KorAP: Find »[drukola/base=tătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...193 >

4,810 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

trei Întrebări. Iată mesajul: venim În pace și nu dorim o ciocnire cu Apărătorii. Iată Întrebările. Prima: se află cumva sub protecția marelui comandant Angelo un căpitan al Apărătorilor de pe flancul de est al Europei, pe numele său Cosmin Oană? Tătarul se opri, sesizând o rumoare ușoară În rândurile Apărătorilor. Observă, la mai puțin de douăzeci de pași, un tânăr care scosese pe jumătate spada din teacă și o femeie care dusese mâna la gură. - Stăpânul meu așteaptă un semnal afirmativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
află cumva În rândurile Apărătorilor fiul cel mare al căpitanului Oană, pe numele său Alessandro Frassetti? De data aceasta, rumoarea crescu. Cercul Apărătorilor se strânse În jurul mesagerului. Brațul lui Angelo se ridică din nou, potolind zgomotul. - Îmi pare rău... spuse tătarul. Fără răspunsurile la aceste Întrebări nu o pot pune pe a treia. Misiunea mea s-a Încheiat. Stăpânul meu spera că dialogul cu Apărătorii e posibil. Dar se pare că nu e. Cuceritorii se vor retrage. Aveți o bătălie grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Misiunea mea s-a Încheiat. Stăpânul meu spera că dialogul cu Apărătorii e posibil. Dar se pare că nu e. Cuceritorii se vor retrage. Aveți o bătălie grea de câștigat ca să avansați spre nord. Vă doresc succes. - Stai! porunci Angelo. Tătarul Întoarse calul, așteptând. Pe chipul lui nu se citea nici teama, nici dezamăgirea. Era doar un mesager. Care nu primise nici un răspuns. - Regulile curtoaziei pe câmpul de luptă ne obligă la un răspuns, spuse Angelo, gânditor. Îi mulțumim marelui războinic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care i-ar fi fost net favorabilă. Și Îi răspundem cu onestitate, așa cum, bănuiesc, ne-a pus și el Întrebările. Da, căpitanul Oană se află sub protecția noastră. Da, fiul căpitanului Oană se află alături de noi. - Fiul cel mare... murmură tătarul. - Ce ai spus? tresări Angelo. - Ce am spus și mai devreme. Poate Înălțimea voastră n-a fost atentă la formulare. Era vorba de fiul cel mare al căpitanului Oană. - Deocamdată, e singurul... spuse Angelo, scormonindu-l cu privirea pe mesager

