1,583 matches
-
Europeană al Academiei României, filiala Iași) Preot Dumitru Merticaru (biserica Banu—Iași) Iurie Ilașcu (freatele patriotului) Ion Marta(prieten din copilărie cu Ilie Ilașcu, prof. univ. Chișinău) Laurențiu Chirilă—Iași Constantin Chirilă-Iași Doina Boghian—Suceava Vasile Tănase— Suceava Filimon Siminică—tenor Iași Dr. Luminița Necula—Iași Victor Zugravu—Chișinău Mugur Geu—Suceava La 26 martie 2001, la Iași s-a organizat o întâlnire cu personalități din Cernăuți, Chișinău, Timișoara și Iași, pentru susținerea grupului Ilașcu. Organizatori: Anca Augusta, Timișoara, și Ioana
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ce își au locul natal pe raza județului, în număr de 44, din care 13 profesori universitari și șase academicieni. Dintre ei amintim pe generalul Cernat Alexandru,ministru de război, comandantul Armatei române în Războiul pentru Independență; Leonard Nicolae ( Nae) tenor, supranumit prințul operei, la acea vreme; Saligny Anghel inginer, om de știință, care în anul 1888 a proiectat și condus lucrările la podul de peste Dunăre în lungime de 3850 m fiind cel mai lung pod din Europa, la acea vreme
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ce își au locul natal pe raza județului, în număr de 44, din care 13 profesori universitari și șase academicieni. Dintre ei amintim pe generalul Cernat Alexandru,ministru de război, comandantul Armatei române în Războiul pentru Independență; Leonard Nicolae ( Nae) tenor, supranumit prințul operei, la acea vreme; Saligny Anghel inginer, om de știință, care în anul 1888 a proiectat și condus lucrările la podul de peste Dunăre în lungime de 3850 m fiind cel mai lung pod din Europa, la acea vreme
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
poetul pedagogic Antonesei și romancierul primarial Simirad, între Andrei Pleșu și Virgil Tănase. Suntem sub iure valachico, precum în "Miorița": la începutul stânii se hârâie câinii, iar la finea ei se iau la sfadă și scot cuțitele stăpânii, patronii, baronii, tenorii... Dar treaba asta cu echipe, antrenori, arbitri de tușă plus căpitani îmi miroase a Noica, mie, iară ție îți amintește de performerii recrutați, câte unul la milion ori de filosoful păltinișan lăcrămând prin birourile prim-secretarilor (în loc să antameze, cum îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Caruso” și pornește pe drumul spre glorie cântând pentru prieteni și prin cabarete. În 1988 cucerește primul premiu la Concursul Pavarotti, iar rolul Alfredo din „Traviata” face din el cel mai râvnit îndrăgostit al scenelor lirice. Cucerit de calitățile tânărului tenor, Luciano Pavarotti îl numește „moștenitorul” său. În culmea gloriei, trăiește o zdrobitoare dramă: în timp ce el cânta la Orange pentru 10 000 de audienți, soția sa Florence se stinge, lăsând-o orfană pe micuța Ornella. În toamna lui 1993, Roberto Alagna
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
mai mult sau mai puțin de vârsta fiului pe care Yael Îl lepădase la două minute distanță de-aici, Într-o clinică de pe strada Profeților. Își zâmbi trist, căci În afara tichiei care Îi acoperea capul și a vocii cantorale de tenor, era posibil ca un observator imparțial să descopere unele asemănări Între el și agentul acesta de voiaj, tânăr, grăsuț, cam neîngrijit, lingușitor și atât de doritor să placă. Însă nici În privința vocii cantorale de tenor nu puteai fi sigur. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și a vocii cantorale de tenor, era posibil ca un observator imparțial să descopere unele asemănări Între el și agentul acesta de voiaj, tânăr, grăsuț, cam neîngrijit, lingușitor și atât de doritor să placă. Însă nici În privința vocii cantorale de tenor nu puteai fi sigur. Oare Yael ar fi fost În stare să aibă sentimente materne față de făptura asta Îndopată? Cu ochii săi de un albastru Închis În spatele ochelarilor cu lentile groase? Cu obrajii săi rozalii de purceluș? Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o jerbă sau de o revărsare suavă de violete coapte dintr-un mănuchi simplu și aristocratic. Rumoarea funebră se simțea și ea apropiindu-se, dar toată acea vibrare ora în surdină. Se auzea acum bine, venind din fund, glasul de tenor modern al diaconului. Se făcu o mișcare de ordonare. Asistența se grupă felurit și cu unele spații. Un cerc mai larg spre mijlocul bisericii făcea gol în jurul catafalcului. Lina, în capul unui rând de străini, era cea mai apropiată. Persoanele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet. . . Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. . .. Ici-colo o invocare debilă se urca de la tenor sau soprană și printre toți începu a trece panglica wneîntreruptă a unei melodii ce părea desfășurată dintr-un ghem fără capăt, ce-și întorcea volutele de mătase asupra lor înseși în sute de unduiri. Așa neîntreruptă, melodia îți da intermitențe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
