KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

duce numele mai departe și-i va purta într-o bună zi armele este, pentru orice bărbat, un motiv de îndreptățită bucurie. Pe deasupra mai eram și cel dintâi fiu, astfel că, la auzul numelui care i se dădea, de „Abu-l-Hassan“, taică-meu își umfla pieptul, își netezea mustățile și își plimba ușor degetele mari de-a lungul bărbii, trăgând cu coada ochiului spre iatacul de la catul de sus, unde mă aflam eu, înfășat în scutece. Bucuria lui vioaie nu avea totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
din moment ce simpla aducere pe lume a unui copil o făcea să dobândească, potrivit legii noastre, statutul de femeie liberă, fără ca ea să-și piardă din acest motiv prețioasa frivolitate pe care i-o îngăduia originea ei de sclavă. Cât despre taică-meu, era atât de copleșit de faptul că dăduse acea dublă dovadă de bărbăție, încât nici măcar nu bănui ciudata competiție ce se desfășura sub acoperișul lui. Când cele două soții ale sale se rotunjiră bine, le porunci într-o seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
ocupație din întreg cartierul Albaicin, care se holbau la ele de la înălțimea balcoanelor, ascunse după perdelele care se dădeau la o parte la trecerea lor. După ce de-a dreptul se făli astfel cu ele, simțind desigur și el povara privirilor, taică-meu se prefăcu a fi uitat ceva și se întoarse acasă pe același drum, în timp ce întunericul începea să ascundă nenumăratele primejdii de pe ulicioarele din Albaicin, unele noroioase și alunecoase în primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare, se prăvăliră pe același pat, cel al slujnicei, „Horra“ nefiind în stare să urce scara până la iatacul ei, în vreme ce taică-meu o lua iarăși din loc spre tavernă, fără să aibă habar că fusese cât p-aci să-și piardă în același timp cei doi viitori copii, grăbit, desigur, zicea maică-mea, să culeagă urările pline de admirație ale prietenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
se mai apropie nici de una, nici de cealaltă din femeile sale, pentru a nu face rău fătului și a nu provoca nașteri premature. Chiar și învăluit în precauții și întrerupt de îndelungi șovăieli, mesajul era îndeajuns de obraznic pentru ca taică-meu să ia foc într-o clipită precum un vreasc prea uscat, și să se lanseze în invective ce abia se puteau înțelege, în care se repetau sacadat, precum izbiturile de pisălog în piuliță, cuvinte ca „baliverne“, „vrăjitoare“, „Ibliss cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură. Nașterile se petrecură la interval de două zile. Warda simți cea dintâi contracțiile care, rărite seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se facă auzită. Taică-meu dădu fuga la vecinul nostru Hamza, bătu darabana în ușa acestuia și-l rugă s-o înștiințeze pe mama sa, o bătrână plină de demnitate, cucernică și foarte îndemânatecă, în legătură cu iminența nașterii. Aceasta sosi câteva minute mai târziu, învăluită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
învăluită toată în alb și aducând un lighean cu margini largi, un ștergar și un săpun. Se spunea că avea mână norocoasă și că adusese pe lume mult mai mulți băieți decât fete. Sora mea, Mariam, se născu spre amiază. Taică-meu abia de-i aruncă o privire. Nu mai avea acum ochi decât pentru Salma, care cuteză să-i spună: „Eu n-am să te dezamăgesc!“ Numai că nu era chiar așa de sigură, în pofida rețetelor fără greș ale Sarei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de dispreț. „Astaghfirullah! Astaghfirullah! Dumnezeu să mă ierte!“ zbiera el la simpla menționare a unui vin, a unei crime sau a unui strai femeiesc. A fost o vreme când oamenii îl luau peste picior, cu amabilitate sau în chip feroce. Taică-meu mi-a mărturisit că se întâlnea adesea, cu mult timp înainte de nașterea mea, cu o bandă de prieteni, vinerea, chiar înainte de rugăciunea solemnă de la amiază, în prăvălia unui librar aflată nu departe de Moscheea cea Mare, ca să facă rămășaguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala, schimbând cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că la asediul Granadei, nimeni nu mai făcea haz pe seama pornirilor lui Astaghfirullah, continuă taică-meu, gânditor și perplex la amintirea vechilor ștrengării. Șeicul a apărut, în ochii marii mase a oamenilor, drept un personaj venerabil. Nu-și abandonase deloc o dată cu vârsta acele vorbe și purtări care-l caracterizau, ba dimpotrivă, trăsăturile care ni-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
