4,202 matches
-
sfîrșit cu un surîs blînd și leneș care de data asta era pentru el. — Darling, spunea căscînd, foarte frumoasă, cine-mi aduce și mie micul dejun? — Eu, doamnă; mă duc să-l anunț pe Celso că poate să urce cu tava. Susan se deștepta de-a binelea și abia atunci o zărea pe Vilma, În fund, În pragul ușii. În clipa aceea se gîndea că putea fi descendenta unui nobil indigen, deși avea pielea albă, poate chiar urmașa regilor incași - de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În livadă, se opreau la piscină sau la caleașca străbunicului. Dar, odată, Julius n-a mai așteptat ca Vilma să-l ia de mînă; i-a luat-o Înainte și a zbughit-o pe urma lui Celso care cobora cu tava. „Arată-mi casa de bani! Arată-mi casa de bani!“, striga În spatele lui, În timp ce majordomul se Îndepărta coborînd scările. PÎnă la urmă l-a ajuns În bucătărie și majordornul-casier a acceptat să i-o arate abia după ce a pus masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
onomastica se desfășura normal. Victor (așa Îl chema pe acest pretendent al Vilmei) străbătea grădina și știa că Vilma Îl urmărește cu privirea: mergea cu demnitatea pe care i-o dădeau anii petrecuți În slujba acestei case și, pe o tavă de argint, ducea paharele de carton cu reflexe de porțelan pline cu coca-cola sau cu bere brună care stătuseră pînă atunci la gheață. Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult ca sigur că acum n-o să-l invite să bea scotch. Majordomul aducea paharele, el le numără În gînd, le distribui la iuțeală, nu degeaba era scamator: nu, pentru el nu era nici un pahar, fiecare Își luă paharul de pe tavă, domnul Lastarria rămase ultimul, era momentul să Înceapă spectacolul. Juan Lastarria Îi făcu loc ducesei alături de el, sorbi o Înghițitură de whisky și, privind-o cu coada ochiului, porunci să Înceapă spectacolul. Susan se uită și ea la el: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea verde și el Înainta și vîntul Îi răvășea părul dîndu-i un aer elegant, ondulîndu-i ușor tîmplele argintii și Înviorîndu-i pielea Întotdeauna bronzată; și pe urmă, de ce nu?, au băut Împreună gin and tonics, aduse pînă la piscina clubului pe tăvi de argint de mîini invizibile și ascultătoare care se retrăgeau În tăcere pentru ca ei să poată sta de vorbă În liniște, pentru ca vorbele lor să poată fi purtate de vînt și să ajungă la urechile lor În șoaptă, catifelate, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
extaz miraculos, care Încununau o viață de bunătate desăvîrșită... Nu țineau deeît o clipă: biata de ea, Își dădu seama imediat că nu-i sosise ceasul morții, stătu cîtva timp descumpănită, ca și cum cineva ar fi luat În fața ei de pe o tavă tocmai prăjitura care-i plăcea mai mult, nu-i nimic, data viitoare... Fapt e că amuțise dintr-odată și apoi Își reveni ca și cum cineva i-ar fi făcut vînt ușor cu un evantai! În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i răsplătească. Imediat Îi răspunseră că nu o făcuseră din interes, la care Susan, la rîndul ei, porunci să aducă Înghețată și coca-cola pentru toți. Nilda apăru din nou aducîndu-l pe micuțul monstru, urmată de Celso și Daniel, cu tăvile Încărcate. — Să Închinăm paharele de coca-cola pentru Julius, care Împlinește azi șase ani, spuse Susan, Îmbrățișîndu-i pe toți cu privirea pentru a vedea ce efect produc cuvintele ei. Efectul a fost extraordinar. Toți erau emoționați. Atît de tare, Încît ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu știu cum a trecut timpul și uite că s-a făcut ora cînd trebuia să-ți pregătesc apa pentru baie. În seara aceea aveau oaspeți la palat. Celso și Daniel, cum nu se poate mai eleganți, se plimbau prin saloane ducînd tăvi cu gustări și aperitive. