4,773 matches
-
alcool atestă că În privința acestui tip de delict, deosebit de grav, victima are și ea un rol În declanșarea agresiunii În urma consumului de alcool, fie singură, fie Împreună cu agresorul. Dinamica victimelor delictelor cu violență În mediul intrafamilial Considerat de mulți specialiști, teoreticieni și educatori ca fiind un mediu securizant pentru indivizi, familia și mediul familial se confruntă, În ultima vreme, cu o recrudescență a unor forme diverse de violență și agresiune, inclusiv a unor delicte violente care au ca efect creșterea anuală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
societate. Acest fapt impune interdependența cultură-societate, aceasta asigurând condiția creației culturale de către ființele sociale. Lucrarea este adresată atât consultanților, studenților și specialiștilor În domeniul culturii, cărora le oferă noi modalități de abordare a problemelor cu care se confruntă, cât și teoreticienilor acestui domeniu. De asemenea, lucrarea de față constituie un bun suport educațional pentru orice student care se confruntă cu realizarea unui proiect de cercetare. Daniela Botone Cristina Papa, Giovanni Pizza și Filippo M. Zerilli (eds.) La ricerca antropologica in Romania
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de ceilalți, care câteodată îi ironizează cordial accesele de autoritarism prin apelativul „caid”) e Dumitru Țepeneag, alături de Leonid Dimov, mai puțin combativ, însă înzestrat cu prestigiul conferit de vârstă, de talent și de erudiție. Cei doi se manifestă ca principali teoreticieni ai curentului literar pe care se străduiesc să îl acrediteze - numit, pentru evitarea oricăror confuzii cu alte formule literare care au recurs la vis, o. structural sau o. estetic -, exprimându-se în texte „strecurate” în revistele literare și culturale ale
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
ieșit din circulație, însă în configurarea peisajului literar românesc al anilor ’70-’80 ai secolului al XX-lea importanța activității foștilor membri ai grupului oniric rămași în țară - Leonid Dimov, Sorin Titel, Virgil Mazilescu, Emil Brumaru - nu mai trebuie demonstrată. Teoreticienii și exegeții - subiectivi, militanți, implicați - ai o. au fost cei doi inițiatori, Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov, exegeza profesionistă neputându-se exprima aproximativ două decenii asupra chestiunii. Conținutul o. e indicat de însăși denumirea lui, ce trimite la vis. Însă
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
joacă zaruri” și „Dumnezeu este subtil, dar nu răutăcios”. Căci Born, cel care a inventat în 1924 termenul mecanica cuantică, a fost primul care a înțeles că nu certitudinea, ci probabilitatea guvernează măsurătorile electronului. Unul dintre cei mai influenți fizicieni teoreticieni, Born s-a numărat, în anii ’20 ai secolului al XX-lea, printre principalii artizani ai noii descrieri a atomului. El a devenit, într-o anumită măsură, un model pentru fizică secolului XX: riguros în considerațiile matematice, nu lipsit de
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de cunoașterea lumii subatomice, nu se știe, însă, cât de mult am avansat pe această cale”. (R. Feynman) Eforturile oamenilor de știință de a construi o bomba atomică în timpul celui de-al doilea război mondial au fost coordonate de fizicianul teoretician american J. Robert Oppenheimer. Gerlad Holton scria: „Este unanim acceptată ideea că nimeni altul nu ar fi putut conduce un grup atât de mare de oameni de știință, multi dintre ei veleitari, ca acela adunat la Los Alamos, în condițiile
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
1930 de Paul Dirac și descoperită experimental în 1932. A avut contribuții importante la dezvoltarea fizicii teoretice, a dezvoltat teoria particulelor elementare, a forțelor nucleare, a razelor cosmice. În general, Oppenheimer s-a dovedit capabil să stabilească relații între fizicienii teoreticieni și experimentatori, fapt care îi va servi în ceea ce avea să devină principala înfăptuire a vieții lui. După declanșarea celui de-al doilea război mondial în Europa, s-a luat în considerare ideea construirii unei bombe cu fisiune; lucrurile s-
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
P. - nu e numai intelectualist și citadin, ci și vitalist și progresist. Ajuns aici, criticul se lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între simbolism și folclor, socialism sau iubirea creștină. Argumentația studiului suferă și din cauza faptului că singurul teoretician sau poet român citat este Ovid Densusianu. Prima piesă publicată de P. este Gaudeamus (1911), farsă „din viața studențească”, în care efectul comic se produce mai ales prin rapiditatea schimbării replicilor. Atmosfera destinsă a acestui text superficial, fără pretenții, îngăduie