opuse. Puritatea vocilor mă împingea, paradoxal, spre fapte nebuloase. O sticlă de JD mi-a deturnat cu greu impulsurile. Evit să scriu aici proză fantastă. Printr-un proces psihic banal, într-o fugă de idei lucide, am înțeles de ce sopranele & tenorii sunt ființe atât de iubite. Nu de-un public standard, ci de oameni supracultivați sau de bogătași excentrici care par să-și satisfacă niște capricii. Or, capriciile nu înseamnă numaidecât fleacuri sau mofturi. De multe ori ele configurează „secretul“ existenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
s-au vândut numai 735 de exemplare. Abia mai târziu a devenit limpede, până la nivel de versuri și de jumătăți de rând, cât de multe erau semnalele prin care poeziile anunțau cea de-a doua carte a mea. De la Școala tenorilor, în care se experimentează pentru întâia dată cum se poate sparge sticla prin cântat, până la poezia de final a Găinilor-giruetă în care, sub titlul Fanfară, un copil este pus sub semnul întrebării - „...pe cap cu un coif dintr-un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în întregime pentru mine și din cauza căruia am ajuns într-o joi dimineața la spital, cu febră mare și vărsături, fapt despre care mama nu a aflat niciodată). Am învățat... Doamne, câte am învățat... Câte ședințe nocturne de psihoterapie cu tenori răgușiți, costumiere înșelate, actrițe înnebunite de ideea celor două-trei kilograme în plus... A fost frumos, într-un fel. Grotesc și bulversant, poate, pentru respectabilii posesori ai unei copilării ca la carte. Frumos, pentru mine, însă. Și neașteptat. Sau poate că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un accident vascular minor, o insuficiență renală și o luxație severă de gleznă. Sărbătoriții au aflat cu stupoare că ambulanțele au circulat încă de pe la șase dimineața transportând victimele la spital. Păcat că am pierdut un alto, o soprană și doi tenori... Dar ne descurcăm și fără ei... Să sperăm că se vor însănătoși cât mai repede cu putință... Se putea și mai rău, a concluzionat dirijorul Vasile-mirele. Dragi colegi! Eu, Rusan Grigoriță, împreună cu Ursan Saveta, aici de față, prieteni încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a liceului, cu "sala de gimnastică", ce era transformată la micile noastre festivități în "sală de serbări". Aci am cântat de-atîtea ori în fața părinților, cu patos nestăvilit ― ca sopran și altist în primii ani de școală, iar mai târziu ca tenor și bas ― faimosul imn studențesc "Gaudeamus igitur"! Ce clase or mai fi acum în partea asta? Pe vremea mea, sus, erau: clasa a VII-a reală, clasa a V-a modernă, iar jos, sala de muzică, unde făceam repetiții pentru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ironic, dar foarte binevoitor întotdeauna, căuta să-și ajute elevii să obțină note cât mai bune. Cu atât mai mult dorea să-i dea o notă frumoasă lui Puiu Maximilian, pe al cărui tată îl admirase, pe timpuri, ca strălucit tenor comic în trupa de operetă a celebrului nostru Leonard, cât și acum, ca mare actor de comedie. Scoțîndu-l la lecție pe Puiu Maximilian, profesorul Napoleon Crețu îi spuse zâmbitor și cu bonomia lui dintotdeauna: ― Ascultă, dragă Maximilian, eu doresc din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ă, ă... domnului director Constantin Ionescu! (era cât p-aci să greșesc și să-i zic "Barbă"!) ― Mulțumesc, cunoșteam amănuntul! Nu vă fac nici o vină din aceasta: dealtfel, sânt fapte care s-au petrecut înainte de venirea mea. Sînteți rudă cu tenorul Băjenaru? ― Da, domnule director..., nepot! ― L-am auzit și l-am aplaudat de foarte multe ori. Unchiul dumneavoastră, însă, avea un păcat, care ar putea fi considerat și o calitate; nu cânta decât la operă... și foarte rar în familie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
