21,512 matches
-
Academia unde face parte toată planeta și unde se discută, se analizează totul și unde se iau hotărări individuale sau de grup obligatorii. Aurora: Sunteți fericiți, o planetă cu zei nemuritori! Nu ca noi: ne-am creat Dumnezei pentru ca să ne temem de ceva. Sunteți mulți nemuritori? Evelin: Pe o planetă de zece ori mai mare ca Pămăntul, cu mulți sateliți naturali locuiți, suntem destui ca să invadăm un Univers ceva mai mic. Aurora: Aveți eroi, statui? Noi am creat eroi și am
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
împreună cu zeii. Dar unii dintre zei au plecat, alții au fost izgoniți, omorăți, răstigniți sau uitați. Dar omul astăzi și-a ridicat din nou privirile de implorare către Ceruri. Cărțile sfinte l-au dat pe Dumnezeu; omul trebuie să se teamă de ceva supranatural dar, mai ales, să-i ceară ajutorul uitănd mereu să-i mulțumească. Evelin: Omenirea așteaptă noi zei călare pe farfurii zburătoare. Animație generală puternică. Divinitatea nu coboară pe Pămănt; totul se vede de acolo din Ceruri! Unii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
povesteau de Alex și de cum a plecat băiatul ăsta Dumnezeu știe pe unde și cum era el un tip cam țicnit, cu talent, scriitor, repor ter, ce o fi fost, dar dus cu pluta, așa, și nu știau că sun tem frați. Cei mai mulți aflau, pe urmă, de pe la alții. Veneau și-mi cereau scuze. Că trebuie să-mi fie greu, că o să se întoarcă, să nu-mi fac griji... Pe urmă mă întrebau de ce nu eram apropiați. Habar nu am de ce nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu cravată. Unul cu moacă de om serios... Omulcucravată. — Fata care a găsit folderul e studentă la Franceză, la Univer sitate. Masterandă, de fapt. E studenta unui coleg al nostru. Vlad Calotă, nu știu dacă ați auzit de el... — Mă tem că nu... — Profesor la Franceză... A colaborat cu noi pentru niște ghiduri, le știți sigur, astea cu toate capitalele lumii în istoria literaturii universale, care iau câte-o stradă și listează toate cărțile în care e menționată, și dau și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Alex se uita mereu la degetele oamenilor. Mă rog, se uită... Și ăsta stă și citește toate paginile alea din nou, cu mine, aici? Doamne Dumnezeule! O să dureze o mie de ani... Le-ați citit? — Ce anume? A, nu, mă tem că nu. Nu în totalitate. Eu nu mă prea pricep, oricum. Mișto. Acum îmi zâmbește de parcă aș fi complet idiot. Credeți că sunt ale lui? Asta, sincer, aștept mai mult să-mi spuneți dumnea voastră. — Da... știți, ele nu sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Uite c-am făcut. Nu-i treaba ei. Întotdeauna mi-au fost antipatici oamenii care se cred mai deștepți decât alții. Îi înțeleg, dar îmi sunt antipatici. — ...că poate o să-mi spui mai multe. Despre cum l-am găsit? Mă tem că nu am mult mai multe de povestit. E pe cât de simplu, pe atât de puțin credibil. Cum vă spuneam în mail... — Cum îți spuneam... — Cum îți spuneam, da... Clar, nu mă are la ficați. Și ce voce egală are
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
O lua de mână și o ducea înapoi la linia de start... Brusc. Fără explicații. Și ea se ducea. Se lăsa despuiată de toate harurile ei, ca o fetiță ascultătoare. Suferea pentru toate, dar le abandona. Ca și cum s-ar fi temut de un eșec care nu se întâmpla niciodată, dar pe care ea îl aștepta. Era imposibil de convins să nu-l mai aștepte. Între timp, strălucea oriunde s-ar fi dus și orice ar fi făcut. O vedeam reflectată în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
oară când o aude vorbind. O voce mirată, ca de copil răgușit. Musa îi duce mâna la buze, dar ea repetă la nesfârșit numele ei vechi, cucerire a noului ei rang de muribundă care nu mai are de ce să se teamă de el. De ce îi este, oare, atât de prețioasă? Medici de toate felurile, creștini, arabi, evrei se perindă în iatacul ei. Toți clatină din cap. Toți frâng și mai tare trupul alb-vânăt în încercarea de a aduce oasele la loc.
