5,450 matches
-
rasol din raci sadici care te foarfecă în clești, pe care însă copilașii îi studiază cu atenție scoțându-le ochii. Știință, știință, știință! Și mult devotament! Puțini oameni știu însă că adevărata putere a unui pescar amator constă în legătura tainică dar indestructibilă pe care acesta o are cu un guru, un yoghin, o întrupare a zeului Triton care trăiește pe baltă dintotdeauna și care nu se hrănește decât cu tutun și rachiu dar știe totul despre întinderea de apă lângă
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
în tăcerea absolută a ascultării și a Cuvântului „născut, iar nu făcut” sau poate doar atunci când rătăcești „din oare-n oare”. Întreaga poezie a lui Dumitru Ichim stă sub semnul întrebărilor permanente.” (Muguraș Maria Petrescu - „Dumitru Ichim - Cuvântul din ungherul tainic”) „Semnificația totemică, în cazul acestor straie populare, este determinată și de faptul că sensul întruchipat prin ele este unul transcendental și nu transcedent, desfășurat dincoace, în lumea reală, în lumea văzută, pentru care sunt create aceste straie și pentru care
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
coloane vii, vântul hoinar se strecura voios, purtând poveștile de la o margine de pământ, la alta. Așa a ajuns povestea și la mine. Ca să nu se piardă, am ascuns-o în rădăcini, ca pe o comoară de preț. O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe aceste sfinte meleaguri - dacii. Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
am născut ca o rană vie de umblu după harfe pierdute prin nisipul anticului egipt prin sarcofagele vremii se lasă lumina peste clopotele de la notre-dame de paris obosite de-atâta trudă arama lor plânge iluziile din per la chez mai tainice decât taina se-aud leturghii negre și oamenii ca niște sfinți stau la rând pentru a-și primi eterna cuminecătură pe drumuri fără întoarcere se-aude orga de mesteceni care limpezește fântânile iar zarea de centauri în lumina solară adulmecă
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
cum se dorește de detractori salahorii îmbibați în păcura calomniei, de epigoni, de sfertodocți, de infractorii culturii, de delicvenții moralei creștine ori erudiții bălmăjelilor academice. Dimpotrivă, Dorul de Luceafăr deși nu mai curge ca o revărsare de cascadă el curge tainic, susură melodios într-un izvor sacru de dragoste, de iubire divină, ce urcă din inimile cele mai curate și sufletele prea alese spre dumnezeiasca Frumusețe a Mântuitorului Hristos. Așadar, pentru că sunt o lacrimă prelinsă din suspinul Luceafărului, ieri 15 ianuarie
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
blândă, matură, uneori obosită dar mereu gata să spele cu ,,lacrima toamnei,, obrazul Planetei. În acest context, poeta stă între Mărginire și Nemărginire, defel derutată, ea știe că locul din care pornesc în lume și în viață, toate visele , locul tainic al fiecăruia om, punctul de legătură cu Cosmosul ființei este Copilăria. Acolo se apleacă peste gânduri, ia în răspăr poveștile cu izvoare și alte locuri de o simplitate seniorală, uimitoare. Viorela Codreanu Tiron este poeta care nu se teme să
VIORELA CODREANU TIRON, VRAJ(B)A CLIPEI de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366059_a_367388]
-
și el trece prin același moment pătrunzător. Îl văzu liniștit și prin aceasta înțelese că oricât de departe ar fi fost de credințele creștine, când o asemenea muzică te învălui în misterele sale, nu poți decât să devii prizonierul acelor tainice mistificări ale realității învăluindu-te într-o aureolă a misterului. Au ascultat în liniște întreaga slujbă până ce soborul de preoți a părăsit lăcașul ieșind în ușa mănăstirii, apoi cu lumânări mari în mână, cântând texte specifice acestei ocazii au început
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
acum/ Umplând tot cerul de parfum,/ Pământ pe care l-a iubit.// Orice tăcere mi-o asum !/ Mai spune teiul înflorit:/ Da! Eminescu n-a murit!/ El viețuiește și acum.// Luceafărul, neostenit,/ Își taie-n cerc, nu orișicum,/ Mereu același tainic drum/Dând orizont nemărginit//Căci Eminescu n-a murit !...”. („Da! Eminescu...”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Tot pe acolo, în grădina cimitirului își făcuse cândva ucenicia, isi „potrivise” cuvintele psalmilor personali, dar precum Toma se îndoise în cele
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
