2,444 matches
-
plăpumioara. Vreau să-și miște mânuțele și piciorușele în voie. Inimioara mea, ce frumos doarme! Bunica știe că pruncul trebuie înfășat, dar respiră prelung și face cum o roagă Maia. Știe că ar fi o prostie s-o refuze. Cu tandrețe ia copila și o așează în pătuț, nu înainte de a o ține strâns în brațe, oferindu-i astfel toată dragostea ei. Nu voi înceta niciodată să te iubesc!” îi promite în gând. - ”Steaua sus răsare / Ca o taină mare”... erau
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
copleșiți de emoții în public. Mă simțeam pierdută, irosită, irecuperabilă. Ceva dispăruse din mine pentru totdeauna și, chiar dacă nu știam ce era acel ceva, pierderea aceea îmi frânsese inima. Pe masa din fața mea a apărut o ceașcă de ceai, iar tandrețea gestului mi-a multiplicat durerea de vreo zece ori. Am început să plâng și mai tare și simțeam că-mi venea să vomit. —Cioc CIOC? mi-a scârțâit direct în ureche cineva care nu putea fi decât Don. Nu! — Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu bunătate, n-ai fost chiar așa de rea. — Nu? —Nu tot timpul. Și în zilele bune, nici o femeie nu era mai minunată ca tine. Nici o altă femeie, a repetat el cu blândețe și bunătate. —Sincer? am șoptit. Neașteptata lui tandrețe mă făcuse să-mi vină să plâng. —Vorbesc serios, a șoptit și Luke. Nu-ți amintești? —Ba da. Dar nu eram sigură dacă nu cumva mi-am imaginat totul, din cauză că mereu eram drogată. Deci ne-a fost bine împreună uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a declarat el, cu o voce tunătoare. și acum, înainte de toate - spune-mi ce să-ți aduc de băut? După două pahare de votka-tonic șocant de țepene, devenisem un cvartet de hohote de râs, iar eu îi priveam cu tandrețe pe toți cei aflați în cameră. Asta e o familie cu care m-aș putea obișnui, m-am gândit în vreme ce Randall II îmi umplea, din nou, paharul, iar Lucille îmi mai oferea un Dunhill. Era plăcut să întâlnești oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
interesul. Fata în care nu e bine să te încrezi. Faptul că Lulu redevenise preferata lui Vivian - și faptul că eu fusesem exilată în Castelul La Dracu’-n Praznic - nu mă ajuta să-mi regăsesc sentimentele calde și pline de tandrețe față de ea. De fapt, asta era puțin spus: Lulu se afla pe scurta listă cu persoane în legătură cu care n-aș fi avut nimic de obiectat dac-ar fi fost parașutate direct în centrul Mogadishu-lui. — Phil! am exclamat, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cei doi. Am pus acolo cojile de cartofi și tot felul de alte resturi ciudate. Gaskell își înălță ochii spre tavanul cămăruii. Corecție - tavanul cabinei de bord. Dacă tot veni vorba de resturi ciudate, zise Sally, trecându-și mâna cu tandrețe peste fundul Evei, mă întreb cum se înțelege oare Henry cu Judy. Eva se înfioră. Imaginea lui Henry și a păpușii gonflabile întinși în baie încă o mai urmărea. — Nu pot să înțeleg ce l-a apucat, zise ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înșeli... Sally zâmbi. — Conservă-ți limbuția, zise ea. Mă exciți, dragule biodegradabil! Femeia avansă câțiva pași și se așeză pe patul de lângă Gaskell. Ce încerci să faci? Să ne-mpăcăm, dragule pervers! Meriți o curbă. Și Sally îl mângâie cu tandrețe. — Ca în vremurile bune de odinioară. îți amintești? Gaskell își aminti și fu cuprins de slăbiciune. Sally se aplecă deasupra lui și îl apăsă cu trupul ei pe pat. — Sally surogat... zise ea și îi descheie cămașa lui Gaskell. Gaskell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
când a murit Franz Joseph? — Ei, asta-i acum, ce te-a apucat? — Așa, nu știu... O prostie, încurc lucrurile. De fapt, ăla era un tolerant, așa spuneai tu, un tolerant. Soțul zâmbi. Cunoștea deja aceste trucuri matinale. Semne de tandrețe și de încurajare față de preocupările lui. Nu-l întreba nimic despre studiul în curs de elaborare, știa că l-ar enerva înainte de a pleca la bibliotecă. Oricum, seara el relua, negreșit, subiectul... Dimineața Veturia găsea însă astfel de formule codificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negru și ochi luminoși, verzi, dar ceea ce îl stârnea cel mai tare era felul în care își ținea în brațe și își mângâia copiii. Nu văzuse în viața lui dragostea maternă exprimată atât de elocvent sau de simplu, cu atâta tandrețe sau bucurie directă. În cele mai multe dintre dimineți, M.F.P. stătea așezată între cei doi copii, ținându-i cu câte un braț de după mijloc, în timp ce ei se aplecau rezemându-se de ea, alintându-i și sărutându-i pe rând, sau îi sălta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
