1,658 matches
-
văzut lumina zilei pe pământul deluros al Banatului, mai bine zis, În micul «Eisenhuttemstatt», orașul Reșița, Întemeiat de coloniștii germani veniți din Boemia”, scrie Ernest Wichner, emigrase În Germania În 1985, la 33 de ani, după ce publicase „cele mai severe, tăioase și În același timp amuzante judecăți despre dictatură”. Urmărit, percheziționat și bătut de securiști până la internarea În spital. La două luni după ajungerea În Germania, Bossert se aruncase de la fereastra etajului doi al căminului de azilanți din Frankfurt am Main
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Mihai Sin, care avea să nemulțumească oficialitatea, deși pitit Într-o revistă studențească de provincie. Ne-am revăzut apoi prea rar, când Marta venea la București. „Dimineața tinerei doamne” aducea fireasca intensitate juvenilă, dar și pulsația unei inteligențe neobișnuite, tăioase, chiar dacă acordându-și alintul ludic. Marta a fost printre primii care au Încercat să mă regăsească după 1989. Am aflat astfel că se căsătorise cu Ion Vartic, de care mă știam aproape, și că publica, la Cluj, revista Apostrof, la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doaga mistico-rasisto-etnică”, până și „poznele” unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt bizarerii pitorești, ci simple aspecte firești ale „normalității” cotidiene. Mărturisesc că sarcastica descriere sintetică de la p. 344 m-a copleșit tocmai prin adevărul franc și tăios, de ale cărui așchii otrăvite simt, cumva, că nu puteam scăpa cu totul, indiferent de premisele noastre ca indivizi, de vârsta sau actualul domiciliu și chiar atunci când am Încercat, cât ne-au ținut puterile, să ne protejăm prin Însingurare, sperând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lectura mai profundă a comportamentelor umane de aparență inofensivă”, ca și „puterea de a imprima relief percepției directe, prizei concretului diurn”. Proza de observație realistă, modulând acuitatea nu o dată sarcastică și o discretă tandrețe reprimată Își află stilul propriu. Incidențele tăioase sunt potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu totul și cu totul alta decât cea vag vibratilă, cețoasă și vaporoasă, aproape caricaturală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ierarhiilor, nici cei care vor să le inverseze, nici șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între părinți și copii, Între datorie și liberul arbitru, Între tradiție și Înnoire, mai nimic din ceea ce structurează dinamica unei cărți. Doar adierea delicată și tăioasă a unei trestii care gândește. Care simte, Înregistrează halucinant și pendulează fără răgaz, lent sau frenetic, În ritmul neregulat al vieții Înseși. Se Înțelege de ce micul volum de 100 de pagini nu se poate povesti. O epopee, În durata unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe elină, pe care o visează pentru a o nega și căreia Îi aparține
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o gamă mai amplă de laitmotive tragice, o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și dintotdeauna, dar și litera tăioasă a profeților și-ar recunoaște rana: „Implor să fiu trezit, trezit În altă viață, viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva din toate acestea”. În căutarea acestui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de publicitatea atâtor confrați copleșiți de lauri și larmă, solitarul Sábato rămâne mandatarul de Înaltă spiritualitate creatoare a adevărului „specific și dureros omenesc”, cunoscut sub numele de suflet, zona „prăpăstioasă și Întunecată” din care s-a ridicat granitul zvelt și tăios al durabilei sale mari opere de romancier. Forța creației autentice, ca originală sinteză de har, sacrificiu și luciditate, semnifică totdeauna surpriza unei superbe izbânzi omenești, chiar și (poate, tocmai) când se Înalță din Întuneric și asprime. Să ne regăsim lângă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și el a fost așezat cu fața la tablou, ceea ce l-a stânjenit foarte mult, iar când i s-a pus întrebarea ce se întâmplă cu tineretul, Sidorovici a spus că el este șeful tineretului și că acesta este atașat Axei. Răspunsul tăios al Ducelui l-a zăpăcit pur și simplu: „Este vorba de tineretul din închisori, cel legionar, nu de cel de care vorbești Dumneata”. Ecoul acestui fapt, pe lângă altele similare erau de natură să-l înnebunească pe rege, apărându-i mereu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vreo câteva zile înainte cumnatului său (vezi relatarea lui Mitu Banea) și cum în studiul lui Lettieri D. J. (1974) „A SocioClinical Scale for Certifying Mode of Deth” pag. (119-140) este specificat ca zonă preferată în cazul sinuciderii cu lame tăioase, ci și-l înfige în piept, dar fără a-și străpunge inima, ca și cum s-ar fi jucat cu moartea sau nu a mai avut puterea s-o facă. Nu cumva „cei doi domni”, care l-au vizitat, cum spune inginerul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