acoperiș,/care pe aripa bisericii în zori cântă cu foc. Lumea trece,/se uită mirata sus și pleacă./ Nimeni nu se oprește în loc să o asculte... (Doar Domnul ,Cântecul Păsării pe Acoperiș”, Editura RawEx Com, 2014). Inspirația poetica este inefabila, discretă, tainica: „Fii precum privighetoarea./ Cântând/nimeni ne se arătă// Când mai aproape/ Când mai departe/în crângul înverzit.// (Precum privighetoarea). Pentru a putea scrie, poetul are nevoie să se retragă din lume să poată citi, să se poată ruga și să
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
a călcat cândva Mântuitorul lumii. La întoarcere, părintele protosinghel aduce „nisip fin” de pe colinele sfinte și de pe malurile apelor botezului să-l semene ” pe meleagurile noastre că pe un dar sfânt”...”. Astfel încât „câmpiile noastre să devină și mai îmbelșugate, având tainica binecuvântare de sus”. (Ignatie Grecu: „Jurnalul unui poet pelerin în Țară Sfântă”, Editura Agol, 2015) Părintele protosinghel Ignatie Grecu a publicat poezii în reputabile publicații culturale și literare din țară și străinătate și importanți scriitori și critici literări au scris
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Fii ceea ce ești Femeie Un dar al ochiului în care apari dorință a florilor de a fi mirosite Un câmp de maci ce înroșește zarea cu adierea lor de tainice ispite Emblema mângâierii din palmele ce te cuprind aprinse Foc stins doar de un lichid și sucuri necuprinse Zâmbetul din chipul dimineților trezite în trupul tău de patimi delicate Menirea mea de a te cânta și a găsi în tine
FII CEEA CE EŞTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365409_a_366738]
-
frumoși-s trandafirii! Ce petale, ce culori... Nici pe culmile gîndirii , Prin strădaniile firii, Nu am izbuti creerea, Celei mai mărunte flori. Ce vorbesc de flori mărunte, O petala poți să faci? Cu parfum să fie-umplute Și cu fire nevăzute, Tainic să fie țesute Și culori să îi adaugi? Poți să faci tomate sau un spine? Sau o frunză s-o creezi? Doar o boabă eu știu bine, Nu poți face , nu-o poți prinde. Citește mai mult ȘTII TU CINE
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
ce frumoși-s trandafirii! Ce petale, ce culori...Nici pe culmile gîndirii ,Prin strădaniile firii,Nu am izbuti creerea,Celei mai mărunte flori.Ce vorbesc de flori mărunte,O petala poți să faci? Cu parfum să fie-umpluteși cu fire nevăzute,Tainic să fie țesuteși culori să îi adaugi? Poți să faci tomate sau un spine? Sau o frunză s-o creezi?Doar o boabă eu știu bine,Nu poți face , nu-o poți prinde.... XVIII. NU TE ÎNGRAȘĂ, de Lucia Tudosa
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
ei se înalță, cu mireasma veșniciei către alte zări, către alte tărâmuri, către alte împliniri. Doar nucii mai dorm în foșnetul lor verde, aruncându-și umbrele pe cer ca niște chipuri de îngeri. Sub streașina nucului, Omul frumos simte Fiorul tainic al legăturii cu Dumnezeu, al împletirii cu Neamul, al regăsirii cu întreaga Creație: în ciripitul îmbobocit al Rândunelelor, în bobul de grâu încolțit în azurul Martirilor, în mugurul înflorit al Eroilor, în Ciorchinele Jertfei, plin de lumină ca un candelabru
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor mei, luna se ridică veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina lui April, fără ascunzișuri, fără nepăsări, cu tainice chemări... De sub scoarța străbună, picături grele de apă și sânge se revarsă spre aura Cerului în psalmi de mulțumire. E cântecul și ruga Neamului nostru frumos care nu a încetat. Lumina lui învăluie vălul vieții, apropiind miresmele cerului de pământ
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
sufletul celor ce se dăruiesc Frumuseții lui Dumnezeu, frumuseții Neamului creator. Gândurile albe, melodioase curg liniștite în șiragul cuvintelor alese, înflorind în toată frumusețea cântecelor și a șoaptelor mirifice. În firea lor angelică stă demnitatea, căldura spiritualității dacoromâne, cea vie, tainică, cea sfântă păstrată dintr-o lume primordială, divină, pe care chiar de n-o vedem, o simțim românește, profund, permanent, filocalic, ca pe o Făptură Albă: în fiecare râu, în fiecare ram, în fiecare suflare, la fiecare pas, în fiecare
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
plăceau stelele-n ceruri..mă înfioram de ele Dar le-am acceptat în suflet..le-am iubit,de dragul tău! Erau zile nesfârșite..îmi doream să văd pământul Deschizându-se spre mine..să-mi înghită dorul greu Apăreai ca o nălucă..tainic răvășindu-mi gândul Azi m-am prins de firul vieții..respirând de dragul tău! 13.06.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani. Imagine: sursă Internet. Referință Bibliografică: DE DRAGUL TĂU / Oana Adriana Alexandrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2356, Anul VII
