6,272 matches
-
ori promoții - mai tinere, emergenții „douămiiști”, fie se revendică de la unele direcții nouăzeciste în calitate de continuatori radicalizați ale acestora, fie le contestă nouăzeciștilor specificitatea, considerându-i o varietate de optzeciști. Toate aceste delimitări, adeziuni ori respingeri sunt deseori exagerate din rațiuni tactice în vâltoarea polemicilor vizând autopromovarea ori autolegitimarea „generaționistă”, în vreme ce o examinare atentă și imparțială dezvăluie o realitate literară mult mai nuanțată, în care continuitatea și ruptura stau într-un raport mai complex decât cel „aruncat” în disputele directe. De altfel
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
promiscuitate sexuală, alcoolism, dependență de jocuri, instabilitate În raport cu un loc de muncă etc. Noi forme de comportament agresiv: televiziunea ca factor informator Cercetătorii consideră astăzi că televiziunea poate modela forme noi de agresivitate. Prin televiziune sunt Învățate tehnici, metode și tactici eficiente prin care se pot comite acte de violență. Atenția privitorului, mai ales a celui motivat În angajarea În acte de violență, este direcționată spre know-how. Efectul de modelare crește și dezvoltă potențialul cognitiv al violenței. Cazul din Boston este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu o profesiune de credința : André Sirota se anunța, de la Început chiar, un urmaș al lui Recamier, care considera perversul narcisiac un impostor, un escroc și un mistificator, mânat În acțiunile sale de un autoerotism psihotic, preocupat să seducă, drept tactică de descalificare a celorlalți. El folosește În acest scop anturajul, circumstanțele și toate ocaziile; el recurge la cultura sa, adesea impresionantă, Își antrenează creativitatea sa În această direcție. Nimic nu-l descurajează În lupta de afirmare a supraeului social, iar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
colaborării cu alți doi autori: D.T. Kenrick și S.L. Neuberg. După 20 de ani de la prima sa apariție, lucrarea The Influence: The Psychology of Persuasion (1984), publicată la noi cu titlul Totul despre psihologia persuasiunii. Infuențare, este o analiză a tacticilor de convingere utilizate de agenții de influențare asupra noastră, precum și a posibilităților noastre de contracarare și de apărare Împotriva acestora. Psihologia persuasiunii constituie o lucrare de referință pentru Înțelegerea modelelor de comportament automat, a impulsurilor de a te supune diverșilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prezintă În lucrarea sa realitatea oferită de munca experimentală și de tehnicile și strategiile de convingere observate În calitate de participant direct ca agent de vânzări, strângător de fonduri sau ca intrus În sfera de acțiune a altor activități ce presupun folosirea tacticilor acordului. În Psihologia persuasiunii identificăm șase tipuri majore de influență socială care au la bază principii ale comportamentului uman și care sunt suportul tehnicilor de convingere: reciprocitatea, consecvența, dovada socială, atracția, autoritatea și raritatea. Fiecărui principiu Îi este dedicat câte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dezavantaj major, și anume vulnerabilitatea față de oricine cunoaște modul de funcționare al comportamentului uman. Așadar, cei mai mulți agenți ai persuasiunii și-au dezvolat posibilitățile de a manipula, fără să pară că manipulează, observând capacitatea comportamentului uman de a reacționa la anumite tactici persuasive. Regula reciprocității, face obiectul celui de-al doilea capitol și este prima regulă prezentată de profesorul Robert Cialdini În cartea sa. În virtutea acestui principiu, al reciprocității, ne simțim obligați și Îndatorați În fața unei persoane care decide să ne facă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
receptări, însă ea e autorizată în primul rând de texte. Mai vechile încercări de a-l recupera integral pe poet în cadrele modernismului șaptezecist au dat rezultate limitate. Gheorghe Grigurcu semnala filiația suprarealistă, consemna ispita transcendenței, înregistra patetizarea amintirii - impersonalizată tactic prin învestirea ei în ancestral și geologic - și releva imageria onirică, reproșându-i poetului un „cinism” exagerat (inclusiv față de poezie) și recurgerea la „divagații de gust îndoielnic” și opinând, concluziv, după ce-l comparase cu Ion Vinea, Gellu Naum, Nichita Stănescu
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
extinsă. Și atunci, ne-am întors spre cercetarea sociologică. Acest tip de cercetare ne-a oferit câteva piste de pornire, foarte valoroase, și am hotărât să ne începem întreprinderea alături de sociologi, pentru a putea verifica și corecta pe parcurs deciziile tactice de abordare a campaniei. Iar această abordare s-a dovedit a fi foarte utilă. Iată, mai jos, câteva dintre premisele oferite de studiile sociologice - „citite” din perspectiva practicianului de comunicare - folosite de echipa de proiect în realizarea conceptului de campanie
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