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
PANAITESCU, Val (pseudonim al lui Valeriu Stoleriu; 11.IV.1924, Iași), critic și teoretician literar, comparatist, traducător. Este fiul Elisabetei (n. Stoleriu) și al lui Vasile Panaitescu, învățător. Învață la Iași, unde urmează Școala Primară „Carol I” (1930-1934), Liceul Național (1934-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și o primă licență în franceză
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
conștienți de statutul lor de generație insurgentă și neconformistă. Fundamentarea identității inconfundabile a o. nu s-a redus la criterii strict literare și e elocvent că un optzecist marcant, Mircea Cărtărescu, opina retrospectiv în 1999 - în postură de istoric și teoretician literar -, că „așa cum apare astăzi optzecismul, el pare să nu fi fost doar un grup artistic sau o școală literară, ci un fel de generație biologică, națională, diferită de cele dinainte nu numai artistic, ci și ca mod de viață
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
ei), „Pământul românesc”, „Libertatea”, „Revista istorică română”, „Revista arhivelor”, „Revue des études sud-est européennes”, „Revue roumaine d’histoire” (la care a fost redactor-șef adjunct) ș.a. P. este considerat unul dintre ctitorii institutelor de studii balcanice din Peninsula Balcanică. Ca teoretician al balcanologiei, el definește principalii factori unificatori ai culturilor din acest spațiu: teritoriu de interferență și sinteză a culturilor, literaturilor și civilizațiilor, schimburi de valori spirituale între popoarele din zonă, receptarea curentelor sub forma ce corespunde fiecărui popor în parte
PAPACOSTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288664_a_289993]
-
PÂNZARU, Ioan (15.X.1950, Focșani), istoric și teoretician literar, traducător. Este fiul Aureliei Pânzaru (n. Scurtu), funcționară, și al lui Eniță Pânzaru, avocat, din 1941 prizonier în Rusia, apoi consilier juridic. Urmează cursurile primare și liceale la Focșani. Va absolvi în 1973, la Universitatea din București, Facultatea de
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
de sociologie. În același timp scrie la „Epoca”, „Epoca literară”, „L’Indépendance roumaine”, „Fântâna Blanduziei”. În 1901 întemeiază revista „Săptămâna”, pe care o scrie singur, în întregime, până în preajma morții. Fără a fi prea rodnice, preocupările de critic și de teoretician literar îi asigură lui P. o fizionomie particulară în epocă. Cele dintâi manifestări critice stau sub semnul junimismului, în general, și al lui Titu Maiorescu, în special. Articolele îndreptate împotriva lui B.P. Hasdeu au drept punct de plecare conceptul maiorescian
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
PĂUN, Vasile D. (9.II.1850, București - 1.III.1908, București), poet, teoretician și critic literar. După studii secundare făcute în București, la Gimnaziul „Gh. Lazăr” și la Liceul „Sf. Sava”, lucrează o vreme ca funcționar în administrație. Va absolvi și Facultatea de Litere a Universității din București. Este apoi profesor și director
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
Cerna, autorul este un calofil, preocupat de eufonia ritmică și de calitatea prozodiei (Iezerul, Sihastrul, „poveste poetică” - 1896). Ca și prietenul său Anghel Demetriescu, P., om cu serioasă cultură clasică, informat și cu privire la ideile și arta contemporană, a fost un teoretician tradiționalist, intrând în rezonanță cu autori și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra preeminenței fanteziei între facultățile generatoare de artă, înțelesul frumosului era, la el, cel clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
, Albert (29.II.1928, Ceauș, j. Mureș), teoretician, critic și istoric literar. Este fiul Agnetei și al lui Gligore Kovács, țărani. Urmează Colegiul Reformat din Târgu Mureș și în 1948 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. După un an de studii la secția de
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
mare scindare între raționalitatea ce domina în lumea economică și iraționalitatea tot mai extinsă din sectoarele culturii artistice și ale culturii vieții de zi cu zi. Numai prin eliminarea acestei scindări ar fi devenit posibilă reinstaurarea concordanțelor și accelerarea dezvoltării. Teoreticienii de mai târziu au venit însă cu alte soluții, pentru că problema pe care au formulat-o a fost întru câtva diferită. Oricum, este de observat că Bell operează cu unele concepte ale filozofiei și sociologiei „proiectului iluminist” și oferă o
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
