1,597 matches
-
de damselfly sunt în general mai alungite, mai subțiri decât nimfele de dragonfly. Nimfa iese din apă primăvara, în special noaptea chiar înainte de ultima năpârlire și devine adult înaripat. Adultul de dragonfly trăiește de la una la două luni în regiunile temperate și până la un an la tropice. Libelula damselfly trăiește până la 43 de săptămâni. Libelulele ambelor ordine sunt importante în țesătura trofică a râurilor, lacurilor și bălților . Nimfele de libelulă se hrănesc în mod normal cu nevertebrate, alte libelule iar unele
Libelulă () [Corola-website/Science/317444_a_318773]
-
trebi gospodărești", prima carte românească de bucate cu rețete înto-c-mi-te de Mihail Kogalniceanu și Costache Negruzzi, tipărită în chirilică la Iași, în 1841. Genul este întâlnit în emisfera nordică, între 25° și 60° latitudine, în climat foarte diferit: tropical, mediteraneean, temperat sau continental. Trufele cresc preponderent în pădure, în sol, sub straturi groase de frunze moarte, la o adâncime cuprinsă între 5-40 cm, dar pot fi găsite și până la 50 cm adâncime. Preferă solurile argiloase și calcaroase, în general în pantă
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
precipitații și determină un climat de savană în Sahara. Această perioadă (exceptând o scurtă perioadă uscată asociată cu Driasicul precoce) a atins un maxim spre 4.000 de ani î.Hr., în timpul fazei climatice maximale din Holocen, când temperaturile în regiunile temperate au fost cu între 2 și 3 grade mai ridicate decât temperaturile în ultimii ani. Analiza sedimentelor depuse în delta fluviului Nil arată, de asemenea, o creștere a proporției sedimentelor provenind din Nilul Albastru, sugerând astfel prezența de precipitații importante
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
ajuns la Barcelona. Nunta a avut loc la 9 iunie 1819 la Palatul regal din Madrid. Francisco de Paula avea 25 de ani iar Luisa Carlotta numai 15. Ea era plină de viață, plină de duh, cu o voință puternică, temperată și ambițioasă. Luisa Carlotta și-a dominat rapid soțul, a câștigat inima regelui, și a început să nască copii cărora li sa acordat rangul și statutul de infanți ai Spaniei. Între 1820 și 1834 cuplul a avut unsprezece copii. Familia
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
sau treschiornitide ("Threskiornithidae"), denumită în trecut plataleide ("Plataleidae") sau plegadide ("Plegadidae") reprezintă o familie de păsări de baltă sau de uscat din regiunile temperate și tropicale, din ordinul pelecaniformelor ("Pelecaniformes"), și cuprind lopătarii, țigănușii și ibișii. În clasificările mai vechi familia treskiornitidelor era inclusă în ordinul ciconiiformelor ("Ciconiiformes"). Trăiesc în zone umede, păduri, pășuni, zone aride sau semiaride din zonele temperate și tropicale de pe
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
uscat din regiunile temperate și tropicale, din ordinul pelecaniformelor ("Pelecaniformes"), și cuprind lopătarii, țigănușii și ibișii. În clasificările mai vechi familia treskiornitidelor era inclusă în ordinul ciconiiformelor ("Ciconiiformes"). Trăiesc în zone umede, păduri, pășuni, zone aride sau semiaride din zonele temperate și tropicale de pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Sunt păsări de mărime mijlocie (au o lungime de 48-110 cm și o greutate de 0,5-2,5 kg), cu tars nu prea lung, cu degetele anterioare relativ lungi și unite totdeauna la
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
întind paralel cu Munții Anzi. Ca urmare, insula Chiloé este străbătută și ea de munți, de la nord la sud. Insula cuprinde și o serie de lacuri, cum ar fi lacul Cucao, lacul Huillinco, lacul Tepuhueco etc. Insula are o climă temperată umedă și rece, mai ales în vestul insulei, unde se și găsește o porțiune acoperită de pădure temperată valdiviană. Pe coasta de est vremea este ceva mai caldă și uscată. Fiind o insulă, pe Chiloé s-a dezvoltat o faună
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
sud. Insula cuprinde și o serie de lacuri, cum ar fi lacul Cucao, lacul Huillinco, lacul Tepuhueco etc. Insula are o climă temperată umedă și rece, mai ales în vestul insulei, unde se și găsește o porțiune acoperită de pădure temperată valdiviană. Pe coasta de est vremea este ceva mai caldă și uscată. Fiind o insulă, pe Chiloé s-a dezvoltat o faună bogată, specifică, care a evoluat într-o relativă izolare. Astfel, cele 443 de specii de plante întâlnite pe
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