povești. Gramatica morții se află sub auspiciile poeziei moderniste a anilor ’60: un lirism patetic, metafizic-vizionar, al suferinței sub semnul Poeziei (cu majusculă) și al Morții. Poemele lui F. au o violență a confesiunii, o forță a imaginii, un metaforism tăios, oximoronic, care trimit la definițiile paradoxale din poezia lui Nichita Stănescu: „Mă rezem în iubire/ ca-ntr-un pumnal; lunec/ până la prăsele, fac/ cu pământul un unghi.// Luminat de aura/ trupului căzut, sunt/ arătătorul acestui ceas al durerii.// Iau liniștea
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
cu profil în aur șters// Joc de doi, fără-ncetare/drum prea vesel, drum prea trist/răpind ochiul din izvoare/din sclipiri de ametist// ... mai exist? nu mai exist?” - Răpind ochiul din izvoare). În calea timpului poezia este o armă tăioasă, ce se vrea înnobilată de reflecția stoică și dăruirea artistică („Încărunțit de gând/ să locuiești într-un cuvânt/ palat princiar/ cu ferestre de azur/ să auzi de demult/stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
D. portretizează cu ascuțime. Sunt aici minori dedați viciului și nelegiuiți care nu au uitat să plângă, borfași detestabili și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie rânduri dense. În aceeași linie, de comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina (1945). Un vagabond famelic și încrâncenat este Marin Dogaru, picarescul erou al romanului de substanță autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
discutat: legitimitatea alegerii Strutocamilei ca epitrop în împărăția animalelor. Doar că, luând cuvântul pentru a se apăra, strania creatură se dovedește a nu fi deloc "scurtă și puțină la voroavă", ci, dimpotrivă, nu doar pricepută, ci chiar cu un verb tăios, care provoacă mari dureri de cap celor puternici. Sunetele acute ale vocii sale se conjugă perfect cu ascuțișul opiniilor incomode pe care le proliferează. Liliacul este disidentul prin excelență, revoltatul care își păstrează demnitatea cu orice preț. El nu este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Mary - se întreba el - când susținea că știu că Judith nu mai mănâncă acolo? Până atunci nu-i trecuse prin minte că nu știe motivul. Se simțea la un pas de descoperire. Chiar înainte de ora unsprezece, neținând seama de privirea tăioasă a tânărului Clayton, și-a luat o pauză de un minut ca să o sune pe Judith la librărie. A răspuns tatăl ei și Marriott a fost uimit când i s-a răspuns cu o tăcere neobișnuită, după care a auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Marriott își scoase pantofii ca un automat și se întinse pe partea cealaltă a patului. Prin minte i se perindau frânturi de gânduri din care se închegă întrebarea: De ce mă aflu aici - în această lume viitoare? Întrebarea era atât de tăioasă încât se înfipse în coridorul ascuns al memoriei. Ceva îl făcea nefericit. O cerceta pe Judith cu coada ochiului. Fața își trăda vârsta, dar corpul și silueta rămăseseră tinere. Pielea ei era netedă și bronzată, atât cât putea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
trebuie să tot dau ocol cu perifraza.) Între noțiuni absolute opuse, semnul de egalitate e ușor ca pana În 1999, Al șaselea simț de M. Night Shyamalan venea pe un teren nu întru totul virgin. Dialoguri și situații pe muchia tăioasă dintre aparență și esență. Ești invitat să crezi ce vezi pentru că asta vezi, pentru ca la final să primești una peste ceafă. N-ai greșit, ai văzut ce ai văzut, doar că erau două bucăți de realitate în loc de una. „Faptul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
sine e pe aproape... Atingând acest punct extrem, ne vine însă greu a mai delimita poezia ca fapt totuși concret, ireductibil, de utopia ce i se aplică, riscînd a o anihila. Exigențele purificatoare pot înainta neîndoios pînă la scheme geometrizante tăioase, dar nu se pot stabiliza într-o zonă rarefiată excesiv în numele unui eu ce, văzîndu-se în fața abisului, glisează fatalmente înapoi, spre ,lirismul viu", triumfînd în polisemia sa, în cuprinsul căreia tabla decelabilă a poeticii e doar unul din elementele constitutive