prosternau în fața cupei, prăvăliți în brațele unei prostituate, sau poate chiar, cu mintea încețoșată și limba slobodă, rostind blasfemii împotriva Celui ce a interzis vinul, împotriva Celui ce a spus: „Nu veniți la rugăciune în stare de beție!“ Astaghfirullah! Mohamed taică-meu își drese glasul, având gâtul parcă zgâriat de tonul ascuțit pe care-l luase, după care continuă: — Da, frați drept-credincioși, lucrurile astea se petrec în orașul vostru, sub ochii voștri, iar voi nu faceți nimic, de parcă nu v-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pe care le făceau, cel puțin până în ziua în care atmosfera creată în oraș de către Astaghfirullah l-a silit pe sultan să se arate mai prudent în alegerea însoțitorilor săi. — Erau oameni de știință și de lipsă de conștiință, reamintea taică-meu; când nu se îndeletniceau cu băutura, spuneau adesea lucruri de bun-simț, dar într-un mod care, prin nelegiuirea și ermetismul lor, îi exasperau pe oamenii de rând. Atunci când ești bogat, în aur sau în știință, trebuie să știi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
care nu e cruțată nici o dramă. — S-a aflat că Abu-Khamr făcuse rost de un tun, capturat de la dușmani de către o mână de soldați cutezători care se învoiseră, în schimbul a zece monede de aur, să-l târască până în grădina lui. Taică-meu duse la gură o cupă cu sirop de migdale și înghiți încet câteva sorbituri succesive, înainte de a continua, insensibil la starea de confuzie în care mă aflam. — Locuitorii Granadei nu avuseseră niciodată tunuri și, cum Astaghfirullah nu contenea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să i-o reciți deasupra capului în timp ce doarme, seara asta, mâine și poimâine. Și îți mai dau și fiola asta cu parfum, din care ai să torni o picătură de fiecare dată când ai să rostești formula. În prima seară, taică-meu a dormit la Salma, astfel că ei nu i-a fost deloc greu să-și recite formula și să toarne picătura de elixir. În a doua seară însă, s-a întâmplat ceea ce orice ființă cu un dram de judecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
orice ființă cu un dram de judecată ar fi putut ghici. Mohamed era alături de Warda, iar maică-mea s-a strecurat tremurând în odaia lor. Tocmai se pregătea să toarne din lichid când concubina a scos un țipăt ascuțit, așa că taică-meu s-a trezit și, cu un gest de apărare, și-a apucat fragilul agresor de tendon. Salma a căzut plângând. Văzând fiola din mâna ei, Mohamed și-a acuzat nevasta că e vrăjitoare, nebună, otrăvitoare și, fără să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
și divorțată. ANUL BOCITOARELOR 902 de la hegira (9 septembrie 1496 29 august 1497) În anul acela, Boabdil în persoană a venit în casa noastră pentru a prezenta condoleanțe. Vreau să zic în casa lui Khâli, deoarece locuiam cu el de când taică-meu o repudiase pe Salma. Sultanul rămas fără tron a intrat în sala de primire, urmat de un șambelan, de un secretar și de șase gărzi înveșmântate ca la Alhambra. A murmurat câteva vorbe de circumstanță la urechea unchiului meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
la drum. Îmi îmbrăcasem straiele maghrebine și, după ce am trecut de incinta din Fès, mi-am acoperit fața cu un taylassan. Nu voiam să se afle de sosirea mea înainte de a-i fi întâlnit pe ai mei. Ai mei, adică taică-meu, maică-mea, Warda, Sarwat, fiica mea de șase ani, cât și Harun și Mariam, pe care nu trăgeam nădejde să-i văd, dar de la care așteptam vești. Cu toate astea, nu m-am putut împiedica să mă opresc pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
