3,283 matches
-
Goethe) Faptul echivalează cu cel În care un copil este bătut pentru greșeala pe care a comis-o: neajutîndu-l să-și Înțeleagă greșeala, Îl Încurajăm să creadă că la o răutate nu se poate răspunde decît tot printr-o răutate! * „Temnița cea mai de temut e aceea În care te simți bine.” (N. Iorga) Nicăieri nu se simte omul mai bine ca În cadrul prejudecăților și al egoismului lui. * „Mai mulți prieteni poți cîștiga cu un singur păcat, decît cu toate virtuțile
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
știu mai bine decît cuvintele să ofere informațiile dorite, pe cînd atunci cînd sînt la depărtare unul de altul, explicațiile aparțin amintirilor, care se cer mereu Îmbogățite. * Dragostei adevărate nu i se pot pune - spune A. de S-Exupéry - bariere: „Zidurile temniței nu-l pot ține Închis pe cel ce iubește, căci el face parte dintr-o Împărăție care nu este a lucrurilor, ci a sensului lucrurilor, așa că-și bate joc de ziduri[...] Chiar dacă tu clădești ziduri Între el și iubita lui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
deprinderi și ajunge să gîndească după cum trăiește”. * „Cine nu iese din Eu, n-atinge absolutul și nu descifrează nici viața.” (Constantin Brâncuși) Închiderii În propriul Eu Îi corespunde o singurătate a „casei” sufletului: „Egoism Însaemnă să faci din ființa ta temnița sufletului tău” (N. Iorga). * „Nu Întuneca cerul altora cu supărarea ta.” (N. Iorga) „Egoismul” Îi face, din păcate, pe mulți ca - atunci cînd cad (cînd Înregistrează un eșec) - să-i atragă și pe alții după ei. * „Nu lauzi, de obicei
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vers Îl face pe poet să treacă din lumea lui pământească Înspre o altă lume, a celor mai Înalte valori spirituale: „O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat! Să nu se simtă Dumnezeu În mine un rob În temniță - Încătușat. Pământule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu să spintec nemărginirea, să nu mai văd În preajmă decât cer, deasupra, cer, și cer sub mine - și-aprins În valuri de lumină să joc străfulgerat de-avânturi nemaipomenite ca să răsufle
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din Grecia. Au urmat tot pe aceeași cale sora mea, apoi o soră a mamei cu soțul ei și doi copii. În urma unei intervenții venite din Franța, a plecat și mătușa mea, Elena Brătianu, văduva lui Gheorghe Brătianu, ucis În temnița de la Sighet. În sfîrșit, În 1963, În decembrie, am plecat și eu, fiind obligat atunci să renunț la cetățenie. Cum se pleca În acei ani? În acei ani nu se pleca, de regulă, decît cu mari greutăți, clandestin, Începînd din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Cultelor (p. 283). În alte cazuri autoarea recurge la exagerări sau afirmații discutabile: „noi, cei mai În vîrstă, care am apucat acele vremuri de teroare, știm cîți preoți au plătit convingerile lor ferme cu viața sau cu ani grei de temniță. Cifra oficială se ridică la peste zece mii. De mirare este Însă faptul că nicăieri nu se menționează acest lucru. Se vorbește pretutindeni despre martirii din sînul tuturor celorlalte confesiuni, categorii sociale etc.” (p. 222). După cunoștința noastră, conducerea BOR nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
decan al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1941), ministru subsecretar de stat al Propagandei Naționale (1942-1944). Arestat în mai 1946, după venirea la putere a noului regim politic, este judecat și condamnat la doisprezece ani de temniță. A murit în spitalul închisorii Văcărești. A debutat în „Vieața nouă” (1919) și a colaborat la „Ephemeris Dacoromana” (Roma), „Diplomatarium italicum” (Roma), „Viața românească”, „Gândirea”, „Lamura”, „Adevărul literar și artistic”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, ca
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
în 1894 de „Lumea nouă”. Nu face parte efectiv din mișcarea socialistă, dar e un propagandist entuziast, susținător al „cauzei”. În 1893 îl cunoscuse pe C. Stere, student mai vârstnic, fost deportat în Siberia ca instigator narodnic și evadat din temnițele țariste. I se alătură la „Evenimentul literar” din Iași (1893-1894), ca secretar de redacție, publicând sub pseudonime (Cezar Vraja, Un sociabil, Verax). Deși nu îi modifică radical orientarea estetică, poporanismul propagat de Stere o influențează. Ulterior el își va mărturisi
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Viața românească”, „Analele Universității București”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Membru al Partidului Comunist Român încă din perioada de ilegalitate a acestuia, în 1948 e implicat în procesul grupului Lucrețiu Pătrășcanu și condamnat mai întâi la moarte, apoi la temniță grea, pentru ca în 1954, după revizuirea procesului, să fie declarat nevinovat și eliberat. A fost membru al Consiliului Ziariștilor din România, responsabil al Centrului Român al Asociației Internaționale a Criticilor Literari începând cu 1971 și membru în comitetul executiv al