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de dragul unei creștine. Ceea ce încă nu ar fi îngrijorător. Mai rău e că Al Walid știe despre odoarele din sipetele lui, care-au înghițit, de-acum, și aurul lui Tariq. Mai mult ca de mâna care împarte dreptate, Musa se teme de ochiul lui cel lacom. Și Tayyib se teme. Poate că stăpânul ar trebui să plece spre Damasc, să-și înfrunte dușmanii și altfel decât cu arma. Musa îl ascultă și vede dincolo de cuvintele lui. Vede o înțelep ciune mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mai rău e că Al Walid știe despre odoarele din sipetele lui, care-au înghițit, de-acum, și aurul lui Tariq. Mai mult ca de mâna care împarte dreptate, Musa se teme de ochiul lui cel lacom. Și Tayyib se teme. Poate că stăpânul ar trebui să plece spre Damasc, să-și înfrunte dușmanii și altfel decât cu arma. Musa îl ascultă și vede dincolo de cuvintele lui. Vede o înțelep ciune mai adâncă. Da, și capul lui se poate rostogoli oricând
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acolo? O să gătească, o să traducă, o să citească tot ce n-a citit la tinerețe, o să dea meditații la franceză... — De ce nu te-apuci de scris? A surâs blând. Copilăros, undeva între „poate“ și „nu se poate“. Ca și cum s-ar fi temut să nu mă supere cu nerăspunsul ei. A plecat. Toate lucrurile ei au încăput în două valize mici, pe care nu m-a lăsat să i le duc eu la taxi. Nici să merg să o ajut să se instaleze
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și draci cu chip de femeie care-l înspăimântau dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui, emirul cel smead și odinioară atât de temut, care-l asculta niciodată sever și spunea că nu, nu era o Madonă mama lui, dar era frumoasă și blondă, așa ca el, purta perle în jurul taliei și se îmbrăca în catifea albastră... Dar cum, se minuna copilul, ea o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care funcționează, pardon, care funcționau perfect sau, mă rog, atât cât să traducă intenția în gest, simplu, poate, pe-atunci, dar de-acum de domeniul imposibilului, asimilat plăcerii, și nu rutinei, stării de viu, și nu de vietate. Acum sun tem însă în război. Final de bătălie. Previzibil final de bătălie. Nu face nimic. Mai încercăm. Mai există atâtea și atâtea experimente pe care le putem face! Avem atâtea jucării noi de încercat! Pe tine. Ești cobaiul nostru favorit - reacțiile tale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mame care-ți vor povesti mereu despre miracolul lor, despre cum ai crescut tu înăuntrul lor și cum te-au simțit mișcând și cât erau de entuziasmate. Eu, mi-a spus, eu am urât toate transformările fizice și m-am temut mereu pentru tine, pentru noi. Nu mi s-a părut fantastic, nu am trăit o maternitate din cele moderne și extrovertite, cu haine mulate peste un abdomen mare cât o casă. Mie, mi-a spus, mi se pare incredibil că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ieșea din gât. Era singură. Se uita la un film cu Katharine Hepburn. Alb-negru. Cu sono rul dat foarte tare. Singură. Ți-am mai spus asta o dată, nu? A plâns mult. Tubul ăla scotea un zgomot îngrozitor. Infernal. M-am temut că se sufocă. Primul lucru la care m-am gândit a fost cât de tare îmi do resc să plec și s-o las acolo. Să mă fac că n-am fost. Că n-am văzut-o. Că nu există
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-se, deodată, cum de nu mai ținuse minte ce păr lung și mătăsos avea ea. Au tăcut amândoi, unul cu fața spre Nord, celălalt spre Sud. În zori, toată Sevilla mirosea pregnant, izbitor, a portocală. 53. ne apropiem ...