1,721 matches
-
Rețeaua discursurilor deznodămîntului le cuprinde pe cele produse imediat după „dubla cădere (a zidului Berlinului și a statuilor din Moscova), de către filozofi marcați, În mod foarte diferit, de istoria și gîndirea marxistă.” Din cauze binecunoscute, Marx este În România un tabu. Nu ne-am vindecat de el, deci nu-i pronunțăm numele decît ca să-l vituperăm, pe el cu tot neamul lui de satrapi ideologici etc. OK. Totuși, nu poți vorbi de postfără să aduci În discuție o viziune a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Daniel 1 este deci un comic de succes la fel, desigur, ca și autorul, dar În registre diferite. Ambii sînt niște "observatori acerbi ai realității contemporane" (p. 21) Daniel 1 cîștigă foarte bine din spectacole scandaloase În care atacă toate tabuurile etice și politice ale epocii, așa cum face mereu scriitorul. Titlurile sînt șarjate, teribiliste, ca de pildă: Preferăm tîrfele palestiniene" sau "Paște-mi fîșia Gaza!" Cinic și totuși depresiv, consumator a vreo cinci feluri de anxiolitice, de la Xanax la Tranxene, obsedat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Kristeva, mută accentul de pe o literatură a textului Înspre un textul ca act de viață. CÎteva romane publicate În acei ani În Franța vă pot dumiri despre legătura dintre libertatea manifestată În scrierea liberă de constrîngeri și reprezentarea eliberată de tabuuri: Paysage de fantaisie (Peisaj fantezist), din 1973, al scriitorului Tony Duvert, homosexual, vă poate da o idee despre această Întîlnire dintre sex și text. La fel, romanul celebru pentru că include prima definiție a autoficțiunii datorată lui Serge Doubrovsky, În 1977
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se identifice. O dată cu răspîndirea blogului, autoficțiunea Îi va pierde din prestigiul pe care Îl are astăzi. Mai degrabă decît un gen remarcabil din persepctiva reaizării estetice, autoficțiunea spune dorința individului de a se expune, În momentul În care noțiunea de tabu este pe cale de a se istoriciza. și vorbește chiar despre mobilul acestei dorințe: exsită astăzi o disperare a expunerii direct proporțională cu rezerva de ascuns a realității intime sau nu. Pentru a expune ceva, trebuie ca ceva ascuns pînă În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vreme. Cam asta a fost direcția aleasă de cronici favorabile cărții, ca aceea publicată În Libération de Thomas Clerc - „Măreția Vieții sexuale...”. Mai sînt și altele, ai căror autori apelează la referințe comune, ca Sade, Bataille, Sollers; la cuvinte ca tabu, transgresare, nuditate, scandal: toată panoplia, cunoscătorii “ideologiei franceze” o știu foarte bine, nu mai insist. Se prea poate să fi apărut și cronici extrem de defavorabile Îndrăzneței scrieri, dar ele lipsesc din dosarul de presă care mi-a ajuns În fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe care o au, în societățile tradiționale, ritualurile de trecere, confreriile, asocierile de vîrstă și, mai ales, sărbătorile, cărora o literatură sociologică foarte bogată le-a relevat o trăsătură esențială: "transgresiunea ordonată". Saturnaliile, sărbătoarea nebunilor, carnavalul consacră schimbarea brutală a tabuurilor, a pedepselor și a ierarhiilor, dar această subversiune este strict limitată în timp și este supusă în continuare unor reguli foarte precise impuse de obiceiuri. Făcînd ca violența să se deruleze într-un cadru stabilit dinainte, permițînd periodic exprimarea unei
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
una din acele priviri ascuțite care seamănă cu strigătul unui bolnav lovit în rană: era în același timp și rușinată, și încîntată. Ibidem, pp. 90-91 c) permit personajelor, dar mai ales naratorului, prin așa numita "tactică de deplasare", să exprime tabuul contactelor fizice așa cum îl analizează Leyla Perrone-Moisés (1980, p. 308), plecînd de la comparația de bază (femeie-floare): Funcția metaforică a acestor descrieri se exercită pe mai multe niveluri, de la sugestia vagă la comparația explicită [...] Metafora statică, ce ar avea doar funcția
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ceea ce conferă statului-națiune conjugarea dintre o atotputernicie politico-militară și o atotputernicie mitico-religioasă. Statul-națiune dispune nu numai de puterea de coerciție implacabilă a administrației sale, a poliției sale, a armatei sale, ci și de întreaga măreție a Sacrului, a Ritului, a Tabuului. Din acest moment, individul regăsește temelia identității sale deopotrivă în mediul său familial, etnic, regional și în filiația mitologică / reală care îl leagă de Națiunea sa. Această identitate, înrădăcinată într-o Glie-Mamă, se nutrește dintr-o Istorie foarte bogată în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