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, triumfa. Avea un gest Încîntător cînd Își scutura capul pe spate pentru a-și aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai bine să-l invite Împreună cu ea. Se aprinsese bietul băiat și poate că ar fi fost bine să nu mai bea. Le spuse lui Celso și lui Daniel să nu-i mai dea vin, dar degeaba: cînd nu venea tava la arhitect, venea arhitectul la tavă. Și se Întorcea În fugă cu paharul plin ca să nu piardă nici o clipă stînd departe de Susan, pasiunea vieții lui. Și se serviră apoi vinuri roșii franțuzești și deserturi și lichioruri și strălucitul tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea. Se aprinsese bietul băiat și poate că ar fi fost bine să nu mai bea. Le spuse lui Celso și lui Daniel să nu-i mai dea vin, dar degeaba: cînd nu venea tava la arhitect, venea arhitectul la tavă. Și se Întorcea În fugă cu paharul plin ca să nu piardă nici o clipă stînd departe de Susan, pasiunea vieții lui. Și se serviră apoi vinuri roșii franțuzești și deserturi și lichioruri și strălucitul tînăr bea cîte un pahar din fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i vinovată. De unde ai scos-o și pe asta, Susan? Dar, darling, a Încercat să se apere... — O fi avînd și remușcări... nu cumva crezi că e o sfîntă? — Darling, nu știu, dar... — Sună, te rog, să vină să ia tava, Susan. — Darling, Santiago ar merita... — Santiago merită să-l iau să joace puțin golf chiar În dimineața asta... Ca să-și mai aerisească puțin mintea... asta o să-l liniștească. — Și Vilma, darling? — Ți-am mai spus doar: vorbește tu cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atîtea femei și fetișcane În costum de baie, dintre care multe erau străine. Nimeni din grupul lor nu plătea; socotelile se făceau seara, la bar: cereau jetoane și, În timp ce femeile așteptau pe terasă, ei Începeau să joace poker, avînd alături tava cu băuturile de seară; aruncau zarurile și comentau partidele de golf, rezultatele din ziua aceea, numărul de lovituri reușite, zarurile aveau grijă să facă pe cîte unul din ei să scoată vreo Înjurătură neprimejdioasă, menită doar să arate că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de verificat cel puțin trei cuvinte care Îi sunaseră ciudat. După-amiază veni Baby Richardson, al cărei frate Îi primise atît de bine cînd fuseseră la Londra. Baby sosi tocmai la ora ceaiului și Susan Îl sună pe Celso să aducă tava și măsuța pentru bolnavi. Majordomul-casier apăru numaidecît cu tot ce trebuia pentru ca serviciul să fie impecabil. Bietul de el era puțintel intimidat Întotdeauna cînd intra În dormitorul doamnei, pășea În vîrful picioarelor și părea neîndemînatic. Dar Baby Richardson consideră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exclamă Juan Lucas, gustînd din paharul de pisco; ai reușit să găsești formula corectă, dragul meu profesor. — Mai aduc unul!... Mă Întorc Îndată cu Încă unul!... Și făcînd promisiunea asta, Împărțea celorlalți musafiri paharele care-i mai rămăseseră pe mica tavă de argint. Începuseră să se audă discuții despre corride. Susan, Înconjurată de prietene sau de oameni pe care-i cunoscuse abia atunci, le explica tuturor cam cum avea să arate casa ei cea nouă, dar se plictisea de moarte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai repede și să meargă mai repede la cocteil. Aprinse apoi o lampă cu picior, Într-un colț al camerei și alta de pe masă, În dreapta sofalei, obținînd o atmosferă perfectă pentru Jerez, Într-adevăr păhărelele străluceau cu reflexe brun-roșcat pe tava de argint. Arminda stătea și acum Încremenită, după cei cîțiva pași pe care-i făcuse intrînd și deodată Își dădură seama cît era de murdară și parcă spusese ceva abia șoptit. Dar Juan Lucas nu mai era acolo și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living și patio-ul cu mica lagună. Totul era desăvîrșit aici, afară. Bărbați și femei luau pahare de whisky și sendvișuri de pe tăvi de argint care treceau prin fața ta ori de cîte ori era nevoie și continuau să stea de vorbă cu multă Însuflețire. Dar uite și o suedeză băiețoasă așezată pe marginea micii lagune artificiale, În pantaloni și probabil murdară. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