96 familii diferite. Cu alte cuvinte, deși există o diversitate ridicată, sunt relativ puține specii în cadrul fiecărei grupări biologice. De exemplu, dintre genurile de arbori, 26 (adică 81%) sunt reprezentate printr-o singură specie endemică. În plus, spre deosebire de alte păduri temperate, aici predomină plantele cu flori. În mod similar, 50% dintre speciile de pești de apă dulce, 76% dintre speciile de amfibieni, 33% dintre speciile de mamifere și 30% dintre speciile de păsări sunt endemice. Un exemplu în acest sens este
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
Mureș cu afluenții: Mezeș, Otveș, Boteni, Voșlăbeni, Cindeni sau Chirtaegher; Râul Bicaz cu afluenții: pârâul Oii ("Hăghimașul"), Bicăjel, Surduc, râul Vereșcheu, valea Suhardului, Cupaș, Lapoș, Șugău sau pârâul Micloșenilor. Clima rezervației naturale Masivul Hășmaș, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru este una temperată, specifică Orientalilor, cu precipitații medii anuale cuprinse între 750 și 850 mm (ploi frecvente primăvara și în averse vara, urmate de zile sărace în precipitații, toamna) și temperaturi maxime în perioada verii de până la 25șC și minime ce coboară la
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
Din punct de vedere geologic, teritoriul se prezintă sub formă de roci lutoase și luto-argiloase, la care se adaugă roci formate din material aluvionar nisipos depus sub formă de straturi. Datorită așezării geografice, localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește atât vegetație lemnoasă (plop, salcie, frasin, arțar și stejar), cât și plante ierboase (stuf, papură, pipirig, nufăr, stânjenel de baltă). Datorită așezării în Lunca Dunării, fauna este formată în
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
Relieful periglaciar reprezintă un relief climatic dezvoltat la contactul dintre regiunile polare și cele temperate (în tundra) și în munții înalți din etajul alpin. Se află dincolo de limita pădurii. Termenul a fost introdus în 1909 de polonezul M. Lozinski. Fiind o zonă de tranziție, între climatul polar și cel temperat, periglaciarul apare cu o serie
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
poligonale sunt niște crăpături dispuse obișnuit în pentagoane și hexagoane, umplute cu materiale mai grosiere decât cele din jur. Structurile poligonale tipice apar în regiunile unde permafrostul este la mică adâncime (Spitzberg, Groenlanda, Siberia, Laponia). Se dezvoltă și în regiunile temperate și intertropicale, însă numai la mari înălțimi, în depresiuni închise și fără vegetație. Cele mai mari lopigoane au diametre în jur de 25 m, iar cele mai mici de numai câțiva cm. În ambele cazuri crăpăturile sunt umplute cu pietre
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
temperatura medie anuală este sub 0 șC, există posibilitatea formării ghețarilor; aceasta este limita zăpezilor persistente. Limita zăpezilor persistente prezintă variații de la ecuator spre poli. În regiunile ecuatoriale această limita se află la cca 5.000 m, iar în zonele temperate ea coboară la 3.000 m. Dar limita atinge valorile altimetrice cele mai înalte nu în zona ecuatorială, ci în regiunile subtropicale, deoarece aici predomina mișcările descendente ale aerului, care se află departe de starea de saturație cu vapori de
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
spațiul muntos să fie extins, ca lățime, pentru a se forma bazine mari de eroziune, care să clădească piemonturi; a doua este posibilitatea că nivelul de bază local să fie relativ închis. Ultima condiție privește mai ales regiunile cu climat temperat sau periglaciar, unde evacuarea aluviunilor se face în mod obișnuit până la ocean. Când nivelul de bază este relativ închis, ca de pildă Depresiunea Brașovului, atunci pot apărea piemonturi și în asemenea climate; ex piemontul Timis-Sacele. Prima fază evolutivă este aceea
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
pietrișuri de diferite dimensiuni, amestecate cu nisipuri și paturi sau lentile de argilă. Mărimea materialelor scade din amonte spre avale, aluviunile cele mai fine întâlnindu-se la periferia piemontului. Terasele constituie încă un element specific piemonturilor, întâlnindu-se în zonele temperate. Prin poziția de contact piemontul imprimă în structura să elemente care prin descifrare indică desfășurarea morfogenezei, atât în munte cât și în câmpie. Piemontul este fiu al muntelui, născut și crescut spre câmpie, si ca urmare reda evoluția raporturilor în
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
Algocultura este un tip de acvacultură care implică creșterea algelor cu caracter comercial și industrial. În prezent, algocultura este dezvoltată în peste de 30 de țări, algele marine sunt recoltate din apele reci, temperate și tropicale ale Oceanului Mondial. Algele marine sunt cultivate în scop alimentar, farmaceutic, pentru obținerea de combustibil algal etc. Anual recolta totală de alge se ridică la mai mult de 2 milioane tone, din care 90% sunt valorificate în China
