1,682 matches
-
centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn -, un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând cu mișcări puternice și neîntrerupte împotriva mișcării timpului. k în adânc întind arătare cel mai ciudat întu nericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o lume pe care o cunoșteam, o continuitate pe care o înțelegeam. Puteam să mă limitez la atât. Dar acum lucrurile erau diferite. Eu le făcusem diferite. Am băgat mâna în geanta de piele a lui Nimeni, dibuind după bucățile tăioase, de plastic rămase din dictafonul spart, scoțându-le una câte una. În cele din urmă, am găsit corpul principal al reportofonului călcat în picioare și-am extras cu băgare de seamă micuța casetă din locașul ei strivit. Avea o crăpătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar... tu n-ai avut același sentiment? Ea se întorsese la foc, ațâțându-l. — O, Doamne, zise ea încet cu fața spre foc. O să se transforme și el într-un pervers de care nu mai scapi. Îmi aruncă zâmbetul acela tăios și primele fuioare de fum începură să se înalțe din focul timid. Douăzeci de minute mai târziu, după cafea neagră și pâine și o conservă cu ton pentru Ian, aproape că strânseserăm tabăra. — Scout, îți amintești ce spuneai despre aruncatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în mintea căreia sălășluia lucrul ăla. Unde oare găsisem toate fațetele astea? Poate că veniseră de la adevăratul Eric Sanderson, cel din Fragmentul becului. Poate că îi descoperisem uneltele de mult îngropate - costumul și mașina de Batman și toate replicile lui tăioase - și acum mă plimbam în persoana cuiva care nu avea să-mi aparțină niciodată cu adevărat. Sau poate, spun doar poate, era totul aievea. Asta voiam eu să cred. Fusesem o ființă lineară, ceva luat drept o umbră, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cabluri și fire, peste servere și hard disckuri parțial desfăcute. — Ei bine, când îți spun, să apeși „control“, „alt“ și „delete“ pe tastatura de-acolo. Ai înțeles? — Ce-o să faci? — Te-am întrebat dacă ai înțeles? Din nou tonul acela tăios. — Scuze, am spus. Da, am înțeles. — Bine. Fidorous apăsă cu degetele pe două tastaturi diferite. — Acum. Am apăsat tastele. În difuzoare se auzi o singură notă asurzitoare. Simțeam că-mi vibrează măruntaiele din cauza ei; ferm, egal și total. — Do central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sfios, apoi se aplecă și mai tare, afundându-și fața în gâtul meu. Și tu, zise și cuvintele îmi răsunară în urechi ca o răsuflare întreruptă. Am cuprins-o cu brațele, dar ea se eliberă, având pe chip zâmbetul acela tăios, mai familiar. — Haide, mă mângâie pe piept și se ridică în picioare. Avem treburi de făcut. — Ooo! Râse. — Du-te mai bine și caută ceva de mâncare. Mai consumă din energia asta în exces. — Ce vrei? — Hmmm, ceva ușor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doctorul din pricina invidiei și a neînțelegerii colegilor! E un om excepțional, atît de bun, de atent... — Întreabă-l pe Stone, și-o să-ți spună el! Dac-ai ști... Dar În clipa aceea Johns fu Întrerupt de o voce aspră și tăioasă: Va trebui, cred, să știe! Era doctorul Forester; văzîndu-l, Digby simți cum inima Începe să-i bată cu putere, copleșit din nou de spaima unor pedepse posibile, dar deloc previzibile. — Doctore Forester, bîigui Johns, nu eu i-am dat voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului, un zgomot surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și tăioase. Mai târziu, capul său tăiat zăcea pe o pajiște; deasupra lui, la câțiva metri Înălțime, era gura de evacuare a pâlniei. Căpățâna Îi fusese despicată În două, În plan vertical; totuși, partea rămasă, așezată În iarbă, continua să fie conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
casete video cu crime și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă de zid cu cătușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
unde se și află în momentul de față. Nu știu cum să‑l ia pe Hans ăsta, pare atât de sigur pe el, însă e evident că l‑au atras alții și‑l pun la treabă în folosul lor. Afară, un vânt tăios mână rafalele reci de ploaie pe străzi, copacii se îndoaie și se apleacă unii peste alții, ca niște cârpe ude. Asta e violența naturii. Multe mâini invizibile se ridică din rândurile mișcării muncitorești și‑i împing pe cei doi băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tăticului - viața. Acum părinții, puși la țol festiv, tata, ca de obicei, ca scos din cutie (își cumpără în fiecare săptămână o cravată nouă, iar cămășile, scrobite din belșug și călcate la marea artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare și nu s‑au asortat nici în tinerețea lor, părinții, deci, merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
umanitatea falsificată. Ar reapărea, apoi, cine știe, munții și râurile, pădurile, văile, marea, piramide de gogoșari lăcuiți, coralii bolovănoși ai conopidelor, fețele de turtă arsă ale țăranilor înveseliți de scrâșnetul foilor de varză sau de rânjetul dovlecilor despicați cu barda tăioasă și neagră, tot ceea ce produce natura, din fantezie sau din întâmplare. Mi-aș suporta cu mai multă demnitate neputința, neliniș tile ? Aș primi viața și moartea, precum bătrânul prieten Piero de-acum cinci veacuri, drept înfățișări extravagante, joc captivant, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