niciodată nu purtase sutien. Unul dintre invitați băgă de seamă, dădu de știre că suedeza era pusă pe fapte mari și atunci bărbații, În costumele lor elegante și atrași ca de un magnet, luară cîte un pahar de whisky de pe tăvile care le ghiceau dorințele și Începură să privească, fericiți, cu priviri experte și nerușinate, pînă cînd suedezei i se făcu silă și nu mai vorbi de natație și de atletism și se Întoarse cu fața la mica lagună, le Întoarse spatele, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pricepu nimic biata de ea, se uita la Juan Lucas, era prima dată cînd se priveau, el cu coada ochiului și sorbind o Înghițitură de whisky, pe urmă puse paharul pe un spațiu de aer care se transformă Într-o tavă și-o țintui cu privirile cu felul lui special de a privi, fără ca nimeni să-și poată da seama. Numai Susan Îl observa de departe, aproape Înțelegătoare, Îl observa fără să-l privească printre grupurile care-și reluau conversația Întreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcea ca acest patio foarte modern să pară fermecat, o acceptau pur și simplu, la fel cum acceptau ca ei, numai ei, să poată da drumul unui pahar să cadă În gol și golul să se transforme Îndată Într-o tavă de argint lucrată cu mare finețe. Stăteau de vorbă fericiți, ocrotiți de casa de cristal și zidurile ei transparente; vorbele lor se pierdeau În acordurile muzicii, În noaptea elegantă de deasupra capului, cu stelele care clipeau În depărtare, fumau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am apropiat s-o văd mai bine și ce crezi? Ascultă... Era mătușa ta Susan... Părea o fetișcană În costum de baie. — Nu te uita atîta; nu fi prost-crescut, că o să-și dea seama. Un chelner se apropie cu o tavă și patru pahare de whisky. — Din partea unchiului dumneavoastră. — Mulțumesc. — Mulțumesc, unchiule. — Mulțumesc. Juan Lucas mînca liniștit, le făcu cu ochiul. Ei descoperiră o hîrtie Împăturită, un mesaj: „Dragă nepoate, grasul din față e vărul tău, chiar dacă ți se pare greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cel care avea de gînd să devină ministru. E Bello, istoricul. Prea tîrziu: șeful de sală care-i supraveghea pe tineri, să nu cumva să devină necuviincioși fiindcă beau cam mult, văzu cum zboară hîrtia transformată În fluture, Își prefăcu tava În plasă și sări zîmbitor și servil, nu zbuti să prindă fluturele, se Întoarse disperat spre Bello, tocmai Îi cădea pe frunte, nu-și dădu seama, se Întoarse fericit, domnii pot sa se distreze mai departe, domnii sunt foarte spirituali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas. „Întoarce-te să te văd și din profil“, spuse Juan Lucas, uitîndu-se Încîntat la decolteul halatului de baie cu care Susan Își acoperise corpul gol și proaspăt Îmbăiat. Tocmai atunci suise, urmat de Celso, care aducea, pe o tavă de argint, o sticlă de whisky, două pahare de cristal de tip caleidoscop și o nouă provizie de gheață. Descoperindu-l alături de ea, Susan făcu un gest delicios de neputință, nu din pricina lui Bobby, ci din pricina halatului de baie, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bietul Mark Twain și apoi de Juan Lucas: „hai, acum șterge-o; numai eu mai pot să-l potolesc“. Hei, băiete... — Duceți-vă cu toții la dracu! — Du-te, te rog, Îi spuse Juan Lucas lui Celso, care urmărise scena cu tava de argint În mînă și foarte respectuos. — Nu mai e nimeni aici În afară de mine... — Duceți-vă cu toții la dracu! — Hei, ascultă, băiete! — Du-te și tu la dracu! — Hai să stăm de vorbă ca Între bărbați... — Tu nu-mi ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își beau ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește la nunți, banchete și recepții“ completau ultimele mese cu platouri afară, pe terasă și Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate că pînă la urmă nu ajung și iese scandal... Dar Carlos mai luă unul și Abraham n-avu Încotro și trebui să-și plece capul rușinat În fața unei asemenea dovezi de superioritate, „ești grozav, don Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]