nimic. Părea, firește, foarte contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

Nasul său lung avu o tresărire. — Da, îmi pare rău. — Ce s-a-ntâmplat? — O parte din ei i-am dat lui Eileen și pe ceilalți am încercat să-i înmulțesc la ruletă. Grozav, recunosc. Oricum, nu a fost destul. Taică, ar fi trebuit să mă vezi în boxă. Mă muiasem de tot. Când bătrânul ăla idiot cu perucă a citit sentința - o, am crezut că vorbea cu altcineva. Cine, eu? Și în cazul meu e vorba de o recidivă. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
scaune cu Orwell la subsuoară și cu halba în mână, în timp ce o voce isterică lătra viitoarele atracții („... cu Diana Proletaria, Prințesa sărmanilor! O nebunie. Nu-i așa?“) când doi gagii negri s-au ridicat alene în picioare, frecându-și ochii. — Taică, cu siguranță că m-aș putea folosi puțin de antichitatea aia. Doar că n-aș vrea să merg așa de mult înapoi. Dea. Vreo două săptămâni, poate. — Două, poate trei. N-aș vrea să fie prea mult. Dar, taică, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ochii. — Taică, cu siguranță că m-aș putea folosi puțin de antichitatea aia. Doar că n-aș vrea să merg așa de mult înapoi. Dea. Vreo două săptămâni, poate. — Două, poate trei. N-aș vrea să fie prea mult. Dar, taică, în mod sigur că aș putea să mă folosesc nițel de antichitatea aia. Cinci minute mai târziu eram într-o discotecă mișto și discutam despre inflație cu o stripteuză pe nume Cinci, care avea liber. Dacă m-ați întreba ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și limpede ca o dimineață. Un act de generozitate estetică. Dea. Am priceput. — Hei, Butch, câți ani ai? — În ianuarie fac douăzeci. — Iisuse. Cum de nu ești acasă cu ai tăi? Pe maică-sa nu pot s-o sufăr și taică-meu a murit. — Okay. Șterge-o. — Poftim? — Banda. Șterge-o. Hai. — Nu, John, asta n-o fac. Vezi tu, eu fac sex cu o persoană o singură dată. De asta îmi place să păstrez înregistrările. — Șterge-o. — Du-te dracului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Am căzut din nou. Mă privi cu dispreț și încântare. Disprețul fusese întotdeauna prezent, dar încântarea era ceva nou. Așteptase mult timp încântarea asta. Treizeci și cinci de ani. — Ei, fiule? Acum suntem chit. — Tu, am spus eu. Tu ești nenorocitul de taică-meu. — Nu sunt tatăl tău, zise el, după care mi-a spus cine e, de fapt, taică-meu. O, grăsane John. O, mare idiot mai ești. Nu știi nimic. Acum mă simt mai bine, deși pare surprinzător. Zău că da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ceva nou. Așteptase mult timp încântarea asta. Treizeci și cinci de ani. — Ei, fiule? Acum suntem chit. — Tu, am spus eu. Tu ești nenorocitul de taică-meu. — Nu sunt tatăl tău, zise el, după care mi-a spus cine e, de fapt, taică-meu. O, grăsane John. O, mare idiot mai ești. Nu știi nimic. Acum mă simt mai bine, deși pare surprinzător. Zău că da. Mi-a căzut bine toată povestea prin care am trecut. Mă simt cuprins de un calm solid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

om cu propriul său univers. Imaginează-ți efectul. Oamenii înnebunesc. Asta e tragedia în K. Tuturor le e frică de propriile minți. Și mie mi-a fost odată, dar acum nu mi-a mai rămas prea multă. Cam cât la Taica William, nu? Glume nevinovate. Pot să-ți atrag atenția asupra unei teorii? Un tip din K - o să-l întâlnești - se crede filozof, Ignatius Gribb, Ignatius Q. Gribb. Q de la Quasimodo. I.Q. Gribb, înțelegi. N-am știut niciodată dacă inițialele ilustrau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

o știam doar așa, din cărți și din unele filme. Că era fiu de general. Că tatăl lui a fost trimis să comande nu știu ce regiment în Chișinău și mama lui, actriță în Moscova, n-a vrut să-l urmeze. Cum taică-su s-a încurcat cu o basarabeancă, șefă pe la propagandă, a divorțat de maică-sa și a trăit mulți ani așa, în amantlâc, cu femeia aceea. A crescut fără tată. Generalul se stabilise definitiv la Chișinău. În vacanțe, când era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]