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
Șefului fostei grupări i s-a încredințat drept recompensă funcția de ministru al artelor în guvernul Petru Groza, iertându-i-se colaborarea cu dictatura carlistă, pentru care alte persoane implicate în mai mică măsură au plătit cu ani grei de temniță. La 23 februarie 1945, când forțele de stânga își intensificaseră acțiunile pentru cucerirea puterii, un alt grup dizident, nu prea numeros, cu aderenți mai cu seamă din rândurile unor funcționari, intelectuali și țărani din Muntenia și din Oltenia, fără o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nr. 1562/decembrie 1949 a Tribunalului Militar Craiova au fost condamnate mai multe persoane. Pentru maiorul Crețu din Slatina și pentru locotenentul Simescu din Piatra-Olt s-a cerut pedeapsa cu moartea, dar au primit în cele din urmă 12 ani temniță grea. Și pentru învățătorul Constantin Văduva și Nicolae Tărăsescu din Oteșani, județul Vâlcea, s-a cerut condamnarea la moarte, dar au fost condamnați la 18 ani temniță grea. Alți partizani au primit condamnări de câte 12 ani: tehnicianul Sergiu Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cerut pedeapsa cu moartea, dar au primit în cele din urmă 12 ani temniță grea. Și pentru învățătorul Constantin Văduva și Nicolae Tărăsescu din Oteșani, județul Vâlcea, s-a cerut condamnarea la moarte, dar au fost condamnați la 18 ani temniță grea. Alți partizani au primit condamnări de câte 12 ani: tehnicianul Sergiu Popescu din București, moșierul Predescu din Cepari, studentul Mișu Ocneriu din Olănești. Alți inculpați au primit pedepse mai „ușoare“, între 3 și 8 ani: Ion Marinovici, gospodar din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care Securitatea i-a identificat mai apoi. Soția lui a fost evacuată din casă, fără a se întocmi vreun act, nici pentru aur și nici pentru bunurile rămase în gospodărie 86. Învățătorul Constantin Văduva a fost condamnat la 18 ani temniță grea și avea să muncească la minele de plumb de la Cavnic. A fost eliberat abia în 1964; nu a mai fost însă niciodată angajat în învățământ, fiind nevoit să lucreze în minele de cărbuni, ceea ce, adăugat la anii de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
până la 10 ianuarie 1950, când a fost capturat. Fusese condamnat în lipsă la 18 ani închisoare, dar a fost retrimis în instanță. În timpul procesului s-a cerut condamnarea la moarte pentru el, în final alegându-se cu 20 de ani temniță grea sau cu muncă silnică pe viață (sursele sunt contradictorii). A muncit în mină, irosindu-și sănătatea pentru a ridica producția de plumb a tinerei „republici populare“. După eliberare nu a mai putut lucra, fiind întreținut de soție 93. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
De fapt, odată intrați în rezistență, luptătorii anticomuniști aveau puține alternative: să lupte, să fie prinși sau să moară, în timpul confruntărilor militare, în fața plutoanelor de execuție ori cu un glonte în ceafă, sau să se stingă puțin câte puțin în temnițele comuniste. DIE NOTWENDIGKEIT DES TERRORS. ÜBERLEGUNGEN ZUR EFFIZIENZ DES KOMMUNISTISCHEN STAATES Cornelius R. Zach Am 20. Dezember 1917, nur sechs Wochen nach seiner Machtergreifung, gründete Lenin die Tscheka 1 (die Abkürzung von Tschreswytschajnaia Kommissija, Außerordentliche Kommission für den Kampf gegen
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
George Uscătescu, Ioan Cușa, Antoaneta Bodisco), sunt publicate inedite de Ion Barbu (O înșurupare în Maelström, datată 1946), V. Voiculescu (Prizonierul, Moartea, datate 1951, Întâmpinare, din 1954, Din ultimele sonete imaginare ale lui Shakespeare) și „câteva din poeziile plăsmuite în temnițele RPR de acei deținuți care - prin cuvânt - au înțeles să supraviețuiască silniciilor la care au fost supuși de către regimul comunist”, reunite sub genericul Poezia din închisorile Republicii Populare Române (3/1965). Toate sunt texte inaccesibile publicațiilor din țară din cauza conținutului
FIINŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286988_a_288317]
-
refugiu (1996), în general evocând suferințele unor oameni care în regimul totalitar comunist au militat pentru afirmarea unor idei naționale și democratice (tatăl scriitoarei a fost deținut politic, condamnat la moarte; i se preschimbă pedeapsa în douăzeci și cinci de ani de temniță, din care execută doisprezece). Romanele dezvăluie atitudini și destine morale, politice și sunt scrise cu încărcătură emoțională evidentă, poate chiar prea pătimaș. În poezia din volumul de debut, Colind târziu (1990), se face simțită o orientare pronunțat religioasă, imagistica fiind
FLORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287030_a_288359]
-
sinodul de la Quercia din 403, iar mai târziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni “într-o celulă întunecată” (ascunzătoare sau temniță, după întoarcerea la Roma?). Întors la Roma dintr-o călătorie pentru a susține cauza lui Ioan Hrisostomul în fața papei, Palladius este arestat și exilat în Egipt la Syene (406). Alte câteva texte se referă la o ședere în Palestina: un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se știe altceva despre viața lui. Prima mențiune cunoscută este aceea a lui Procopie din Epitom despre Cântarea Cântărilor (sfârșitul sec. V - începutul sec. VI). O Poveste a lui Nilus Singuraticul despre uciderea călugărilor de pe muntele Sinai și anii de temniță ai fiului său Teodul, care îl plasează pe Nilus pe Sinai și a contamina și viața lui Nilus din Sinaxarul din Constantinopol, este considerată o legendă ulterioară. Culegerea de scrisori compuse de Nilus, editată în 1668 de L. Allaci (reprodusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Oastea Domnului, care urmărea, în condițiile noului regim, să mențină spiritul religios al românilor. Organizația fiind desființată oficial în 1949, G. este, ca și ceilalți membri, hărțuit de Securitate. În 1959 este arestat, anchetat și condamnat la doisprezece ani de temniță grea pentru activitate religioasă interzisă și subversiune anticomunistă. După Malmaison și Jilava, internat în lagărul Strâmba din Deltă, face muncă forțată la stuf, în bălțile Dunării. În 1962, beneficiind de amnistie, este eliberat și vreme de șapte ani lucrează pe
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
precum Cioran. Uitarea să relativă este cu atât mai paradoxala cu cat Noica fusese principala victima a unui proces stalinist căutând să demonstreze caracterul fascist al oricărei diferențe culturale, Noica și coacuzații săi fiind condamnați la mai mulți ani de temnița grea. Teoriile complotului, atașate unei viziuni istoriciste a istoriei, reducând orice explicație la interes, la raporturile de forțe și la voluntarismul agenților ale căror obiective ar fi dominarea planetară sau «Nouă Ordine Mondială», constituiau, oare, substitute degradate ale vechiului «socialism
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
înfășurat. Amintiri de la evacuarea Clujului, 1940-1941), fie că e vorba de romane și nuvele. Se cuvin menționate nuvelele premiate și tipărite în urma unui concurs lansat de ziar în 1937: Pavel Dan, Iobagii, Victor Papilian, Se dezmorțesc sufletele și Septimiu Sever, Temnițele Clujului. Din însemnările unui popă român. De la numărul 1/1933 până la numărul 46/1935 e publicat în foileton romanul Vâltoarea, al unui autor ce semnează Eugeniu de Herbay (probabil un pseudonim). Emil Isac colaborează cu un scurt eseu intitulat Intermezzo
ROMANIA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
rustice, chiar evocarea unor episoade ale revoluției din 1848 se îneacă într-un romanesc foiletonistic. Culoarea istorică sau locală nu îi reușește lui R-Ș., dar limba este curată, fără construcții străine. Un stil viguros, încărcat de autenticitate, au amintirile din temnița de la Seghedin, publicate în „Tribuna” sub pseudonimul Bül-A.-Zam. Traducerile („Tribuna”, 1891-1894) au popularizat în Transilvania mari scriitori francezi - Zola, Maupassant, Daudet - și pe Turgheniev, cu romanul Apele primăverii. A semnat și Leandru. SCRIERI: Moara din vale, Sibiu, 1894; La
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
Fete din Timișoara (1951-1953). Arestat, în martie 1953, sub acuzația de „spion titoist”, e condamnat la cinci ani de muncă forțată. Ulterior i se schimbă calificarea infracțiunii în „activitate intensă împotriva clasei muncitoare” și e condamnat la șase ani de temnița grea, cu confiscarea averii. Ieșit din închisoare, se angajează secretar-șef și bibliograf la Facultatea de Agronomie din Timișoara, apoi consilier juridic la Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum Banat, de unde se pensionează. Face parte dintre fondatorii asociației Astra Română
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
sinodul de la Stejar din 403, iar mai tîrziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni „într-o celulă întunecată” (ascunzătoare sau temniță, după întoarcerea de la Roma?). întors dintr-o călătorie la Roma pentru a susține cauza lui Ioan Hrisostomul în fața papei, Palladius este arestat și exilat în Egipt, la Syene (406). Alte cîteva texte se referă la o ședere în Palestina: un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]