și mă tem că iar e rândul meu să intru în scenă. În distribuție, autorul. Pe locuri, fiți gata, start. Bat din gene și mă îndumnezeiesc suficient cât să vă spun cum se vede lumea de sus. Action. Cu 194 kilometri pe oră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Probabil luat dintr-un târg de vechituri. Ți-l dădeam să te joci cu el, când erai mic. Ții minte? Nu am fost fericiți, tatăl tău și cu mine. Nu știu de ce. Pe mine mă strângea lumea lui, el se temea să nu ne înghită lumea mea. V-am împărțit între noi. V-am despărțit. Ne-am despărțit unii de alții cum se crapă ghețurile, primăvara. Ca și cum așa ar fi trebuit să fie. Ca și cum sufletele se pot separa perfect, dintr-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nimic“ spun „nimic cred că am visat“ Și palma ta caldă Pe umărul meu Miroși a „Ai visat ți a fost frig“ Mi-a fost frig Mi-a fost frig „Vino“ Vin Mi-a fost frig Copilul clipește și mă tem să nu-i intre frigul pe sub pleoape În vis Să-i fie cald și „vino ai tălpile reci iar ai fost pe-afară“ Da Tu erai La capătul visului Tu voi Cald Miroși a „ești înghețat dormi să nu te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acela limitat de la lizieră, expus necunoscutului cîmpiei, dar și primejdiilor dinspre pădure. Dar tocmai aceste motive făceau ca zona să nu prezinte interes pentru alte viețuitoare. Era mai mult decît speraseră: aveau unde să pună capul jos, fără să se teamă că vor fi alungați; puteau să vîneze, fără să ia din hrana nimănui; și, cu ajutorul providenței, aveau să treacă cu bine de riscurile primelor luni de viață. Puiuțul creștea ca din apă, impasibil la problemele părinților lui. Pentru Lupino conta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
putut oferi informațiile necesare. "Din toate greșelile înveți", mormăi Lupino consolîndu-se, nu prea satisfăcut că nu se gîndise la asta de la început. Fie că ar fi fost vorba de cerbi, mistreți, căprioare, vulpi animale de care nu avea a se teme, fie că întîlnea urși sau rîși redutabili adversari, Lupino trebuia să le facă față. Nu căuta să provoace necazuri nimănui; nu urmărea să înfrunte pe nimeni; și de cîtă diplomație era nevoie pentru a-și atinge scopul! Adulmecă cu insistență
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
O veveriță cu nas rotund, purtînd înflăcărată blăniță roșcat-maronie, îl privea cu ochi căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a se teme sau să vestească apariția unui pericol. Continuă să-l urmărească în timp ce înainta precaut. Nici strop de agresivitate nu se descifra în comportamentul acestui străin. Atunci pentru ce să-și bată capul? Îi întoarse spatele și-și văzu, agitată, de treburi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu vîrful botului. Clătinîndu-se în toate direcțiile, puiul de căprioară se străduia să-și găsească echilibrul. Nu-i era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt ierburile înalte, așa cum văzuse că fac toate prietenele mamei lui, căprioarele. N-ar strica să te mai auzim puțin. Mămica ta ar putea să-ți depisteze vocea și am avea mai multe șanse
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fost simplu. Între colții rîsului, simplu zici? încercă să glumească Lupino, pentru a-și păcăli nerăbdarea. ...Dar, oricît am întrebat, nimeni n-a știut răspunde de unde-ai apărut și cum, cine te-a adus aici și pentru ce motiv. Mă tem că toate astea au rămas, deocamdată, învăluite în umbră. Și atunci? Lupino simțea că trebuie să fi apărut ceva în plus față de ceea ce bănuise sau știa deja. Și atunci ne-am consultat unii cu alții ca să știm încotro să te
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vede, datoria ei, și n-ar fi mama mea dacă nu și-ar respecta-o pînă la capăt. Lupoaica îl privi pe Lupino așa cum numai o mamă își poate sorbi din ochi copilul adorat. Pentru moment, nu avea a se teme pentru siguranța puiului de Om. Se îndreptă către lupul înțelept, care aștepta înfrigurat. Se ridică înspre chipul lui desfigurat, atingîndu-i cu dragoste necuprinsă cicatricile adînci, șoptindu-i apoi tandre cuvinte de consolare și iubire. Lupino aștepta indicațiile căpeteniei, încrezător în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
din dragoste și va fi fericit (sau nefericit), cum se întâmplă nu numai în romane, ci și în realitate. Nu mai spun nici cum era îmbrăcat când l-am întâlnit, întrucât mai are, știu precis, și alte costume, și mă tem că s-ar supăra dacă ar fi văzut (în text) tocmai la data în care costumul său preferat se află la curățat. În fine, nu menționez nici localitatea de domiciliu deoarece, după cum mi-a spus, îi convine să fie flotant
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]