O pierdere de timp. Mai presus de orice, avea nevoie de un public să stea nemișcat pentru a auzi ce are el de spus. Gândul acela neplăcut se afla încă în mintea sa când, puțin mai târziu, o voce de tenor rosti, în engleză, din tavan: - Gilbert Gosseyn, ești cu totul sub controlul nostru. Aici, nu-ți poți folosi super-creierul pentru a evada. Deși cuvintele transmiteau o posibilitatea la care Gosseyn deja se gândise, auzind-o rostită cu voce tare, înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
unul dintre indivizii aceia voluminoși se ridică în picioare. Timp de un minut, individul - probabil un fel de șef - se uită la Gosseyn cu ochii aceia negri, rotunzi. Apoi gura aceea mică de sub nasul crestat, spuse cu o voce de tenor, surprinzător de normală: - După cum, fără îndoială, știi, s-a întâmplat un lucru foarte neplăcut. O navă plină de oameni care contează a ajuns în această galaxie, și în acest proces și-au pierdut abilitatea de a vorbi în limba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-l trimită pe Ashargin la C.G-ul lui Enro, iar cea mai bună metodă părea să fie intrarea în discuție fără permisiune. - Aceasta, clarifică el, era ceea ce i-am zis Amiralului ieri. Se opri, surprins de glasul clar de tenor al lui Ashargin, pentru a elibera corpul de tensiunea ce creștea. Și-l privi cu coada ochiului pe bătrânul de lângă el - Marele Amiral își ridicase nasul spre tavan, cu o înfățișare care-i spunea lui Gosseyn ce anume va urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din umeri, uitându-mă la un furuncul cât o piuliță de la roată care se freca de marginea gulerului său unsuros. Când vorbi, glasul lui avea un ton grav, bărbia cu cicatrice lăsându-i-se în pieptul larg ca la un tenor de cabaret: — Văd că le știi pe toate, zise el. Că doar ești detectiv particular, nu? Un afurisit de isteț de profesie. Te superi dacă întreb cam cât câștigă ăștia ca tine? — Da’ de ce, nu mai primești mită suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dintre cele mai mari hipodromuri din Germania; a fost înființat în 1867 (printre fondatori aflându-se însuși Kaiserul Wilhelm I), are o suprafață de 65 ha și adăpostește cca. 200 de cai. . Beniamino Gigli (1890-1957), unul dintre cei mai mari tenori italieni ai vremii sale. . Unitate militară nazistă alcătuită din voluntari din Luftwaffe, aflată sub comanda Falangei Spaniole în timpul războiului civil din Spania. . Termen generic care se referă la o femeie de moravuri ușoare sau la o femeie adulterină. . Grunewald este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi tenorul, din spatele ziarului pe care îl citea. — Arăți ca poetul romantic, atacă Tolea. Ca decembriștii, în preajma arestării, ca Bălcescu la Palermo... ca Pușkin înaintea duelului. Marga roti ochelarii și ochiul sănătos spre ușă. — O, surpriză! Tu, aici... m-ai prins într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Irina o privea. Mâinile sale lungi și subțiri se mișcă nefiresc înainte înapoi, în jurul genunchilor strânși în burlanele strâmte ale pantalonilor ieftini și ponosiți. Se privesc scurt și complice, Irina e palidă, ochii ard, parcă, de febră. — Dar încheierea? reia tenorul, excitat. „Însă nu rămânea deloc. Hedonismul și Arta Alexandriei aveau în el un copil devotat...“ Final magnific. Ca o neputință, nu-i așa? Mare poet, singuraticul acela. Bătrân și bolnav, exilat în nămolul fierbinte al Alexandriei. Rămâne câteva clipe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
uneori sublimă, a ratării. Just! Dar cît doare acest sublim!... Despre talent : „Sunt mai talentat ca mine!” (Gh. Pituț). Ori , după vizionarea unui spectacol de operă, Coleridge răbufnea: „Lebedele cîntă Înainte de-a muri. N-ar fi rău dacă unii tenori ar muri, Înainte de-a cînta!”. Îtr-o seară, jucîndu-l pe Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ieșit din scenă după 45 de minute și a refuzat să reintre. Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
file-ngălbenite un poem scurt și un desen pe pânze! (Mi-a șoptit vântul ștrengar vestea la ureche pe note de Vivaldi. A insistat ș’- un nor să mi-o picure discret, fără de pereche; dar, vai, amândoi aveau niște voci de tenor!) Preaplinul culorilor toamnei mă îmbie, bucuroasă, nu aș vrea să o refuz. Mi-a făcut cu ochiul și-o pasăre zglobie, să-i pictez trilul pe-un șevalet confuz. Eu mă supun, nu sunt un artist cu fițe, dar nu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]