diferite, dar și consecințe convergente. În terminologia pe care am propus-o, tranziția tendențială și tranziția de configurare nu se exclud, ci se completează. Alegerea complementarității tranzițiilor influențează în mod hotărâtor tipurile de concluzii teoretice atinse. De exemplu, Dumitru Sandu, teoretician consecvent al tranziției noastre postcomuniste, pare să plaseze această tranziție în contextul tranziției globale de la societatea tradițională la cea modernă, care s-a derulat, așa cum se știe, înaintea celui de „al treilea val” al trecerii de la modernitate la postmodernitate. În
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
specifică diverselor categorii sociale. De aceea, nu mai reiau astfel de analize, cei interesați putând să consulte astfel de lucrări. Cea mai sintetică analiză sociologică a „stratificării postcomuniste din perspectivă weberiană”, o găsim în Manuela Sofia Stănculescu, op. cit., pp. 168-204. Teoreticianul cel mai consecvent al claselor sociale, K. Marx, a demonstrat cum individualizarea produsă în societatea capitalistă industrială, respectiv emanciparea individuală față de comunitățile și relațiile feudale de muncă, a făcut posibilă dezvoltarea relațiilor capitaliste de producție și accentuarea antagonismului dintre proletariat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
MIHĂILESCU, Călin Andrei (16.XII.1956, București), eseist și teoretician literar. Este fiul Mariei Casandra Mihăilescu (n. Theodorescu), profesoară, și al lui Sebastian-Mihai Mihăilescu, antrenor de volei. A absolvit Liceul „Iulia Hasdeu” din București (1975) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1981), secția română-spaniolă. Până în 1984 este profesor
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
lui critică, București, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 149-178; Zaciu, Masca, 57-68; Nicolae Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, București, 1970; George Ivașcu, Titu Maiorescu, București, 1972; Domnica Filimon, Tânărul Maiorescu, București, 1974; Gafița, Fața lunii, 65-147; Simion Ghiță, Titu Maiorescu filosof și teoretician al culturii, București, 1974; Mihăilescu, Conceptul, I, passim; Zaciu, Bivuac, 119-132; Ornea, Junimea, passim; Eugen Todoran, Maiorescu, București, 1977; Titu Maiorescu și prima generație de maiorescieni, îngr. Z. Ornea, Filofteia Mihai, Rodica Bichis, pref. Z. Ornea, București, 1978; Drăgan, Lecturi
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
, Adrian (5.IX.1921, Iași - 16.III.2005, Cluj-Napoca), istoric literar, teoretician literar, comparatist, eseist și publicist. Este fiul Ecaterinei (n. Zadig) și al lui Nicolae Marino, inginer. Urmează la Iași Liceul Militar (1933-1937), Liceul Internat (1938), apoi Seminarul Pedagogic (1939-1941) și Facultatea de Litere (1941-1943). Se transferă la București (1943-1945), unde
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
théorie de la littérature (1988), unde autorul propune insistent o reformă radicală a domeniului. Contraoferta sa presupune substituirea pozitivismului miop tradițional cu o orientare teoretofilă de nuanță nominalistă, abandonarea vânătorii de influențe în beneficiul identificării universaliilor, topoilor speculativi de mare circulație. Teoreticianul pledează pentru un ecumenism apt să răstoarne sensul polarității frustrante central/periferic și să transforme cultura într-o piață de valori cu liberă circulație în toate direcțiile. E primul proiect coerent de proporții în care se angajează M. În jurul lui
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
realitatea terminologică a domeniului, care a întreținut dispute aprige în teoriile literaturii. Se redimensionează și orgoliul noutății absolute, renăscut ciclic cu agresivitate rituală în domeniu. Nici antiliteratura, asupra căreia modernitatea revendică priorități absolute, nu face excepție. Se justifică astfel insistența teoreticianului asupra apriorismului ontologic, principiu suveran în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență și să dobândească un destin istoric. În sfârșit, clădit pe baze documentare solide, modelul lexical al lui M.
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
în epocile precedente, ideea de literatură face joc dublu pe cele două planuri principale de referință: specificul și heteronomia. Sub presiunile contextuale enorme ale epistemei contemporane, polarizarea opune formalismul agresiv de o parte, ideologizarea ofensivă de cealaltă. Din motive explicabile, teoreticianul se ocupă cu predilecție de polul heteronom. Înstrăinarea totală a literaturii de menirea ei - în special în versiunea doctrinară autointitulată estetică marxistă - fusese anterior marcată de tabuuri. Autorul profită de dispariția cenzurii ca să încerce prima tratare sistematică și de anvergură
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]