pregătirii psihice constă în dezvoltarea acelor laturi ale activității psihocomportamentale a studentului, care-i condiționează acestuia o conduită eficientă în cadrul activităților didactice, atât în privința adaptării depline la solicitări și stressuri, cât și în privința perfecționării lui din punct de vedere tehnico tactic într-o anumită ramură sportivă. Astfel laturile acestei pregătiri sunt: pregătirea intelectuală, pregătirea psihomotrică, pregătirea afectivă, pregătirea volitivă, formarea componentelor personalității. Scopul cercetării Scopul principal vizat în experimentul didactic întreprins, a fost acela, de a elabora un sistem metodologic de
DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR PSIHOMOTRICE CU MIJLOACE SPECIFICE JOCULUI DE VOLEI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Florin Țurcanu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_821]
-
între ei și cu alte personalități culturale de marcă ale vremii, inclusiv Ion Ianoși, figură publică politic ambiguă, cărturar marxist pe cât de sincer, pe atât de oportunist, care pretindea în privat că ar fi salvat întregul volum printr-un referat tactic, includerea propriei poziții în sumar și îndepărtarea contribuțiilor mai corozive. După cum prea bine știu cei care trăiesc sub regimuri nedemocratice, e nevoie de un adevărat intelectual pentru a face tranziția de la cenzura brutală la formele subtile de manipulare prin recuperare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Grudzinska-Gross, Adam Michnik, Edith Kurzweil, Partisan Review, I, 1999, pp. 49-69. Walicki observa cu acuitate că singurul ketman ce lipsește din Gândirea captivă e cel al lui Mißosz însuși: ketman-ul hegelian sau istoriozofic. Se poate să fi fost o omisiune „tactică” (vezi ed. rom.: Gândirea captivă. Eseu despre logocrațiile populare, traducere de Constantin Geambașu, Humanitas, București, 1999). Despre disimulare sub comunism, vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction, University of California Press, Berkeley, 1992 (capitolele despre cultura politică, neotradiționalism
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
delicata problemă a homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea moral-religioasă, fapt extrem de ciudat în Statele Unite (cel puțin în public). știu pozitiv că, în versiunea finală a romanului, Bellow și-a mai atenuat diatriba împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre-cititori” în fața obsesivei preocupări de a-l vitupera pe „Abe”, chiar și când acesta agonizează într-un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain-Barré. și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil în logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni nu mai lăsa loc mărturisirilor tardive, sincere sau tactice. Trecerea timpului agrava chestiunea, fiindcă Holocaustul a devenit - în special după Blitzkrieg-ul de șase zile israeliano-arab din 1967 și după continuarea lui din 1973 (Yom Kippur) - nu doar versiunea radicală a mitului sionist fondator al statului Israel, ci și explicația
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
temporară sau expresia unei resemnări. Istoria utopismului e saturată de fantasma „contagiunii” ordinii perfecte: dacă institui un falanster perfect, toată lumea se organizează, spontan, ca falanster 19. Pe de altă parte, cele mai multe modele ale societății bune (numele mai modest, uneori doar tactic ipocrit, al societății perfecte) tind să se reproducă și să se extindă prin prozelitism. Ne putem astfel imagina o multitudine de comunități tot mai apropiate unele de altele din punct de vedere spațial, chiar (parțial) suprapuse topografic, aflate în ireductibil
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de contracultură s-a instituționalizat oarecum după 1989, când în fond toți românii pot adera public la orice doresc, păstrându-și însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei societăți care nu-și găsește făgașul și precaritatea materială endemică a multor contestatari amplifică radicalismul confruntării și îi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Acestor obiective de referință le sunt asociate situații de învățare, precum și conținuturile corespunzătoare și descriptorii de performanță. Nivelul operațional La acest nivel, obiectivele sunt definite într-un mod concret, prin comportamente observabile și măsurabile, „mod care permite realizarea strategiilor și tacticilor instruirii, pe de o parte, și oferă imaginea concretă a ceea ce va trebui evaluat, pe de altă parte” (De Corte, 1973; Landa, 1975). Nivelurile de analiză ale obiectivelor educaționale demonstrează o mare diversitate tipologică, drept rezultat al folosirii unor criterii
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