regretat sau de recuperat, o permanență, egală cu ea însăși. Își șterge bărbia cu palma. Se întoarce spre ceilalți ; doar domnul Storck a urmărit, atent, scena. Doar domnul Storck prețuiește și evocă, în cercuri restrânse, fascinația care iradiază din chipul tăios al doamnei Manole. I-a și atins degetul, da, Manole a atins pe furiș degetul mic al soției sale, pentru a primi mai mult decât îi dăruia privirea ei intensă și ostilă sau doar ironică sau doar afectuoasă, scurtcircuitul, intensitatea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu această confruntare care, s-ar zice, o încântă. Dunga buzelor subțiate și vineții abia reprimă satisfacția, viclenia. Depune pixul galben pe masă ; nu, îl reține între degetele mâinii drepte ; cu vârful degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce În ce, dar Tek și Kikil nu apăreau să ne spună ce e cu el. Spre seară, simțirăm cum se Întețește vântul de Miazăzi, aducând cu el un miros pe care Începeam să-l recunosc deja. Era acrișor și tăios. Curând, auzirăm și tunetul nesfârșit al Mării celei mari, amestecat cu niște pârâituri ce-ți Înghețau sângele În vine - ziceai că pământul Însuși se rupe În bucăți care se rostogolesc În Marea cea mare. Grăbiți, ne urcarăm pe un deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
străbăteau dintr-o parte În alta, ridicând pe spinările lor bucăți uriașe de gheață, unele dintre ele Într-atât de Întinse Încât Îmi venea să cred că sunt la fel de mari ca munții mei de acasă. Marea vuia, bătută de vânturi tăioase, ghețurile scrâșneau și vâltori de spumă izbucneau ici-colo, de-ți venea să crezi că departe, spre Miazăzi, apa, pământul și văzduhul se amestecau Între ele. Moru! Ticălos netrebnic! Ți-ai bătut joc de mine, porc de frate de sânge ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau prin Împrejurimi după vânat. Femeile, ca peste tot, vegheau focurile care ardeau cât vedeai cu ochii, iar copiii, ba le ajutau, ba se jucau, fără să le pese nici de aerul tăios, nici de norul cumplit ce cuprindea Încet-Încet Întreg văzduhul. L-am chemat pe Barra. Barra era un om lung, slab, cu ochii verzi și cu părul precum cânepa. Pământurile lui erau pe undeva prin niște păduri reci, pe malul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fiu ucigașul a tot ceea ce era altfel decât Krog. Of, of, măi Moru, măi... De ce mi-ai dat tocmai mie călătoria asta, căci nu eu eram cel mai bun om, și tu știai asta! Dinspre Miazănoapte se stârni un vânt tăios care culcă iarba la pământ. Am privit Într-acolo - cerul se acoperea cu un nor la fel de rău cum fusese cel care ne dăduse ghes când ajunsesem la capătul tuturor pământurilor. L-am trimis pe Kikil să le spună Vindecătorilor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai găsi nici o punte de pământ care să ducă mai departe, Înseamnă că Îmi voi fi terminat călătoria. Atunci, o să ne Întoarcem fiecare pe la casele noastre... Era din ce În ce mai frig. Începuse să viscolească, iar răbufnirile vântului ne repezeau În ochi fulgi tăioși. - Fie, spuse Barra după o vreme. Abia atunci am părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o lume Întreagă de explorat... Duci o viață minunată! Pentru numele lui Dumnezeu, ce-și mai poate dori un om? Și atunci, ce poți să-i mai spui? O clipă sîngele Îți zvîcnește În tîmple, o replică iute, amară și tăioasă Îți vine pe buze și simți că ai putea să-i spui o mulțime de lucruri. Ai putea să-i spui, și fără prea multă delicatețe și menajamente, că sînt al naibii de multe lucruri pe care și le poate dori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui magazin de lux se repede cu o grabă slugarnică și deschide ușa unei frumoase doamne din Înalta societate. Femeia iese repede, cu mișcările iuți ale piciorușelor ei cu glezne subțiri, cu Încălțări elegante, Îi adresează cîteva cuvinte poruncitoare și tăioase șoferului atent și traversează În grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru o expresie de nerăbdare. Preocuparea majoră a vieții ei de a seduce, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era Îngrijorat, dar nu putea să-și arate neliniștea. Poate că-și spunea: „Dumnezeule! Trebuie s-o duc cît mai repede de-aici! Ce-o să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
soldatul care stă de pază Îi vede, se apropie de ei cu mîna pe revolverul aflat În toc, privindu-i cu viclenie printre pleoapele strînse ale ochilor săi mici. Față de șobolan de oraș, uscat, cenușiu, viclean, sigur, buze groase, glas tăios, cîteva Înjurături aspre, bolborosite, vorbe fără viață, fără sens, ce scrîșnesc ca pietrișul. Ce dracu’ căutați aici, mă, mucoșilor?! Cine dracu’ v-a trimis să dați tîrcoale pe lîngă hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un copilandru cu obraji bucălați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lăcomie animalică, avidă, cu priviri obosite, cu fețe aspre, chinuite și istovite de practicarea mecanică a unei meserii din care sperau să cîștige și să strîngă cît mai mult Într-un timp cît mai scurt. Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări și vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
intră pe culoar, femeia Însoțită de băiat se adresă unei alte femei din capătul celălalt al șirului. — Ascultă, May! N-ai văzut-o pe Grace? — Îhî! răspunse femeia cealaltă scoțînd pe nas spirale de fum și vorbind cu asprimea brutală, tăioasa, exagerată, despre care tocmai am vorbit. Cred că-i În cabina șapte, se... După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat În uniforma Flotei Navale a Statelor Unite - și-l Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]