DE DRAGUL TĂU de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365427_a_366756]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MACII Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Cad petale de amurg, Flăcări vii au umplut câmpul, Lacrimi divine se scurg, Parcă sângeră pământul! Tainice văpăi aprinse Peste lume revărsate, Ard prin nentâmplate vise Cu povești înfierbântate. Sunt macii umbre de-mplinire A mugurilor de speranță Și dulci petale de iubire În a destinului balanță. Gustăndu-le a lor savoare Și mintea intră-n agonie, Iar
MACII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365422_a_366751]
-
al lui. Iată dinamica acestei cunoașteri: Tatăl dorește să ne reveleze tot planul său de mântuire, să ne dăruiască adevărata cunoaștere despre sine și despre cele viitoare. Fiul cunoaște toate, dar Biserica le va ști și înțelege numai prin lucrarea tainică și constantă a Duhului Sfânt. Astfel, Sfânta Treime (un singur Dumnezeu în Trei Persoane) lucrează pentru mântuirea noastră și spre ducerea la îndeplinire a planului Tatălui. Fiecare îl percepe pe Dumnezeu în felul său, după propria înțelegere și simțire. Acesta
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
îi smulge sufletul vieții. Îngenunchere. Sărutatul pământului. Îmbrățișarea aerului. Pășitul pe valuri. Stavilă cascadei din creierul munților. Ce? Un vers. Atât. Poate schimba Universul. Răsturna relieful. Transforma pietrele în stele suitoare în crug. Ori în nacele de păpădie pentru dirijabile. Tainice și întortocheate sunt căile dragostei. Dacă pornești pe ele, te înfunzi în labirintul de sine. Iar de aici, cu greu vei mai găsi o ieșire. Și totuși, iubirea e singura care salvează, îl pierde pe om, dar îl și scoate
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
inimă pentru a se înfățișa Domnului în chipul lui adamic. Eu cred că istoria Mănăstirii Moisei trebuie ascultată direct de la Părintele Protosinghel Teofil Pop - Starețul vrednic al acestui sfânt așezământ, din două motive: pentru că sfinția sa poartă în exprimare inflexiunile graiului tainic al locului, așa cum vine el din începuturi, și pentru că părintele s-a așezat cu slujirea proprie și cu cea a obștei la capătul timpurilor ce curg, în linie dreaptă, dinspre veacul al XIII- lea sau al XIV- lea spre azi
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > FUEGO, PREMIAT LA SALONUL INTERNAȚIONAL DE CARTE, CHIȘINĂU 2013 Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Se potrivește ca muzica să aibă o tainică legătură cu versul, iar emoția unui cântec special reprezintă contopirea acestor doua mirări. Nu putem însă omite că mesajul este conferit de cuvânt. Acel cuvânt care transmite, care completează și desăvârșește muzica. O astfel de legatură s-a creat și
FUEGO, PREMIAT LA SALONUL INTERNAŢIONAL DE CARTE, CHIŞINĂU 2013 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365024_a_366353]
-
străpunsă de pumnale, Cu sângele ce-a curs din ea șuvoi Strămoșii tăi au însemnat o cale Și de lumina ei să nu te-ndoi! Ce nobilă, ce trainică putere Avură ei, sărmani plugari și-oieri Când se rugau prin tainice unghere În limba asta, plină de tăceri. Ce teafără-i și dreaptă rădăcina, Întreg copacul pare un tumult, În ochii lor n-a scormonit rugina De două mii de ani și mai de mult Și-oriunde-ar fi prin viață să te duci
SEMNUL CEL DINTÂI DE PUNCTUAŢIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365036_a_366365]
-
cocorii deșirați pe sfoară pe cerul vieții mele cum mai zboară și-n zborul lor geometric în echer să-i plimb prin alte lumi fără de cer spre lumea lor bătută de păcate într-un albastru de singurătate, lăsând în mine tainice visări, pe care toamna asta le-aștere pe cărări. de-atâta toamnă serile se sparg și cad obol de vise tocmai la mine-n prag și-mi picură pe pleoape singurătate-n gând și mă trezesc adesea ca un copil plângând
DE-ATÂTA TOAMNĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365058_a_366387]
-
încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârșită de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la mică adâncime. Nici nu mă gândeam că această liniște tainică a mării este cea care va preceda furtuna. Peste ceva timp, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea muzica de undeva din depărtare. Încă mai erau deschise terasele prin stațiunile
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]