expresie pârvaniană. Trauma produsă și în cultură de regimul comunist nu poate dispărea, firește, decât cu timpul, în cadrul unui proces de asanare ce nu trebuie să ignore elementele unei continuități relevante. Dialog, XXI, 136 (ian. 1990), 1 (ed. sp. 3) TABUURI DESUETE În efortul său de a se legitima, regimul dinaintea trecutului solstițiu a pus nu o dată la lucru o strategie diversionistă, cea a pericolului extern, în raport cu care el devenea un factor de putere indispensabil, sau măcar a invocat, tacit, presiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lunga istorie a ediției. A trebuit să se prăbușească dictatura pentru ca acest volum de publicistică, cel mai "fierbinte" prin chestiunile atacate (anii războiului de independență!) să poată intra în biblioteci și în posesia celor interesați. Faptul coincide cu eliminarea atâtor tabuuri din viața noastră culturală. Să ne bucurăm de limpezirea cerului culturii și să căutăm a-l păstra cât mai pur! Convorbiri literare, 1 (15 febr. 1990), p. 11 SFIDAREA PATERNALISTĂ Cine a urmărit scena politică de la noi în ultimele zile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și că istoricii ar putea întocmi un codicil la modul de folosire a marilor ordinatoare de prospective ce nu prevăd nimic", spunea P. Chaunu, atent și el la imaginea pe care istoria o poate da astăzi despre condiția umană. Nici un tabu, nici o rezervă, nici o restricție programată. Tot ce privește existența cronotopică a omului interesează și la recuperarea ei sistematică, anevoioasă, nedeplină, istoriografia participă cu instrumente proprii, alături de alte discipline antropologice. E un teren de reflecție inepuizabil care ar merita să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
istoriei, chemarea vieții 3 La o răscruce 3 Dialog și reconstrucție 3 Quo vadis? 3 Deficitul moral 3 Omul sfințește locul 3 Deschidere spre ce? 3 Inevitabila întrebare 3 Condiția intelectualului 3 O strategie melioristă 3 Continuitate și ruptură 3 Tabuuri desuete 3 Sfidarea paternalistă 3 Timeo danaos... 3 Strania simetrie 3 Un pas înainte 3 Sub zodia pluralismului 3 Tăria nonviolenței 3 În sprijinul "proclamației de la timișoara" 3 Somnul rațiunii 3 Pro memoria 3 Nostalgia adevărului 3 A doua moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ne transformă în cetățeni ai planetei. În ciuda demarcațiilor sociale, religioase, geografice și naționale, mâncarea a încetat să funcționeze ca marcă identitară și de diferențiere între culturi. "Identitatea" poate consta în rezultatul analizei obiceiurilor alimentare, cu referire la dietă, preferințe și tabuuri, care caracterizează grupuri, comunități sau națiuni 176". Masa în oraș, indiferent că aceasta înseamnă un restaurant clasic, cu profil etnic, un fast-food sau acasă la prieteni, nu mai este percepută ca un act de afirmare identitară, ci ca un mod
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
În studiul său publicat în 1912 (Formele elementare ale vieții religioase), Durkheim demonstrează că diviziunea morfologică are un echivalent simbolic în diviziunea profan-sacru. Religia include și exclude obiecte și ființe în două categorii antitetice: "sacrul", puternic valorizat (prin interdicții și tabuuri), și "profanul", devalorizat pentru că este banal, comun și cotidian. În acest spirit au studiat Mauss și Hubert (Mauss, 1995) sacrificiul, înțeles ca proces de modificare a stării persoanelor, care duce la sfințire. • Sociologia religioasă a lui Weber a dezvoltat, de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mijloace de a consolida și reactiva grupurile. Duvignaud se înscrie pe deplin în această abordare când insistă pe natura pozitivă a festivului, a efervescenței sociale și a anomiei (în sens pozitiv). Weber (1917) arată, la rândul său, că riturile și tabuurile au contribuit la producerea unei comunități religioase separate (iudaismul) în cadrul unei societăți. Ritualismul joacă acest dublu joc al diferențierii și al integrării. Weber studiază, de asemenea ("Eseu despre secte", 1906), riturile inițiatice (botezurile protestante), care contribuie la integrarea indivizilor și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să folosească un cod comun, să fie complici în opinii, mentalitate, experiență; dacă interlocutorul nu împărtășește universul social, național, cultural al locutorului ("shared knowledge" Searle), textul riscă să nu apară ca glumă sau să reprezinte o gafă (ceea ce reprezintă un tabu pentru anumite comunități poate foarte bine deveni obiect al glumei în altele). Nu se pot face glume despre o anumită comunitate socială sau națională cu membrii comunității sau cu cei cărora anumite clivaje socioprofesionale le sînt necunoscute (după cum noi nu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
centrată pe strategiile comunicative gestuale și în primul rînd pe posibilitățile modulării complementarității gestualitate/limbaj. Gestualitatea (componentă inter alia a capitalului simbolic) exprimă o apartenență socială, o identitate de grup, actualizată prin comportamente permise (norme, coduri, etichetă) și comportamente interzise (tabuuri gesturi obscene, gesturi disprețuitoare ce transgresează principiul universal al cooperării și politeții). Toate culturile posedă un sistem important de comunicare gestuală (Baylon & Mignot 1991: 144). Cînd un american vrea sa exprime ideea că o situație, persoană este O.K. va