absurd. Era caraghios și înduioșător. Era mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele cântecului. Pe chip nu i se citea decât tandrețea și iubirea. Ochii îi erau uzi de lacrimi și am rămas cu toții locului, încremeniți, neștiind dacă să plângem împreună cu ea sau să râdem. În ce mă privește, a fost unul dintre cele mai stranii, mai transcendente momente din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
băbătie, dar, la cinzeci și opt sau cincizeci și nouă de ani, încă mai știa destule mișcări ca să facă lucrurile interesante. Sexul între oameni care îmbătrânesc poate avea momente de stânjeneală și lungimi comice, dar este în el și o tandrețe care adesea celor tineri le scapă. Sânii sunt căzuți și scula atârnă, dar pielea e în continuare a ta și, când cineva la care ții întinde mâna și te atinge, când te strânge în brațe sau te sărută pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dilema s-a hrănit cu amănunte triviale. El se semnează cu o pensulă roșie. Noul împărat. Trecutul este încă foarte clar. Nu pot să uit clipa în care m-am îndrăgostit de bandit! Imaginile mângâie țărmul memoriei mele. Le simt tandrețea. Săptămâni și luni de zile stau în camera mea, visând cu ochii deschiși la fata care își purta propria rază de soare. I-am pierdut spiritul. Iată peisajul din fața ferestrei mele! Fabulosul apus de soare! Îmi amintesc sentimentul avut atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
n-ar fi auzit nimic. Dar în ochi îi apăruse o mare întunecare. Un hău de durere. Nicolae nu avea cum să vadă acele semne ale dezastrelor și sângerărilor interioare. Din doi pași fu lângă ea și își strecură cu tandrețe mâna sub cotul ei. Dar, aproape instantaneu, și-o retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai ales, șalul. Mi-aș dori unul ca acela. Exact ca acela, dacă se poate. Este de-a dreptul îmbietor și ascunde atâtea lucruri care nu se pot rosti. Mă gândesc că ar fi un bun purtător de mesaj. Pentru tandrețe, desigur. Nu credeți? După o pauză meditativă, în care pictorul privi doar într-o parte, veni și răspunsul. ― Sincer să fiu, contesă, nu cred. Mesajul îmi aparține în exclusivitate. Când am pictat acest portret, eram îndrăgostit de model. Înțelegeți? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în seara de Ajun. Recunoscu și eșarfa roșie. Însă... era mai mult de atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar și așteptarea. Speranța, dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă. De ce fugise Marioritza? Sau... de cine? Privirile lui Mariam reveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în grabă, vomitând și vânăt, la Camera de Urgență a Institutului Medical al Guvernului, după ce mâncase una din mâncăruruile pregătite de ea. Plin de bucurie, lipsise o săptămână întreagă de la școală. Privind-o, se simți cuprins de un acces de tandrețe. Mama lui, maimuțele și el însuși, își zise, formau împreună o gașcă. — Ați face bine să vă schimbați obiceiurile, le preveni el pe maimuțe. O să avem cu toții necazuri dacă nu vă purtați mai bine. Dar maimuțele nu se purtară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cufundat fața în fanta mătăsoasă a gâtului Juliei și a inhalat profund. —Doamne, îți ador parfumul. Nu mă satur de tine. Ești drogul meu. Urăsc momentele când ne certăm. Și eu le urăsc, dragul meu. Julia l-a sărutat cu tandrețe pe frunte și s-a ridicat. Cum am mai zis: hai s-o lăsăm baltă. Mâncăm și, după aceea, la desert, am ceva bun pentru tine, a adăugat ea trăgând cu un deget de betelia pantalonilor, astfel încât să lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
