mele. Oricum știa că trebuia să vin, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și în fața cărora nu se deschide nici o cale, căci acelora se poate ca Dumnezeu să le dea izbăvirea, El este stăpânul izbăvirii, El este stăpânul iertării“. Saad se grăbi să continuie: — A spus adevărul, Allah cel Atotputernic. Astaghfirullah nu a tăgăduit ceea ce era limpede: — Dumnezeu e bun, iar răbdarea Sa e nesfârșită. El nu cere aceleași lucruri de la cei care pot și de la cei care nu pot. Dacă dorești să-I dai ascultare plecând în pribegie, dar nu poți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui, Uri, care renunțase la o carieră în serviciile de informații ale armatei ca să se apuce de un serviciu de doi lei în domeniul regiei de film, era o dovadă a situației deplorabile. Și totuși se aflau aici dovezi de netăgăduit că un astfel de pesimism legat de statul Israel era neîndreptățit. Iată-i, se gândea Guttman, adunați în stradă, gata să-și salveze națiunea de la resemnarea și conciliatorismul urzite chiar de premierul lor. Acei contemporani ai săi care se plângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care trebuiau să se petreacă așa. El, însă, se schimba mai greu. Revoluția îi plăcea, îi convenea - dar anevoie putea trăi revoluționar, anevoie putea trăi în tensiunea simplicității pe care o predica Salazar. Majoritatea "erau cu regimul" - pentru că nu puteau tăgădui toate îmbunătățirile făcute, nu puteau tăgădui, bunăoară, existența admirabilelor șosele care brăzdează de la un capăt la altul țara, a porturilor restaurate și modernizate, a vapoarelor nou construite, a spitalelor și școlilor ridicate. Toate acestea erau prea evidente pentru a putea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
El, însă, se schimba mai greu. Revoluția îi plăcea, îi convenea - dar anevoie putea trăi revoluționar, anevoie putea trăi în tensiunea simplicității pe care o predica Salazar. Majoritatea "erau cu regimul" - pentru că nu puteau tăgădui toate îmbunătățirile făcute, nu puteau tăgădui, bunăoară, existența admirabilelor șosele care brăzdează de la un capăt la altul țara, a porturilor restaurate și modernizate, a vapoarelor nou construite, a spitalelor și școlilor ridicate. Toate acestea erau prea evidente pentru a putea fi tăgăduite. Dar, pe buna dreptate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îmbunătățirile făcute, nu puteau tăgădui, bunăoară, existența admirabilelor șosele care brăzdează de la un capăt la altul țara, a porturilor restaurate și modernizate, a vapoarelor nou construite, a spitalelor și școlilor ridicate. Toate acestea erau prea evidente pentru a putea fi tăgăduite. Dar, pe buna dreptate sunt numiți acești convertiți ai regimului - "salazarieni de poduri și șosele", salazarieni care au aderat în fața operelor materiale (în deosebi șoselele) realizate de dictatură. Transformarea lor morală, aderența lor intimă la spiritul revoluției naționale, încă nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vodoo. După cum puteți vedea, și-a petrecut pare-se noaptea făcînd sacrificii și vrăji... Cred că e beat... sau nebun. Bătrînul dădu energic din cap, neîncrezător, Îi dădu tîrcoale prizonierului, exact cum făcuse acesta cu un ceas cu negrul, apoi tăgădui, spunînd foarte rar, convins: - Nu. Nu cred să fie nebun... Am mai auzit vorbindu-se de el... Iguana Oberlus, harponierul roșcovan... Ai fost pe același vapor cu Harrison, pe Old Lady II, nu-i așa? Iar Înainte de asta, cu Guyenot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Tu, poate? Legile mării nu domnesc aici. Aici nu contează decît legea lui Oberlus; ceea ce spun eu e bine și orice altă opinie e rea... Vrei să-ți demonstrez asta? Interpretul aruncă o privire către cioturile lui Sebastián Mendoza și tăgădui printr-un gest, În timp ce Oberlus Încuviința, mulțumit, atitudinea lui: - Așa-i mai bine! exclamă el. Voi, francezii, aveți faimă de buni bucătari... Tu ești unul dintre ei? Lassa arătă spre colegul lui: - El e mai bun. - Bine... În cazul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
triști sau aproape disperați, ceea ce ne povestesc alții ne poate liniști... Să știi cum au trecut ei prin experiențe similare și cum au reușit să le facă față e de mare folos... Iguana Oberlus stătu cîteva clipe pe gînduri și tăgădui, convins: - Nu e și cazul meu, răspunse În cele din urmă. Nu cred că cineva ar fi putut trece Înainte prin ce am trecut eu și să mai aibă și curajul să povestească asta. - Cum de puteți fi atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de obicei și unde Își aprindea pipa Înnegrită. O privi pieziș: - Nu Îndrăznești să Întrebi ce simte cineva care se naște astfel, nu-i așa? adăugă el imediat. Ți-e teamă că m-ai jigni și m-aș Înfuria... Nu, tăgădui el. SÎnt mulți ani de cînd duc fața asta după mine peste tot... Mult prea mulți ani! Nimic nu mă mai jignește. Acum sînt eu cel care Îi jignește pe ceilalți, iar asta Îmi place. - Te bucuri de asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