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mai intim și sacru la cel mai public? 8. În raport cu întrebările 1-7 există o ierarhie a distanțelor între oameni? Cine este admis în fiecare din ele și în ce împrejurări? 9. Cine poate atinge și în ce împrejurări? 10. Există tabuuri în ceea ce privește atingerea, ascultarea, privirea și mirosirea? Cui se aplică aceste tabuuri? 11.Ce nevoi de disimulare există? Pentru ce simțuri și pentru ce relații? 12.Care este natura angajării senzoriale în diversele relații normale ale vieții cotidiene? 13.Care sînt
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1-7 există o ierarhie a distanțelor între oameni? Cine este admis în fiecare din ele și în ce împrejurări? 9. Cine poate atinge și în ce împrejurări? 10. Există tabuuri în ceea ce privește atingerea, ascultarea, privirea și mirosirea? Cui se aplică aceste tabuuri? 11.Ce nevoi de disimulare există? Pentru ce simțuri și pentru ce relații? 12.Care este natura angajării senzoriale în diversele relații normale ale vieții cotidiene? 13.Care sînt nevoile spațiale specifice? 14. Ce cuvinte ale vocabularului se raportează la
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
depărtați de mine?"). "A atinge interlocutorii, a-ți orienta respirația în direcția lor sau a încerca să-i eviți, a-i privi în ochi sau a deturna privirea, iată cîteva exemple de comportamente proxemice perfect acceptabile într-o cultură, dar tabu în alta" (E.T.Hall, 1981:207). O regulă universală într-o cultură poate reprezenta o interdicție în alta (americanii sînt socializați să-și privească interlocutorii cînd li se adresează, chinezii sînt educați să nu-i privească ), după cum un tabu într-
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dar tabu în alta" (E.T.Hall, 1981:207). O regulă universală într-o cultură poate reprezenta o interdicție în alta (americanii sînt socializați să-și privească interlocutorii cînd li se adresează, chinezii sînt educați să nu-i privească ), după cum un tabu într-o cultură nu numai că nu poate fi acceptat, dar nici măcar conceptualizat într-o altă comunitate (interdicția de a pătrunde pe proprietatea cuiva sau a-i folosi bunurile, regulă generală în Europa și America de Nord este ignorată de arabi, respectiv
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nivelul culturii orale. Panteonul carpatic ar fi alcătuit din reprezentări mitice transmise exclusiv pe cale orală prin două surse fundamentale: Calendarul popular și Cartea morților. Mesajele Cărții Morților sunt adresate mortului strigat pe nume (Ion, Vasile etc.), sau printr-un nume tabu (Dalbul de pribeag), zeițelor destinului (Zorile), soțului sau soției postume (bradul, sulița, steagul de înmormântare), substitutelor mortului (stâlpul funerar), adăposturilor postume (sicriul, mormântul, cimitirul, pământul), zeiței morții în ipostaza de pasăre de pradă (gaia, carboaica) și antropomorfă (Zâna bătrână, Moartea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ale destinului, au purtat dintotdeauna la români denumirea de Ursitoare, românii fiind singurii neolatini care n-au mai păstrat pentru aceste reprezentări mitologice apelative derivate din vocabulele latine Fatae sau Fatum. Importanța acțiunii pe care o împlineau a creat un tabu lingvistic, fapt ce se vede în evitarea unor denumiri care desemnau ființe sau puteri supranaturale, potențial nocive. Simpla lor pronunțare implica, în acord cu logica mentalității arhaice, posibile consecințe nefaste. Denumirile de Ursitoare, Ursitori și Fete Ursitoare, fiecare luate în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Ideea că numai faptele sociale foarte familiare în existența noastră cotidiană se pretează unui studiu de o asemenea factură nemulțumește pe cel care manifestă o anume sensibilitate pentru unele realități mai puțin vizibile. Ele există în umbra societății, în zona tabuurilor. Spun fapte sociale și nu altfel pentru că multe din practicile și atitudinile magico-religioase pot exprima socialul și umanul, chiar dacă operează cu o anume discreție. Mai mult, absența unei cercetări de acest gen de pe piața românească a cărții de specialitate a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
greu este de gândit încercarea de a se justifica reciproc. Situația este una reală, întâlnită fie în abordările interdisciplinare, fie în cazul practicilor divinatorii. Pe de o parte, se constată dorința reprezentanților științei moderne de a se apropia de zona tabuurilor încercând să ofere explicații științifice, iar pe de altă parte, există tendința scientizării divinației prin diferite împrumuturi. Ambele situații se pot traduce prin descoperirea limitelor cunoașterii științifice și printr-un deficit simbolic și de credibilitate (valabil pentru cei ce se
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]