Algocultură () [Corola-website/Science/324340_a_325669]
-
este poliomielita nonpoliovirus, care poate să apară de la infecții cu enterovirus nonpoliovirus. Poliomielita este extrem de contagioasă pe cale oral-orală (sursa orofaringiene) și fecal-orală (sursă intestinală). În zonele endemice, polioviruși sălbatici pot infecta practic întreaga populație umană. Acesta este sezonieră în climat temperat, cu vârful transmisiei vara și toamna. Aceste diferențe sezoniere sunt mult mai puțin pronunțate, în tropice. Timpul dintre prima expunere si primele simptome, cunoscute sub numele de perioada de incubație, este de obicei de 6-20 de zile, cu gama maximă
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
Cu timpul, varza sălbatică a fost descoperită de oameni, iar, mai apoi, a început să fie cultivată, dezvoltându-se astfel mai multe varietăți comestibile ale acesteia, printre care și varza creață. Deși originea verzei crețe este în zonele cu climat temperat, în zilele noastre, aceasta este cultivată peste tot în lume. Spre deosebire de alți membri ai familiei "Cruciferae", cum ar fi broccoli sau varza de Bruxelles, varza creață păstrează forma veche - frunze verzi albăstrui, așezate foarte aproape una de cealaltă pe tulpină
Varză creață () [Corola-website/Science/325035_a_326364]
-
ce divid atmosfera lui Jupiter se deosebesc prin caracteristici unice și fiecare au numele său propriu. Acestea încep de sub regiunile polare sudice și nordice, ce se extind de la poli cam 40-48° N/S. Aceste regiuni albastre-gri sunt adesea caracterizate. "Regiunea temperată nord-nordică" (RTNN) prezintă mai multe detalii decât regiunile polare, datorită abundenței de caracteristici generale. Pe de altă parte, "Centura Temperată Nord-Nordică" (CTNN) este cea mai distinctă curea din nord, ce se pare că dispare ocazional. Însă, tulburările par să fie
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
polare sudice și nordice, ce se extind de la poli cam 40-48° N/S. Aceste regiuni albastre-gri sunt adesea caracterizate. "Regiunea temperată nord-nordică" (RTNN) prezintă mai multe detalii decât regiunile polare, datorită abundenței de caracteristici generale. Pe de altă parte, "Centura Temperată Nord-Nordică" (CTNN) este cea mai distinctă curea din nord, ce se pare că dispare ocazional. Însă, tulburările par să fie minore și de scurtă durată. "Zona Temperată Nord-Nordică" (ZTNN) este probabil mai proeminentă, dar, general vorbind, este inactivă. Alte centuri
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
decât regiunile polare, datorită abundenței de caracteristici generale. Pe de altă parte, "Centura Temperată Nord-Nordică" (CTNN) este cea mai distinctă curea din nord, ce se pare că dispare ocazional. Însă, tulburările par să fie minore și de scurtă durată. "Zona Temperată Nord-Nordică" (ZTNN) este probabil mai proeminentă, dar, general vorbind, este inactivă. Alte centuri sau zone minore din apropiere sunt observate ocazional. The North Temperate Region is part of a latitudinal region easily observable from Earth, and thus has a superb
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
se pare că dispare ocazional. Însă, tulburările par să fie minore și de scurtă durată. "Zona Temperată Nord-Nordică" (ZTNN) este probabil mai proeminentă, dar, general vorbind, este inactivă. Alte centuri sau zone minore din apropiere sunt observate ocazional. The North Temperate Region is part of a latitudinal region easily observable from Earth, and thus has a superb record of observation.[ 31] It also features the strongest prograde jet stream on the planet—a westerly current that forms the southern boundary of
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
part of a latitudinal region easily observable from Earth, and thus has a superb record of observation.[ 31] It also features the strongest prograde jet stream on the planet—a westerly current that forms the southern boundary of the North Temperate Belt (NTB).[31] The NTB fades roughly once a decade (this was the case during the Voyager encounters), making the North Temperate Zone (NTZ) apparently merge into the North Tropical Zone (NTropZ).[31] Other times, the NTZ is divided by
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
strongest prograde jet stream on the planet—a westerly current that forms the southern boundary of the North Temperate Belt (NTB).[31] The NTB fades roughly once a decade (this was the case during the Voyager encounters), making the North Temperate Zone (NTZ) apparently merge into the North Tropical Zone (NTropZ).[31] Other times, the NTZ is divided by a narrow belt into northern and southern components.[31] The North Tropical Region is composed of the NTropZ and the North Equatorial
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]