normal. După câteva trepte, Fiona și-a pierdut răbdarea, a luat copila în brațe și-a coborât-o ea. Fetița a început să urle furioasă. —Trebuie să ne grăbim, altfel se închide la Muzeul Științei, a murmurat mama mângâind cu tandrețe poponețul învelit în scutec. Apoi femeia a intrat în sufragerie, tocmai când David încheia convorbirea cu Belinda. —Bine. Vin în cinci minute. Bărbatul părea tulburat. — Ce s-a mai întâmplat acum? Tonul Fionei îi exprima exact gândul: că Belinda era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
când, o strângere de mână sau o sărutare prelungită în afara parametrilor obișnuiți ar fi fost plăcute. Încercase să modifice ea tiparul: se furișase în spatele lui, când era la chiuvetă și-i înconjurase mijlocul cu brațele sau îi mângâiase gâtul cu tandrețe atunci când se uitau la televizor. Numai că Nick nu răspunsese la aceste gesturi decât rareori: făcuse o glumă, după care se îndepărtase de ea. Nu era prima oară când Susan se întreba cum se comportase Nick cu Caitlin, atunci când fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu se poate, de nu s-ar mai fi dezlipit de ele toată noaptea. Abia de-o urnea maică-sa la culcare, ajutată mai cu seamă de Roșioara, pentru care era un bun prilej să-și etaleze tactul pedagogic și tandrețea maternă, păi, ce vorbă-i aia, Cristinico, că nu ți-e somn? Copiii mei doarme duși la ora asta... Copiii lu’ tanti Roșioara sunt mari, pe clasa a șasea, a șaptea. Vorbesc urât, spun prostii, înjură... Altă dată, Cristinica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un pulover alb larg, arăta ca desprins dintr-o reclamă la colecțiile Gap. — În calitate de președinte al acestei ședințe, nu doresc decât să mă asigur din capul locului că toată lumea Își cunoaște situația, spuse Linda, dar cu o ușoară undă de tandrețe În voce atunci când se uită la Derek. — Dacă nu se controlează, o să fie ea În situația de a se spânzura de tavan, cu un trapez În jurul gâtului, i-am murmurat eu lui Rachel, care a izbucnit În râs. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
el spune: — Nu e vorba de zbenguit. N-ai dori tu oare să-mi Împărtășești viața? — Să-ți Împărtășesc viața? Nu există nimic de Împărtășit! A rostit-o fără nici un arțag. Nu era decât o constatare, de altminteri nelipsită de tandrețe. Dar, văzând chipul Înspăimântat al lui Omar, ea Îl imploră s-o ierte, și hohotește. — Știam că aveam să plâng astă-seară, dar nu cu aceste lacrimi amare; știam că aveam să ne despărțim pentru multă vreme, poate pentru totdeauna, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În mătase, cu un turban pe căpșor. Stă nemișcat pe perna sa; fața Îi e roșie și plină de coșuri, ochii - sunt pe jumătate Închiși, are aerul că se plictisește. Omar s-a apropiat de Djahane. I-a luat cu tandrețe mâna, și-a trecut Încetișor palma peste chipul ei. Șoptește: — Tocmai mi s-a spus de Terken Hatun. Ai făcut bine să mă chemi. Începe să-i mângâie părul, dar Djahane Îl respinge. Nu te-am chemat ca să mă mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aramă, citeam Manuscrisul, alte câteva cărți, petreceam lungi ceasuri melancolice fumând din kalyan, bând vin de Șiraz, uneori chiar șampanie, ronțăind fistic de Kirman și nugale de Isfahan; prințesa mea știa să fie, deopotrivă, o mare doamnă și o fetiță. Tandrețea noastră umplea fiece clipă. Odată cu cele dintâi călduri, Zarganda se Însuflețea. Străinii și persanii cei mai bogați posedau aici reședințe somptuoase, unde se stabileau pentru luni Îndelungate de trândăvie, În mijlocul unei vegetații luxuriante. Nu Încape Îndoială că, pentru nenumărați diplomați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui, mă îndepărtez pas după pas, până ce spinarea mea se lipește de ușa de la intrare, o deschid și ies, mă așez pe scările reci, numai în cămașă de noapte, privesc ziua aceasta învăluită în lumină aurie, cu adieri pline de tandrețe legănând frunzele și adunând în trena ei rămășițele miresmelor de flori colorate, nori de miere mângâindu-se unii pe alții de dor. Întotdeauna urâsem zilele precum aceasta, intram în existența lor ca un oaspete nepoftit, exact în asemenea zile ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]