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
luptătorul sosit de dincolo de capătul lumii, Învingătorul Celor Patru, Marele Maestru al Ordinului Șarpelui și Săgeții, Ștefan Oană. În fața lui, toți suntem țărână și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În fața lui, toți suntem țărână și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe cercul pe care sunt construite iurtele voastre. Nici de această dată tătarul nu răspunse. Dar, cu un gest lent, ca să nu fie suspectat de Apărători, duse mâna la piept și scoase un răvaș. - Aceasta, spuse mesagerul, este scrisoarea pe care fiul cel mic al căpitanului Oană Îl trimite fratelui său Alexandru. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Amir Baian. Încredințez flancul drept războinicilor săi. Aștept de la ei să devieze atacul spre centru și să provoace pierderi cât mai grele dușmanului. Vreau să am ienicerii În bătaia artileriei, cu flancul stâng expus șarjei de cavalerie. - Am Înțeles, spuse tătarul. Dați-ne doar cinci minute ca să intrăm În dispozitiv. Apoi dădu pinteni calului și dispăru În vale, ridicând În urma lui un val de zăpadă. Adevărata bătălie abia Începea. Observatorul semnaliză eliminarea silențioasă e ienicerilor de pe flancul drept. Strecurați fără zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mongolă privi bandajele de sub blana de urs și observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
va trebui să accepți ultima umilință. Din cele șase săgeți vei primi cinci. Folosește-le cât poți de bine. Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru. Cei doi războinici Bordjighin care Îl păzeau pe Ogodai Îi dezlegară mâinile. Tătarul primi un arc identic cu cel al lui Amir. Apoi primi cinci săgeți, iar Amir una. - E nebun... șopti, fascinat, Alexandru. De pe ce lume vine omul ăsta? Va muri inutil... e nebun... dar ce nebunie frumoasă! Ce provocare! Parcă toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum, cu Încuviințarea ta, am să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
știau toate aceste lucruri și trecuseră prin probele extenuante de antrenament impuse de căpitanul Oană. Știau și că ei reprezintă ultimul sistem de apărare european. Dincolo de ei, la Răsărit, se Întindeau doar nesfârșitele câmpii unde se Înfruntau forțele sălbatice ale tătarilor, ale ducatelor lituaniene și rusești, ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să-i dea o mână de ajutor În gospodărie. Într-un fel, gospodăria aceea devenise un loc prețuit de toată lumea, fiindcă el aparținea unuia din cei mai vestiți căpitani ai lui Ștefan și, poate, fiindcă el fusese ținta primului atac tătar din domnia marelui voievod. Mulți nu uitaseră Încă tragedia petrecută cu optsprezece ani În urmă, când Întreaga casă fusese incendiată, iar fiul cel mic al căpitanului dispăruse. Moș Onofrei murise Între Crăciun și Anul Nou și fusese Îngropat pe dealul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Sucevei Primirea solilor Începu aparent În nota obișnuită. Doar opt soli primiseră Încuviințarea de a intra În Sala tronului, ceilalți doisprezece rămânând pe culoar, sub supravegherea străjerilor. Obiceiul de a trimite solii numeroase era al sultanilor și al marilor hani tătari. Solia sosită la Suceava În 12 mai și primită abia trei zile mai târziu era a sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul. Număra douăzeci de soli cu o escortă de cincizeci de spahii. Un alai impresionant și viu colorat, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cât de mare crezi că ar fi norocul tău dacă ai părăsi această sală fiind În viață? Solul Îngălbeni. Uciderea solilor era semnul de război al sultanilor. Dar, după cum toată lumea știa, Ștefan nu se sfiise să-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu e nici pe departe stăpânul lumii, nu se poate să nu-și fi dat seama că această solie nu e altceva decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a cucerit cetatea Caffa de la genovezi. - Aliați? Întrebă Ștefan. - În primul rând Hanatul Crimeii, spuse postelnicul Mârza, fiul lui Stanciu, atent observator al frontului de Răsărit. Nu se știe când vor lovi și unde vor lovi, dar e limpede că tătarii lui Mengli Ghirai sunt supuși sultanului și au de răzbunat moartea marelui războinic Ogodai, comandantul tumenului dinspre Nistru. - O moarte frumoasă... murmură Ștefan. După legea veche a lui Gingis han... - Dar legată de căpitanul Oană și de Moldova, completă Mârza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
scotea În luptă Întreaga armată, renunțând la orice acțiune militară spre Răsărit și În Balcani. Alianțele acestuia erau puternice și eficiente, tocmai fiindcă erau gândite pe termen scurt. Nimeni nu putea ști În ce relații avea să fie Imperiul cu tătarii din Crimeea sau cu Țara Românească peste un an sau chiar peste trei luni. Dar În acel moment sistemul de alianțe al lui Mahomed funcționa perfect și rapid. Spre deosebire de sistemul de alianțe al Moldovei. Sfatul domnesc se prelungi până târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cireș. - Spune mai departe. -Iscoadele Apărătorilor de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian Își continuă drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost deja semnalată marelui han al Hoardei de Aur, Seyyd Ahmed. Un detașament de elită al tătarilor de la Răsărit se Îndreaptă spre călăreții Bordjighin. - Să ne ajute Dumnezeul nostru și Eternul Cer Albastru al mongolilor ca marele han să aibă răbdare să-l asculte pe Amir Baian, iar acest Amir Baian să fie trimisul lui Ștefan Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dinspre Apus, trecătorile sunt deja blocate de armata Țării Românești, comandată de Laiotă Basarab. La sud, trupele turcești trec Dunărea peste cinci poduri de vase instalate În vadul Oblucița. Cetățile de la est se află În așteptarea unei posibile invazii a tătarilor din Crimeea. Mă aflu, alături de voievodul Ștefan, În ținutul Vrancei. Suntem Însoțiți de cinci mii de oșteni. Acum, când scriu aceste cuvinte, văd cu ochii mei cum ținutul de câmpie dinspre Dunăre se umple de dușmani. N-am reușit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Între Trotuș și Bârlad. Nu putea fi o bătălie hotărâtoare, cum fusese cea de la Vaslui, dar era prima etapă a unui sistem defensiv care Încerca să folosească firul văilor, adâncimea codrilor și apropierea munților. Dar focurile de pe culmi zădărniceau totul. - Tătarii... șopti voievodul, pentru sine Însuși. În jurul lui se aflau căpitanul Cosmin Oană, Însoțit de Erina, care, după Îmbrăcămintea de război și cușma de pe cap, nu putea fi deosebită de ceilalți căpitani, căpitanul Petru Ilaș, comisul Groza, comisul Ilea Huru, spătarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ușor spre un loc unde cursul Trotușului se apropie de cel al Bârladului. Și că din față Înaintează un corp imens de cavalerie urmat de pedestrimea ienicerilor. - Așa e, căpitane, confirmă Ștefan. Și acum s-au aprins focurile vestind atac tătar la vadul Nistrului. Peste pasul Oituzului Înaintează trupele lui Laiotă. Moldova e prinsă În clește. Avem treizeci de mii de oameni Înconjurați de două sute douăzeci de mii de dușmani. - Să ne retragem, măria ta... spuse, alb la față, comisul Ilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și el capul a aprobare. Nu exista nici o șansă. - Căpitane Oană? - Retragere și atac, măria ta. - Retragere și atac? ridică sprânceana Ștefan. Îmi place ideea. Dar cum? - Iată cum văd eu lucrurile, așa, fără vedere, cum mă aflu, spuse Oană. Tătarii puteau trece ușor Nistrul prin locul unde râul are cea mai mică adâncime acum, vara. În apropiere de Soroca. Nu cred că vor ataca cetatea. Sunt războinici de stepă, iuți, sângeroși, puși pe jaf sau hotărâți să ia prizonieri. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prea bine apărată, hanul va lăsa acolo o armată de asediu, care va aștepta sosirea trupelor turcești. Iar rezultatul va fi același. - Ce propui, căpitane? - Avem o singură soluție, care nu ne aduce victoria, dar amână Înfrângerea. Un atac-fulger asupra tătarilor, pe care nu-i putem Învinge, căci sunt peste cincizeci de mii, dar Îi putem devia de pe direcția Suceava pe Direcția Orhei - Cetatea Albă. În același timp, un atac Împotriva lui Laiotă, care va face pasul Înapoi, Îngropându-se Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
câștige războiul... Dar măria ta știe ce Înseamnă asta. - Întregul front din fața lui Mahomed rămâne pe umerii unei armate-fantomă. Din treizeci de mii, putem ține În fața turcilor cel mult zece mii de oameni. Și aceia răzeși, căci nu putem opri năvala tătarilor fără cavalerie. Ai dreptate, căpitane Oană. Nu există altă soluție decât retragerea aici și atac simultan dincolo. Să vină aici toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor. Cincisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]