milă de mine... Numai scîrbă - trimise spre ea un rotocol de fum. Și ție Îți fac scîrbă, nu-i așa? Carmen de Ibarra - lumea uitase de-acum de ea și de faptul că Într-o zi fusese numită Niña Carmen - tăgădui, sigură de sine: - Acum nu Îmi mai faci. Oberlus o privi cu mai multă atenție, ca și cum ar fi vrut să citească În adîncul acelor ochi misterios de neliniștitori, vru să insiste pe aceeași temă, dar deodată păru să-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trezi cu țeava neagră a pistolului Îndreptată spre el. Îi trebui ceva vreme pînă să vorbească, iar cînd În cele din urmă o făcu, vocea lui nu părea schimbată: - O să mă omori? Întrebă. - Încă nu știu. - Ți-e frică? Ea tăgădui printr-un singur gest: - Deloc. Dar dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu cel care Îl poartă acum... Dar Iguana Oberlus dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi. Nu primi răspuns și, după o vreme, văzînd cum se mîngîia pe burtă, Oberlus o Întrebă din nou: - Ai fi În stare să-l păstrezi chiar dacă ar fi un monstru? Ea Îl privi În ochi și fu sinceră cînd tăgădui: - Nu știu... În fiecare zi mă Întreb și Încă nu am găsit răspuns... - Eu Însă am găsit, spuse el. Ai face exact ce a făcut mama mea: l-ai alăpta pînă cînd s-ar putea descurca singur, iar apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
meu o să mă facă să mă schimb, Îl asigură ea. O să fie un copil frumos, căruia va trebui să-mi dedic Întreaga viață... CÎnd o femeie are un copil, Își uită visele. El o privi Îndelung. În cele din urmă tăgădui: - Tu, nu... Pe tine nimeni nu te va face să uiți. Așa te-ai născut și așa vei muri. Durerile facerii o apucară după-amiază și strigă ore Întregi, asudînd și zvîrcolindu-se, plîngînd, rugîndu-se și Înjurîndu-l pe „blestematul monstru respingător care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi o prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l arunc În mare. Carmen de Ibarra Îl privi nedumerită. Cu toate că petrecuse aproape un an alături de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndoială că era mort, Iguana Oberlus lăsă la o parte vîslele cu mare grijă, ca să nu cadă În apă, și Își scoase Încet cuțitul. Niña Carmen Îl privi Îngrozită. - O să-l mănînci...? Întrebă aproape fără să poată articula cuvintele. El tăgădui: - Nu, dacă nu e absolut necesar - arătă În jur. Dar trebuie să fim aproape de mal... Nu mai e cum era În larg, unde apa era adîncă. Aici În apă, pe undeva, trebuie să fie pești. O să-l folosesc drept momeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în timp ce (pentru o altă studentă) o nouă vilă de tip occidentalosuburban «este frumoasă și îngrijită, poate puteau să-i pună alți baluștri... dar arată bine oricum»”. „Vechile case degradate sînt catalogate drept urîte, în timp ce noile construcții devin modele estetice de netăgăduit”, conchide amica mea. Iată deci că ochiul de gospodină a ajuns nu doar la oraș, ci chiar și printre specialiști... Ceea ce îmi aduce aminte de un alt antropolog străin (nimeni nu e profet în țara sa, se spune...), care mi-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să mediteze în voie și să stea de vorbă cu sine însuși, în special după ultimele evenimente care au început încă cu o săptămână în urmă. Până se va clarifica situația, va trebui să ocolească un adevăr fundamental și de netăgăduit. Ca atare, în timpul acestor plimbări solitare, ca să evite suspiciunile de orice natură, când pe neobservate sau din întâmplare se va întâlni cu cineva cunoscut, va trebui să improvizeze un răspuns verosimil. Concret, dacă îl va întrerupe cineva cu un salut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de pe întreaga planetă a atâtor specii de animale folositoare omului, aceștia din urmă l-ar considera pe el ca pe un fenomen "normal". Atât între ei, în sânul familiilor, cât și în sinea lor vor, vor justifica cu argumente de netăgăduit: În fond mulți nici nu ajung la o asemenea frumoasă vârstă. E firesc ca norocoșii, care o ating și îi trec pragul, să sufere de ceva: de reumatism, de gută, de astmă, bronșită sau de inimă. Mulți își pierd memoria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]