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
pasajele encomiastice sînt contrabalansate de un constant efort analitic și de un (prim) impuls polemic al cărții. Nu numai oamenii sînt cei care trezesc glasul memorialistului, ci și locurile. Petru Poantă știe să întoarcă subtil evocarea apreciativă în (blîndă sau tăioasă) ironie. Ne rămîne în minte după lectură evocarea Clujului intelectual, dar ea capătă contrast și adîncime dacă o suprapunem atmosferei din Facultatea de Filologie, cu foarte mulți studenți - peste 400 într-un singur an, apreciază autorul: "veniseră în prima zi
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
spună realmente ceva; să aibă înfășurate în ei o poveste, o istorie personală capabile să stârnească interesul și dragostea femeii. Curtezanii improvizați debitând clișee de mari ,cuceritori" o plictisesc de moarte pe selectiva Sofia, care le retează avansurile cu replici tăioase. În schimb, Luca, amantul italian cu o întreagă familie în spate și cu o profesiune în sine pasionantă (arheologia), îi poate oferi atâtea clipe frumoase, de tandrețe virilă și povești uimitoare, dincolo de sex. Acest simpatic, trăsnit latin lover este un
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
Niculae terorizat de o Bisisică infernală, la antipodul mioarei năzdrăvane de pe-un colț de rai, liniștita Tita și copilăroasa Ilinca, Guica, imagine sfredelitoare a răutății, bestecăind la ghemul ei de lână neagră, Birică îndrăgostit și cântând dumnezeiește, Polina vorbind tăios și înalt, în timp ce ochii îi sticlesc a veselie, Bălosu cu ceafa lui albă, nearsă de soare și stăpân peste patruzeci de pogoane de pământ, voiajorul Victor, cu glasul lui ,spălat" și obrazul ,de porc", luminosul Dumitru lui Nae, cumsecade tocmai
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
în patruzecimea sa, ursuz la începuturi și zgîrcit la vorbă. Altfel foarte curios și aplecat asupra lumii înconjurătoare, pe care o ținea la depărtare și din pricina timidității"; , Deja se îngrășase enorm, era un bulgăre uriaș de carne, cu ochii albaștri, tăioși. Atunci am aflat pentru întîia dată că i se spunea Balena. Doica mea fusese poreclită, nu se știe de cine, Balena, din pricină că plutea prin aer, se rostogolea în avalanșă cu greutatea ei moale, albă, de femeie bătrînă" la ,faptele" care
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
l-a cunoscut cel mai bine pe Caragiale, pentru că a stat ani de zile lîngă el în Germania. Mai este și corespondența dintre ei care este extraordinară. Dar corespondența lor nu epuizează tot ce intră și trece prin mintea limpede, tăioasă și precisă a lui Zarifopol. În volumul meu Ipoteze de lucru am cîteva texte despre Zarifopol, printre care unul care se cheamă Anticlasicism și creație aurorală în care am scos din texte neincluse de el în volume pasaje extraordinar de
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
reci la zbaterile verilor compozitori. Veri vitregi, cum s-ar spune sau, cu alte cuvinte, rude sărace nedorite la împărțirea bucatelor. Și nu din gelozie ori din vanitate, dar, vorba proverbului: "Mult mai dureroasă este nedreptatea de la rude/ decât de tăioase săbii lovituri adânci și crude". Rareori mi-a fost dat să întâlnesc figuri de artiști și literați români prin sălile de concert în care răsună muzica nouă, iar uneori am avut senzația de sațietate în fața unei atât de consistente cantități
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
sau la exterior în pereți și plafoane. (1.44) Dale și panouri, din materiale casante, destinate pentru utilizare că finisaje la interior sau la exterior în pereți și plafoane supuse unor cerințe de protecție contra rânirilor accidentale cauzate de obiecte tăioase. (1.45) Plafoane suspendate (seturi) destinate pentru utilizare că finisaje la interior sau la exterior pentru plafoane supuse cerințelor de securitate în exploatare. (1.46) Dale și panouri destinate pentru utilizare în plafoane suspendate la interior sau la exterior supuse
REGULAMENT din 31 ianuarie 2003 privind atestarea conformitatii produselor pentru construcţii*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/152374_a_153703]