În linii generale mărginașe și minimale, formulele și sentințele la fel de sumare, expeditive, categorice. Exemplele se pot Înmulți și ele sunt de natură a produce Îngrijorare. Căci rădăcinile acestui exces criticist nu sunt doar nepriceperea, confuzia, pierderea sensului politic, a obiectivului tactic al acestei activități, - uneori exigențele dezlănțuite, arbitrare, ale criticului pornesc de pe pozițiile estetice „absolute” ale burgheziei, nemulțumirile și reproșurile se formulează din Înălțimile „perfecțiunilor” artistice apusene, Îndemnurile și soluțiile se Îndreaptă nemărturisit către „valorile exemplare” ale occidentului, către care unii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noastră, În condițiile scurtei și impetuoasei ei cariere, În condițiile Însemnatului ei aport, pe care l-am arătat mai sus, nu-i mai e posibil căscatul și mânia orientală, nu-i mai e posibil disprețul și persiflarea „rafinată”. Înțelegând obiectivul tactic al momentului, care găsește nuvela noastră În plină cucerire a tematicei, În plină lărgire de conținut și la o normă cantitativă Încă redusă, nu putem nimici orbește nici o nuvelă, nu putem decreta cu ușurință «literatură proastă» nici o pagină, nu putem
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fără drept de apel. Răul unei asemenea procedări este imens și criticul nu-l poate evita decât pârăsindu-și cabinetul, devenind un luptător și stabilind cu multă măsură și stăpânire ecuația justă a raporturilor dintre opera literară, cititor, autor, obiectivul politic tactic, condițiile generale ale genului respectiv, cauza generală a clasei muncitoare. Literatura noastră a parcurs În timp scurt un drum lung, plin de piedici și de neajunsuri. Ea se află astăzi masiv pe pozițiile clasei muncitoare, ea participă efectiv la construirea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Istoricii literari nu puteau nega că junimismul a Întâmpinat Împotriviri, că au existat manifestări care au respins teoriile literare și artistice promovate de junimism prin revista Convorbiri literare. Vorbind de acești «adversari» ai junimismului, mai toți istoricii literari folosesc aceeași tactică. Cu lux de amănunte sunt redate criticile antijunimiste ale lui Hajdeu, Aron Densușianu, V.A. Urechia, N. Scurtescu, Anghel Demetriescu sau Al. Macedonsky și În mod fugar lupta antijunimistă a presei muncitorești În frunte cu Contemporanul și cu animatorul său
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ne spune multe despre psihologia lor. Ea arată că pentru a plăcea trebuie să fim noi înșine fermecați! Este vorba aici despre un fenomen foarte subtil și de natură esențialmente subliminală. Fenomenul de contaminare emoțională Ideea că seducția este o tactică foarte rafinată, folosită de persoane deplin lucide care se năpustesc asupra prăzii lor... rămânând mereu perfect lucide, este una dintre cele mai adânc înrădăcinate prejudecăți legate de acest subiect. Ciudat lucru, această idee preconcepută nu ține cont deloc de rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
roman al lui Raymond Chandler, apare în 1942. Ultimele redute ale Europei păreau să se prăbușească sub cizma lui Hitler. Londra în flăcări, Parisul transformat într-un loc de promenadă pentru ofițerii germani, știrile contradictorii de pe Frontul de Răsărit, greșelile tactice ale comandanților Aliaților induseseră sentimentul că se încheia o lume și dispărea o civilizație. Chandler trăiește dramatic aceste episoade, iar ecouri ale tragediei planetare transpar în multe din paginile sale. Neîncrederea în propriul scris i se cronicizează, iar accesele de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
până în ultimul moment că va fi eliberat și încadrat în Securitate. Prin toamna lui 1951, deținuții au fost scoși la muncă în ateliere, probabil la cererea administrației, și nu a „comitetului” de agresori, fapt care a determinat adoptarea unei noi tactici din partea grupului Țurcanu-Popa, care i-a împărțit pe cei care mergeau în ateliere în două grupuri: unii care au fost obligați să se manifeste deschis ca fiind de partea regimului comunist, iar alții care trebuiau să se poarte normal în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să exprime adesea elementele personale confuze, contradictorii și unice ale acestui conflict. 3. Convingerea directă nu este o metodă eficientă pentru rezolvarea ambivalenței. Terapeutul încearcă să fie „de folos” prin convingerea clientului despre beneficiile schimbării. Totuși, este clar că aceste tactici măresc, în general, rezistența clientului și diminuează probabilitatea schimbării (Miller, Benefield și Tonigan, 1993; Miller și Rollnick, 1991). 4. Stilul consilierii este, în general, unul liniștit și provoacă admirația. Convingerea directă, confruntarea agresivă și argumentarea sunt opuse conceptual interviului motivațional
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
lumi; faptul că deținutul răspunde exigențelor personalului penitenciarului spune probabil foarte mult despre adaptarea sa la condițiile detenției și destul de puțin despre modul în care același individ se va comporta în libertate. Analiza lui Goffman asupra proceselor de adaptare și tacticilor utilizate de către instituționalizați (îndeosebi „tactica colonizării”) conduce la concluzia că „buna comportare” a deținutului nu poate fi privită decât cel mult ca simplă prezumție a „bunei comportări” dincolo de spațiul penitenciarului. Sistemul de organizare a detenției poate fi descris prin sintagma
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]